Va fi cea in care copilul tau va semana cu tine. Stiu, sunt antipatic si nesuferit. Dar nu poti fugi la infinit de ceea ce te urmareste. Constructia ta e subreda. Sta fix pe un pilon. Si acela e ros zi de zi de sobolanii constiintei tale. De rasuflarea ta plina de remuscari. Si de iataganul ce iti ameninta grumazul, precum un tigru ce se apropie de o gazela inmarmurita in linistea amurgului din jungla.
Povara educatiei
Ai preluat aceasta greutate din mos-stramosi. E piatra de moara pe care inconstient ai dus-o de gat ani la rand. Te-ai incovoiat si ai cedat plin de deznadejde, fara sa realizezi macar ce anume te-a impins aici. Cine este controlorul de tren corupt din viata ta? Sau vagonul care nu mai ajunge la destinatie.
Romania este tara in care educatia se face cu parul. Ne aducem aminte de copii, de 1 iunie. Le acordam atentie tocmai pentru ca noi sa ne simtim mai importanti. Iarasi, la nivel inconstient, astfel ne fabricam pretexte pentru propriile noastre frustrari si nerealizari. Romanii nu isi recunosc vreodata propria lipsa de educatie. E ceva prea dur pentru orgoliul lor de cetateni responsabili, nu-i asa?
Tremurul vocii copilului
Ai urlat vreodata la copilul tau? Ai zbierat precum un animal din padurile salbatice, descrise in povestile bagate pe gat cu forta copiilor la scoala? Ai eliberat monstrul diabolic si cretin ascuns in adancurile nebulozitatii ce iti ghideaza viata?
Asta te-a facut sa te racoresti si sa te simti mai stapan pe propriile forte. Ai afisat acel ranjet idiot care a dus aceasta tara acolo unde este in ziua de astazi. Ai aruncat asupra celor mici resturile gunoiului pe care ai uitat sa le arunci la cos. Le-ai improscat judecata cu incapabilitatea ta de a spera la mai mult. Incompetenta ta a fost proiectata asupra lor.
Daca intr-adevar ai facut toate aceste lucruri, atunci esti un nenorocit! Esti o mizerie. Si n-ai decat sa te superi pe mine! Daca nu am voie sa iti spun nici macar cine esti, atunci de ce au murit tinerii in ’89?
Bine, mai uratule! Dar copiii din ziua de azi mai ca ne dau in cap!
E scuza pe care o aud zi de zi. Multi parinti se plang de copiii lor. „Cand eram noi tineri se facea carte. Astia fac mofturi acum!” Ce carte se facea? Cea care a transformat Romania in polul saraciei Uniunii Europene? Sau in tara in care profesorii scot mai multe carti chiar si decat colegii lor din SUA, Franta sau Germania?!
Suntem o mare camera de gazare. Una in care copiii sunt bombardati cu teorie si notiuni lipsite de orice aplicabilitate practica. Suntem niste oi inchise intr-un tarc. Si amenintate de bocancul jandarmului.
Copilul care ajunge pe strazi drogat este rezultatul modului in care ai stiut sa comunici cu el. In care i-ai aratat ce inseamna viata. Te-ai gandit vreodata ca poate tu insuti nu esti suficient de bun ca sa-ti inveti copilul ce inseamna sa traiesti? Ai reflectat macar pentru un minut la modul in care ti-ai trait propria ta viata pana in prezent? De ce insisti ca urmasul tau sa fii tu de fapt, dar cu alt nume? De ce vrei sa traiesti in locul micutului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai valoros si cu mai mult creier decat el?
Copilul din inima ta
Copilul tau va fi ceea ce el va dori sa fie. Cand vei intelege asta, aceasta tara se va dezvolta. Tu vei fi mai bogat si mai bine dispus. Iar copiii vor avea acea nebunie care le va permite sa vada dincolo de luna. Cand toti ceilalti isi vor dormi somnul mediocritatii.
