E scris in Biblie. E demonstrat de legile nescrise si dure ale vietii. Adevarul e ca e bine sa spui adevarul. :)
E mai mult decat un principiu si mai folositor decat o repriza de cumparaturi in mall. Este esenta existentei noastre. De aia ne-am nascut, de asta traim si din acest motiv e bine sa ne construim viitorul in jurul sau. E vorba despre adevar. In viata profesionala si in cea personala, minciuna e doar pentru oportunisti, pentru vanatori neadaptabili maratonului sperantei. Pentru ca atunci cand minti, ucizi un vis.
De ce nu stergi praful de pe oglinda?
Uneori, e un proces dureros. Alteori, e mai incomod decat un pat ingust. Dar aici nu e vorba despre o ploaie de vara. E o poveste despre recolta din toamna.
Una in care greierele nu ajunge miliardar din concerte. Spune-mi un motiv pentru care e indicat sa mintim. Unul singur! Si nu vorbesc aici despre o conjunctura, despre o situatie in care temporar iti doresti sa protejezi pe cineva drag ori sa cosmetizezi o realitate mai greu digerabila.
Ma refer la construirea unei relatii pe termen lung. La un parteneriat plin de substanta. La o legatura pe care o vrei dincolo de granitele intereselor zilnice. Cum o vei construi? Avand pioneze pe limba? Punand o sita in fata celui care vrea sa te priveasca? Fugind din calea celor care vor sa te cunoasca, sa afle cum e omul din tine, cel care va influenta mersul lucrurilor in situatiile limita care apar in viata fiecaruia dintre noi?
Mergi acum si spune totul. Pune mana pe telefon si foloseste-l si la altceva decat la jocuri. Suna-i pe cei dragi si zi-le ce ai pe inima. Cu ce le-ai gresit, cu ce i-ai mintit. Le poti spune si de ce ai facut toate astea, dar cel mai important va fi ca le-ai zis.
In acest mod, recunosti practic faptul ca ai slabiciuni, ca ai mai multe zone gri decat ai vrut sa recunosti vreodata. Dar in acelasi timp, le arati cat sunt de importanti pentru tine. Daca ai fost in stare sa iti depasesti zona de confort si sa actionezi, sa le spui care e de fapt situatia le arati ca pot avea incredere in tine.
Imi vei spune ca uneori reactiile nu vor fi cele dorite. Ca mai bine taceai, ca eu spun numai prostii. Aminteste-ti insa ca aici avem in vedere o abordare de ansamblu, pe termen lung. Si nu o conjunctura. Nu te lasa pacalit. Tu esti cel tare. Tu detii controlul. Tu esti stapan pe tine. Si tu esti omul care lupta cu propriile temeri.
Sefii se vor baza pe tine. Familia te va indragi si mai mult. Iar prietenii vor sti care e cel mai de pret aliat pe care il au.
Promotorul adevarului e cel care mangaie gatul unui cal lovit de biciul unui birjar.
16 răspunsuri
Super-adevarat, chief ! Daca incepi cu o minciuna…adio orice relatie pe termen lung in orice domeniu. Dar uneori parca oamenii se simt mai comod cu termene scurte…in afaceri e la moda…
Cu termene scurte si cu interese marunte. Multumesc, Marius :) .
In orice domeniu ,mi se pare si mie ca ,e mai la moda sa spui doar „jumatate de adevar”,adica sa vezi partea plina a paharului.Apoi trebuie sa te asiguri si ca celalalt are aceeasi valoare despre adevar ,ca altfel e precum margaritarele …(tot din Biblie).
Felicitari pentru articol!
Ionescu, frumos si adevarat spus.
Multumesc mult, Lavy :) !
Atunci cand alegi sa spui adevarul despre tine, si traiesti adevarul, recunoscand ca ai slabiciuni, te eliberezi practic…
Restul, e asumare constienta a libertatii.
cu bine,
Ioan
ps. in comunicarea cu un partener, oricare ar fi el/ea, adevarul e un semnal, hei sunt la fel ca tine, adica vulnerabil(a)… :)
Cu totii suntem vulnerabili. Chiar daca uneori vrem sa mascam asta printr-o atitudine de „duri”. E o discutie complexa despre ce inseamna libertate. Dar spunerea adevarului e cu siguranta una dintre componentele sale majore.