„Majoritatea oamenilor asteapta in mod inconstient aparitia unei crize externe, cum ar fi falimentul, un jaf in plina strada, incendierea propriei lor case, un divort neasteptat sau un razboi, pentru a incepe sa gandeasca cu intreg creierul.”
– Steve Chandler
Concurs
Empower.ro, Editura Cartea Copiilor, BookBlog.ro si Taraba cu Carti ti-au pregatit un concurs!
Tu, cititorule, vrei sa schimbi ceva in educatia copilului tau? Vrei ca acesta sa isi indeplineasca propriile vise? Si nu pe ale tale. Daca da, atunci posteaza un comentariu la acest articol. Spune-mi cat sunt de penibil cu ideile mele cu tot!
Dar, ceea ce va conta in primul rand pentru concurs, vor fi solutiile pe care tu le propui pentru o educatie mai buna a copiilor din Romania.
Cei care vor sa participe la acest concurs vor trebui sa posteze comentarii de maxim 5 randuri. Data limita de postare este vineri, 6 iunie 2008, ora 24:00. Cele mai bune 2 comentarii vor fi premiate fiecare cu cate o carte a Editurii Cartea Copiilor. S-a dat startul!
36 de răspunsuri
Ovidiu, lumea nu este perfecta si nici noi nu putem fi niste parinti perfecti, dar putem incerca.
IDEEA este ca trebuie sa avem grija sa nu transmitem copiilor nostri frustrarile sau nemultumirile noastre.
Echilibrul este trasatura perfecta pentru educatia copiilor nostri.
Felicitari pentru articol!
Am 18 ani dar sper ca ideile mele vor fi luate in seama :)
In primul rand, sistemul de educatie trebuie sa fie schimbat din temelie, cum a spus si Georgiana in https://empower.ro/gandire-pozitiva/originali-sau-de-succes/ sa privim la sistemele din alte tari de succes si sa invatam din ele, sa le adaptam la tineretul din Romania. Din ce in ce mai multi profesori ne spun noua, celor de a 12-a, ca elevii care incep liceul sunt din ce in ce mai nepregatiti, ca sa ma exprim frumos. Parintii ar trebui sa se implice mult mai mult in educatia copiilor, sa nu fie ocupati doar de serviciu si sa il lase pe copil in compania calculatorului (rezultatul fiind asa zisa „generatie hi5”) si cand vorbesc cu copilul lor sa nu le transmita grijile lor cotidiene.
Eu am avut noroc, parintii mei imi sunt foarte aproape si ma sustin in tot ce fac, si asta se datoreaza in mare parte ca si ei au recunoscut ca au multe de invata si citesc carti de self help si de dezvoltare personala.
Foarte bun articol, era nevoie de o exprimare directa pentru a realiza un impact asupra cititorului
Nu am pretentia ca vin cu o solutie, dar… Primul pas – pentru noi, tinerii, viitori parinti – ar fi sa investim in propria educatie. De cele mai multe ori, familia isi pune decisiv amprenta asupra unui copil, foarte putini fiind aceia care reusesc sa faca diferenta si sa invete din exemplele negative. Eu insa as prefera sa plec din tara, sa-mi cresc – atunci cand voi avea – copilul departe de mult blamata ‘mentalitate tipic romaneasca’.
P.S. Just in case… Ovdiu, nu vreau cartea, daruieste tu cartea mea (daca o castig :) ) unui copil/parinte pe care-l cunosti. Multumesc!
Multumesc, Flory :) .
Ma bucur ca ti-a placut, Andrei :) . Totusi, nu uita ca aceasta generatie „hi5” cum este numita este cea care are si foarte multe calitati fata de cele anterioare.
Alex, esti in competitie :) . Multumesc pentru opinie :) .
Ei da…^_______^
„Copilul care ajunge pe strazi drogat este rezultatul modului in care ai stiut sa comunici cu el.”
Uneori cand nu reusesc sa comunic cu parintii mei, sau nu mentin o comunicare activa cu mine, sau nu au timp, imi vine sa fac ceva similar cu citatul de mai sus.Adica sa fac ceva, sa le atrag atentia, dar ma gandesc apoi”Daca ei nu
receptioneaza mesajul asa cum vreau eu?daca interpreteaza altfel?
Atunci imi concetrez atentia asupra scopurilor mele, desi in astfel de momente imi vine sa dau de pamant cu tot si toate, dar mereu imi aduc aminte de Thony Robbins, care zicea de luarea hotararilor ce ne ajuta sa ne controlam viata.
Cat despre ce a spus Flory:”IDEEA este ca trebuie sa avem grija sa nu transmitem copiilor nostri frustrarile sau nemultumirile noastre”Vezi tu, multi sunt care spun asta, insa cati sunt care si pun in practica acest lucru?Cati parinti care ( de exemplu) vin de la servici obositi si frustati isi lasa probleme la usa, indeparteaza orice legatura cu ceea ce i-a nemultumit si inttra inauntru zicand „Copii mei, va iubesc!.Sunteti minunati!.Ce viata minunata!”
Eu am citit despre un om, care avea destule probleme la servici, iar seara cand venea acasa, se oprea in curte privea copacul si isi imagina ca-si agata acolo toate probleme si grijile care le-a avut in acea zi.Se simtea dintr-o data mai usurat, mai liber si intra in casa cu zambetul intiparit pe buze.Isi imbratisa sotia, copiii si restul serii si-o dedica familiei.A doua zi, isi „lua” inapoi problemele din copac, si cauta o solutie pentru rezolvarea lor.
Si inca ceva care tot Flory a spus”nu putem fi niste parinti perfecti, dar putem incerca.”
Verbul asta”a incerca” duce pe multi in eroare.Adica spre exemplu:Incearca sa sa citesti 40 de articole intr-o zi de pe empower.Sa zicem ca citesti 30, iti spui”Aaa dar n-am reusit sa citesc 40 de articole,am citit 30 dar macar am incercat”
Pe cand daca iei o decizie, o hotarare ferma si spui”vreau sa citesc 40 de articole de pe empower.”, apoi iti duci pana la capat ceea ce ai decis.^__^
Nu stiu cat de bine explic eu astfel de lucruri dar na`
Imi place mult si ultimul citat al lui Steve Chandler.La ceva in genul asta, ma gandeam si eu acum cateva saptamani insa nu reuseam sa scriu intr-o ordine si intr-o masura care sa aiba acceasi putere de convingere.
Articolul e super Ovidiu, oricum ca celelalte ale tale dar asta e a doua parte :D
:) :) B-)
Exthauhelmet , ma bucur ca ti-a placut. Multumesc mult pentru aprecieri! :) :)
Mama nu e o nenorocita !
Citind articolul si apasand pe Rewind-ul din mintea mea , nu m-am regasit in articol ca si copil. Nu mi s-a impus nimic de mic pana astazi , inca ce amprente si–a lasat asupra mea , au fost fara ca ea sa vrea. Prin felul de a reactiona la probleme, gandire la scara mica si condamnare la mediocritate. Dar e bine ca le-am realizat si acum cand aud ma zgarie pe „Creer ”
Multumesc,
SereMi
Ma bucur sa aflu acest lucru, Mihai :) .
Pentru ca noi sa fim niste parinti mai buni,trebuie sa construim o relatie cu copii nostri.O relatie in care sa fim constienti ca ceea ce dam vom primii cu varf si indesat.Poarta-te cu copilul tau asa cum ai vrea sa se poarte el cu tine.Iubeste-ti copilul si corecteaza-l,nu-i da ordine,coopteaza-l in actiuni.Dar daca nici tu nu stii cum..mai intai va trebui sa aflii,sa cauti,sa-ti schimbi gandurile si vorbele…si asa cu haine noi du-te la copilul tau si fii mandru de el…si el va fii mandru de tine..ceea ce ne dorim cu toti.
Ma bucur ca pot impartasii experienta mea de parinte cu voi,sunteti oamenii secolului 21 .