Multumesc mult pentru opinie, Ioan.
Foarte fain, articolul :) Si ce metafore expresive.
Mi-a placut si ideea sa ” pui mana pe telefon si pentru altceva decat pt jocuri „. Intr-o relatie de iubire minti atunci cand ti-e frica. Ti-e frica sa fii tu insuti pentru ca esti rupt de fapt de ce e in sufletul tau. Iar din momentul ala lucrurile devin din ce in ce mai triste…
„E o poveste despre recolta din toamna.”
Cam asa e…
Mi-a placut asta, Ovidiu! Adica tot articolul, da’ mai multe in mod special si asta peste ele…
Din cate am priceput eu din viata mea si a altora din jur, ne trebuie oarece timp sa ne dam seama ce-i cu noi pe lume. In functie de asta, ne aranjam si rearanjam sistemele de valori. Unul din ele poate fi cel in care incepem sa ne vedem pe noi insine in asa fel incat nu mai cautam neparat aprobare, fiind deja stapani pe propriul echilibru, fiind pe picioarele noastre, cum se zice…
Din economie de timp si energie am ajuns la a nu mai pierde timp si forte cu minciuni. Cu fictiuni fluturate chiar si mie in fata ochilor, de mie insami. Un pas important a fost sa nu ma mai mint pe mine.
Si sa inteleg ca nu am nimic de protejat. Asa e, caci minteam candva din frica. De a nu fi iubita, acceptata, de a nu mi se recunoaste simplul drept la viata. Cam acolo a dus, in analiza mea, acel „de sa mint?” Credem ca daca nu-s draguta (amabila), blanda, acceptand orice, chiar de ma doare, voi fi intre cei „permisi” intr-un anumit cerc sau altul. Si imi tineam in mine „gandurile personale”, ca japonezii, afisand „gandurile oficiale” care consiedram ca sunt pe placul celorlalti. Panca cand am descoperit adevarul. Fara el, minciuna ar fi continuat…
Cand am inteles cine imi da mie valoarea, ce insemn eu in ochii mei, m-am trezit. Si nu am mai avut de ce sa ma ascund. Nu am mai facut acea chestie ingrozitoare: arat o fatza placuta si draguta, cand pe la spate, „inauntru”, il fac pe cel din fatza mea arsice… Nu, spun ce simt si in acest fel sunt cinstita in primul rand fata de mine. Asta a depresurizat multe zone ale mele, si acum e curat. Ca niste ferestre proaspat spalate, prin care se vede clar (Tocmai am spalat geamurile… :) ). Intr-adevar, la inceput nu a fost placut. Dar dupa, am castigat enorm. In primul rand liniste. Nu mai aveam de ce sa tin minte, sa pastrez ranchiuna. Totul se rezolva pe loc. Apoi am castigat prieteni chiar pe cei carora nu aveam curajul sa le spun ce simt. Si am invatat ca, daca „nu pun la suflet”, daca nu adun lucrurile nespuse, relatia devine curata si te poti baza pe ea. Un fel de reciprocitate se naste. Celalalt e intr-un fel facut sa raspunda in acelasi stil. Chiar daca nu vrea, din prima, se face asa ca pan’ la urma nu are decat acest „model”. Chiar daca nu imi place raspunsul, stiu ce gandeste si in sfarsit putem comunica. Multe neintelegeri sunt evitate. Dar asta cere timp ca sa-nvatam!
Cam asa e, dupa o oarece vreme te prinzi de joc. Ce bine-ar fi daca am face de foarte tineri asa! Cat timp am putea petrece frumos si in bucurie! Depinde mereu de noi cum alegem. Si alegera o facem iara in funcite de acel sistem de valori. Ce are mereu generatoare intrebarea „Cine sunt eu?”
Gabriela, ma bucura foarte mult frumoasele tale cuvinte.
Diferenta dintre sufletul si comportamentul nostru este cea care ne aduce problemele in viata. Adevaratele probleme.
Restul e doar o chestiune de asumare a adevarului.