Eu caut sa ma innoiesc,pentru ca sa dau mai departe copiilor mei ceva bun si frumos.Vreau sa uit ca am fost invatata sa fiu o victima.Si vreau sa cresc niste invingatori.
Va multumesc.
Si noi iti multumim, Lavinia :) .
Incurajeaza-l, incurajeaza-l, incurajeaza-l.
Ofera-i libertate maxima, dar si stabilitate.
Ofera-i exemple, dar si pune-l la treaba.
Nu impune, dar stabileste limite.
Deschide-i orizontul, dar lasa-l sa isi stabileasca singur directia.
Buna Ovidiu,
Am incercat 5 rinduri.
Este foarte, foarte greu de spus ce este bine si ce nu este bine in educatia copiilor.
Si stii ce, pina la urma, copilul tot seamana cu unul dintre parinti, sau cu amindoi. Genetic nu are cum sa se desprinda prea departe de tulpina.
Uneori ma gindesc ca orice as face, oricum copilul meu va trai in lumea de peste 20 – 30 de ani. O lume pentru care nu o cunosc. Nici eu nu sunt pregatita. Daramite sa o mai pregatesc si pe ea.
Nu pot decit sa incerc si sa o incurajez sa se descurce singura. Caci in lumea de peste 20 – 30 – 40 – 50 de ani, va fi singura. Nu ii voi putea trai eu viata. Eu o voi putea incuraja si atunci, dar nimic mai mult.
Ce este bine, ce este rau? Ah, eu detest spiritul fatalist si „umorul” lui Caragiale – daca este sa vorbim de bac. Dar majoritatea literaturii din scoala are spiritul fatalist al Mioritei. Ih. Nimic incurajator. Nimic imaginatie. Nimic speranta. Ne invata sa ne resemnam.
Dar este muuuult de vorbit, despre foarte multe.
Se vede ca ai avut o educatie libera, nu? Deci … cred ca asa este cel mai bine. Chiar plecind de la tine, ca exemplu. :P
Numai bine!
Ma gandesc atat de mult si de des la modul in care se face educatia acum vs cel in care as dori sa-mi educ copilul, incat cred ca era inevitabil sa dau peste articolul asta pana la urma :). Am un copil de 1 an si 4 luni care stie sa spuna „te rog” si „multumesc”, se da pe toboganul „mare”, vine la tine cu cartea, sa-i povestesti, si acum invata sa se dezbrace / imbrace singur. Recunosc ca m-a invatat foarte multe si cred ca o sa ma mai invete, daca voi avea rabdare sa-l las sa se exprime.
Cum gandesc educatia copiilor? Bazata pe valori (traite ca exemplu, de catre adulti) – nu pe informatii. invatandu-i de mici sa comunice, sa-si cunoasca si exprime emotiile si sa relationeze cu ceilalti. Bazata pe cooperare, nu pe competitie. Cu muzica si ritm. Cu obiecte speciale pe care sa le „rontaie” si altele care sa produca vibratii (cat timp li se cere sa fie „atenti”). Cu cortulete de „lectura” in clase, in care sa poata intra cand doresc. Cu „excursii” la caminele de batrani, in care sa cante si sa daruiasca portocale si felicitari desenate de mana lor. Cam asa… Si in alte feluri, dar deja am depasit de mult 5 randuri :).
Tip la fratele meu dar dupa nu ma simt niciodata usurata. Doar neputincioasa.
http://www.youtube.com/watch?v=76wT3TJ2AMs
sau: http://www.youtube.com/watch?v=x-OqKWXirsU
Da. Sunt sunt o mizerie.