Mikka, tu esti o persoana minunata :) . Pentru ca doar o astfel de persoana poate scrie asemenea articole si comentarii.
Ai mare dreptate. Educatia celor mici in acest sens poate duce la o lume mai buna. Si la o viata mai buna, pentru noi toti.
Eiiii… Ovidiu, toti suntem minunati. Mai ales cand incepem sa ne prindem de joc…
Da, educatia ar face multe. Oricum, daca nu apare la timp, la cei norocosi intervine autoeducatia. Care tine toata viata… :) :)
Depinde iar ce alegem. Ce alegem sa fim. Ori mai bine zis, cine…
Îmi pare rău dar dacă acum ar începe toată lumea să spună adevărul totul ar deveni un haos.
A spune adevărul înseamnă a răspunde la o întrebare oferind o informaţie corectă şi conformă cu realitatea. Noi minţim atunci când ne simţim obligaţi să răspundem la o întrebare la care nu vrem să răspundem. Minţim atunci când ni se cere o informaţie pe care nu vrem să o dăm.
Dacă toţi am oferi toate informaţiile despre noi oricui totul ar deveni un haos.
Minciuna are în principiu 3 forme de bază şi anume:
1. OMISIUNEA
2. ILUZIA
3. CONFUZIA
Toate acestea trei au un singur scop şi anume acela de a nu se oferi o informaţie atunci când ea e cerută. Informaţia reprezintă un bun care e proprietate privată la fel ca şi bunurile materiale în cultura noastră. Asta e realitatea.
Minciuna reprezintă ghiarele şi colţii cu care l-a înzestrat natura pe om. Nu am nimic împotriva folosirii acestor ghiare şi colţi în scop egoist la fel cum animalele folosesc asta la propiu.
Îmi amintesc mai demult când eram la profesională şi pe vremea aceea fumam. În timpul unei ore de atelier am eşit afată să trag şi eu o ţigară pentru că maistrul era plecat. Când m-am întors înapoi în atelier maistrul deja venise iar eu i-am spus adevărul „Am fost să fumez şi eu o ţigară domnule maistru.” (crezusem că m-a văzut şi că o şi ştia de la colegi). Când a auzit maistrul asta s-a enervat rău de tot pentru că s-a simţit sfidat şi m-a dat afară şi ce credeţi că mi-a spus atunci când m-am întors? „Trebuiea să mă minţi! Cum vi la mine de faţă cu ceilalţi elevi să mă sfidezi aşa?”
Minciuna nu e ceva rău dacă prin ea urmăreşti supravieţuirea sau urmăreşti să deţi ceva ce are toată lumea. Chiar şi faptul de a fugi atunci când ai făcut un accident de maşină nu ar trebui condamnat. Nimeni nu ar trebui condamnat pentru o minciună prin care a urmărit să obţină ceva ce are toată lumea! Moralitatea realistă şi corectă pentru minciună cred că e până la această limită.
Adevărata problemă nu e minciuna ci sunt cauzele pentruz care pe noi ne dezavantajează dacă oferim oricui toate informaţiile despre noi. Aceste cauze în principal sunt competiţia din societate. Societatea noastră se bazează pe asta. Aşa că nimeni nu poate spune totul despre ce face şi ce gândeşte oricui.
Excelent comentariul tau, Remus !
In ultima instanta, realitatea e ca noi cu totii mintim – intrucat nu putem sti nimic clar cu privire la viata, doar ce a mai descoperit sau presupus unul si altul…
Si, intr-adevar, la conditiile actuale, daca am incepe toti sa spunem adevarul ar fi dezastru – intr-o prima faza. Poate, dupa mult timp, ar deveni ceva natural si de dorit. Insa intrebarea e : chiar toti oamenii sunt dispusi sa faca asta ? Si chiar ar fi indicat ? E de discutat…
Articolul bun ,mai ales prin tema pe care ai aleso.Comentariul lui Remus e si mai bun decit articolul, dupa parerea mea.Sunt deacord cu el din multe puncte de vedere,adevarul trebuie spus dar intotdeauna depinde de situatie,de imprejurari, de persoana caruia il spui.Spui adevarul intr-o situatie in care nu este indicat si ai numai de pierdut.FELICITARI REMUS.