De multe ori am preferat palma si tipetele in locul discutiilor constructive. Simt inca povara copilariei mele, ma urmareste mereu plansetul si tipetele de ajutor ale mamei mele, batuta frecvent de un tata betiv si iresponsabil. Zi de zi imi spuneam, copil fiind, ca nu voi apela nicicand la bataie si ca-mi voi creste copilul cu iubire si intelegere. Se pare ca inconstient, dar fara sa am vreo scuza, ceea ce am vazut in casa mea toti anii copilariei si adolescentei mi se intampla sa pun in practica; apoi vin regretele. Acum copilul meu are 8 ani si i-am spus ca noi ne vom intelege de acum fara” bataita ” pentru ca este o mica adolescenta si intelege foarte bine punctele noastre de vedere. Mi-am promis ca nu voi mai tipa la ea si nu o voi mai atinge cu un deget si cu siguranta asa va fi. Regret sincer ca nu am reusit sa-mi cresc copilul fara sa apelez la „palmuta’ si cu regretul acesta voi muri probabil. Imi iubesc copilul enorm si jur ca nu-l voi incarca cu toate frustrarile mele; voi incerca sa-l ajut sa-si gaseasca drumul, ii voi sprijini inclinatiile si abilitatile si nu voi incerca sa-i schimb personalitatea, lucru pe care nici nu l-am incercat vreodata.
Ce vina are Romania?
Schopenhauer : „Orice adevar trece prin trei faze. Mai intai este ridiculizat. Apoi trezeste o puternica opozitie. Si in sfarsit este acceptat ca fiind evident de la sine.”
Accept orice „nenorocit ” care isi iubeste copilul – il iubeste, atit ! fara temeri, fara asteptari, fara planuri, fara ambitii, fara orgolii, fara mindrie, fara regrete – doar iubire.
Elena, multumesc pentru opinie. Dar eu nu-l accept. Nu toti oamenii care au copii sunt „parinti” .
Eu cred ca o responsabilitate destul de mare o are si societatea.Ma refer la mass media,la programele cu caracter negativ, la muzica (las-o ba ca merge asa sau ce bine-mi pare ca ai luat teapa).Stirile de la ora 5 in care violenta a devenit aproape ceva obisnuit fac parte din viata noastra.Pe piata se gasesc destule jocuri pe calculator care au mesaje subliminale negative.
Sunt prea putin mediatizate de exemplu vietile,bibliografia oamenilor care au reusit in viata, care sunt pe treapta cea mai de sus pe scara succesului ,sau chiar exemple de copii romani care au luat premii nationale si internationale ca avem destui.Cum s-au pregatit ei,care este relatia lor cu parintii, cum gandesc ei, cum e reltia lor cu profesorii ,ce fac ei in timpul liber? etc
Nu am scris pt premiu ci doar ca sa-mi spun parerea
Si iata ca a sosit si clipa mult asteptata! :) :) :) Cristina si Cami! :) Voi sunteti cele 2 castigatoare ale concursului nostru! Veti primi cate o carte a editurii Cartea Copiilor :) . Felicitari tuturor pentru implicare. Cui doreste sa mai cumpere carti(sunt minunate :) ), ii recomand http://www.carteacopiilor.ro si http://www.tarabacucarti.ro :) .
Sa aveti o zi de vis! :) Si hai Romania! :) :)
Va rog din suflet poate aveti influenta si reusit sa faceti sau sa facem un lucru important: sa introducem in scoli cursuri de arta succesului, sa invete copiii sa isi stabileasca obiective in viata.
Persoanele care isi planifica viata si care au liste de intentii zilnice, saptamanale, anuale, etc au foarte multe sanse sa reuseasca in viata. Ce inseamna reusita depinde de fiecare. As vrea ca informatiile acestea despre planificare, stabilire obiective, monitorizare si evaluare a rezultatelor sa fie cunoscute de copii.
Cum putem face oare?
Curcubeu, pai hai sa ne gandim impreuna cum s-ar putea face :) Mi se pare ca ideea de la care pornim e buna: aceea ca se poate face.
Eu tot tricotez la un plan oarecum asemanator, care ar presupune un fel de alfabetizare in inteligenta emotionala. E drept, planurile mele sunt la scara mai mica, e vorba despre un centru de zi dintr-un cartier mai putin fericit al Bucurestiului. Dar pornesc de la aceeasi idee: cum facem? si deloc oare se poate?
Curcubeu, din toamna, colegul nostru Luca Dezmir va initia o puternica campanie de educatie financiara in scolile din Romania.
M-am gandit si eu la ce zici tu. Cu siguranta vom face si asa ceva!
Daniela, accepti un partener in actiunea ta ? :)
Va trece mult timp pana cand educatia informala va fi prezenta in sistemul formal de invatamant romanesc. Motive sunt foarte multe, din pacate. De la sistemul indobitocit pana la spagi, profesori corupti si interese care vin inaintea intereselor copiilor.
Eu am spus cu fiecare ocazie ca vorbesc elevilor gratuit si ca ma implic in astfel de proiecte. Pana acum doar asociatiile studentesti m-au invitat in diverse proiecte.
In licee exista prea putini profesori/parinti/elevi care se implica in astfel de proiecte. E mult de discutat si sunt si mai multe de facut. Oricum, eu unul mi-am pierdut optimismul in subiectul asta si cred ca vor trece inca 20 de ani pana cand sistemul de invatamant romanesc va renaste.
Eu nu mi-am pierdut opimismul! Acum vine vacanta. Dar din toamna vor fi surprize mari de tot! :)
Ovidiu, acum sunt in vacanta mult asteptata. Chiar vor fi surprize mari? Ai putea sa-mi dai cea mai mica surpriza, asa ca sa stau linistita pana la toamna! !
O duminica placuta, tuturor cititorilor acestui proiect! !
In toamna va demara proiectul colegului nostru, Luca :) . Surprizele ar putea aparea ca pe langa educatia financiara, tinerii din scoli sa primeasca si o educatie de Arta Succesului.
:)
Sa vedem ce putem face. Oricum, proiectul Empower.ro este vizibil. Si este la dispozitia oricui.
Si tu sa ai o duminica frumoasa, Maria :) .
Acum nu sunt in tara si intru destul de rar pe internet, dar sunt ferm hotarata sa dau o mana de ajutor, acestor proiecte pe care le initiati.Sunt fericita, ca am ajuns pe lungimea voastra de unda.
Salutari si sigur ne vom cunoaste intro zi. Tinem legatura.
Bafta!
DA! DA! DA!:) :) : ) :)
Fantastic, super, minunaaat!!!!!!!!
Serios? chiar v-ati gandit sa faceti asa???….
In liceu…noi…elevii….sa..primim..lectii…de…Arta Succesului????
Vai, dar e absolut grozav!!!!!!
NU! nu renuntati! nu va pierdeti optimismul in legatura cu acest subiect!!!!
Daca e ceva de facut as face si eu! pe bune!!!!!orice in legatura cu aceasta idee
De ce n-ar fi asa??
De unde va incepe totul??
M-am gandit ca ar fi frumos. Dar mai e mult pana acolo.
Proiectul Empower.ro este accesibil secunda de secunda oricarui elev sau student. Cum spunea o reclama, „la un click distanta”. :)
eh..
M-a atins foarte tare acest articol. Da am 32 de ani si abia acum inteleg ca ultimii 16 ani i-am trait cum au vrut parintii.Am un copil de 7 ani si imi doresc din tot sufletul sa-i accept greselile pana la capat.Sa devina ceea ce va dori el,sa traiasca ceea ce viata ii va oferi si doar sa-i raman alaturi.Pentru mine sper sa uit, sa iert, sa inteleg si nu in ultimul rand sa schimb si sa ma transform sa incep sa-mi traiesc viata, VIATA MEA PE CARE O VREAU INAPOI, chiar si acum la 32 de ani. Sper sa reusesc.
Daca in invatamant,ar exista mai multe sfaturi practice,mai multe experiente care sa ii pregateasca pentru viata,sunt convinsa ca am avea copii mult mai linistiti si mai pregatiti sa devina OAMENI .Din pacate ,nu face nimeni nimic sa ii atraga si sa mearga la scoala de placere.va doresc numai bine .