Mereu m-am intrebat asta. De ce vorbim doar despre cum sa depasim amaraciunea unui esec? De ce nu luam in calcul importanta gestionarii unui succes? E acel moment in care euforia ne face sa credem ca totul va fi foarte usor in continuare. Ca usile ni se vor deschide de la sine. Si avem impresia ca tot ce a fost greu pana acum a tinut mai mult de o conjuctura nefericita. Dar ca noul rezultat favorabil va deveni o adevarata hala industriala a reusitei noastre in viata.
Cu capul in nori si cu picioarele pe pamant
De ceva vreme mi-am dat seama de treaba asta. Si proverbele arabe si multe alte pilde intelepte afirma cu multa convingere asta. Pentru a ne indeplini visele trebuie mai intai sa ne trezim. Sa intelegem odata pentru totdeauna!
Lumea e rea. E o realitate, fie ca va convine, fie ca nu. De multe ori viata asta ne da dureri mari de cap. Ne demoralizeaza, ne face sa ne clatinam. Chiar si cei care pretind faptul ca pe ei nimic nu ii atinge, fie mint, fie nu au cunoscut vreodata ce e bucuria. E al naibii de greu sa reusesti! E dur de tot sa fii si sanatos si bogat si fericit.
Dar in toata nebunia asta, exista si un izvor al sperantei. Sunt si oameni pe care ne putem baza. Exista si ajutor dezinteresat, exista si prietenie, exista si iubire, exista si sustinere la greu. Dar nu toti oamenii sunt asa si mai ales, nu tot timpul e asa!
Oamenii reactioneaza in functie de conjunctura. Cu totii avem zone gri mai multe si mai mari decat vrem sa recunoastem si sa intelegem. Ar fi bine sa ne aducem aminte de aceasta evidenta situatie atunci cand afirmam suparati dupa o cearta: “Il/O credeam a fi o altfel de persoana. M-a dezamagit!”.
Cel mai periculos lucru pentru dezvoltarea noastra e alternanta starilor de spirit. De la “depresie” la un zbor imaginar nejustificat. De la suparare “cronica” la elanul unui entuziasm bun in sine, dar rau atunci cand e pus inaintea altor lucruri necesare precum aerul: munca, modestie, constientizarea necesitatii acumularii unei minime experiente si realizarea faptului ca nimeni nu s-a nascut invincibil pe lumea asta.
Am avut in facultate un profesor barfit de unii pentru severitatea sa. Dar respectat de toata lumea pentru corectitudinea dovedita in fiecare situatie. Domnul profesor Corneliu Munteanu a insistat asupra importantei cadranului “Puncte slabe” din matricea SWOT. “E neplacut, dar e necesar.” Ne spunea asta de fiecare data.
Viata mi-a demonstrat ca asa e. Toata abordarea asta nu inseamna pesimism. Nu inseamna ca e bine sa renuntam la a visa. Dar inseamna ca avem fata de noi insine obligatia de a diferentia frumusetea unei nebunii creative de orbirea care ne impinge in prapastie. De ce sa intram cu masina in copac? Sunt copii care asteapta sa se catere in el.
Cine nu se teme de nimic, nu iubeste nimic.
– Regele Arthur
7 răspunsuri
Punctele din articol sunt foarte valide. In acelasi timp, permite-mi sa nu fiu mereu de acord cu tine.
Stiu ca intr-un SWOT e important sa minimizezi punctele slabe si amenintarile. Dar in foarte multe cazuri, cel mai indicat lucru este sa maximizezi punctele forte de care dispui. Niciodata nu vom putea sa scapam de punctele slabe. Si decat sa lupti sa iti aduci minusurile la un nivel mediu (adica mediocru) si sa nu evoluezi cu plusurile, nu mai bine faci tot ce poti ca sa ai cateva puncte forte la care nu te intrece nimeni?
Stiu, viata iti da cate o palma cand nu te astepti, folosindu-se chiar de acele puncte de imbunatatit ale tale. Dar e important sa iti tii capul sus si sa ripostezi cu punctele forte.
Alex, nici n-ar fi bine pentru dezvoltarea umanitatii sa fii tot timpul de acord cu mine :) . Eu mai tot timpul fac greseli, astfel incat s-ar pune bazele unui adevarat pericol social :P .
Hmm, oare le-am putea face pe amandoua? Adica sa minimizam punctele slabe si sa le maximizam pe cele tari? Sau cat de bine le putem face pe amandoua aproape simultan?
Aici e interesant de vazut. Oricum, depinde de la persoana la persoana.
Lumea e rea si noi daca suntem prosti de buni o incasam. Da’ tre’ sa fim si un pic nebuni sa castigam…
Marius, mai tot timpul trebuie sa fim nebuni pentru a face ceva remarcabil.
Dar depinde cum gestionam nebunia :) .
Ce este rautatea?Lumea e rea?Eu cred ca rautatea nu este decit un factor secundar.O persoana pe care o catalogam ca rea,de obicei ascunde durere in suflet.Durere si neputinta.Am citit undeva un comentariu care vorbea despre cum poate sa inceapa un razboi.Spunea cel ce l-a scris ca „cel ce va simtii mai multa frica o sa fie primul care apasa pe tragaci”.De afara cel ce a inceput razboiul este cel rau,nu?Dar daca ii era mai frica decit celuilalt,atunci este cel slab,fricos.Vezi, e relativ.La fel se intimpla cu cei ce i-si maltrateaza sotiile si copii,fizic.De obicei agresivitatea lor pleaca de la frica pe care o simt.”E DUR DE TOT SA FII SI SANATOS SI BOGAT SI FERICIT” Hmmm!!!Unde ai uitat iubirea?Eu asi zice ca daca reusim sa gasim un echilibru in iubire,celelalte mai devreme sau mai tirziu vin de la sine, mai ales fericirea.
Abstract frate… Si pesimist… S-ar putea sa fiu eu naiv. Eu cred ca lumea asta nu e rea. Totul este sa stii cum s-astepti, pentru ca, primesti ce astepti.
Spui ca viata e dura si pentru cei care au reusit. Intreaba-i pe ei. Eu stiu vreo cativa care au fost atat de pasionati de ce-au facut, incat au trecut pur si simplu peste incercari.
Ce ti se pare dur la viata ta?
Dar usor?
Ioan, am scris ca lumea e rea si imi mentin parerea. Dar ca in lumea asta rea exista si lucruri frumoase si oameni buni.
Sigur ca tu poti spune orice. Nu e vorba de naivitate ori pesimism aici. E o evidenta. N-am spus ca totul e alb sau negru. Dimpotriva. E mult mai gri decat vrem sa recunoastem.
Nu e neaparat nevoie sa ii intreb pe altii. Pana acum, pot spune ca am reusit si eu. Ca sunt omul pe care il vreau. Si eu am trecut peste incercari si eu sunt pasionat de cateva lucruri si in aceste privinte nu ma poate opri nimeni.
Partea proasta in lumea asta e ca incercam sa spunem ca „totul” e bine cand e clar faptul ca nu e. Si, reversul medaliei, vedem totul in negru atunci cand exista destule luminite.
De asta trebuie sa ne ferim. Sigur ca Octavian Paler spunea ca e bine sa mai lasam echilibrul deoparte, mai ales cand suntem tineri. Eu doar mi-am spus o parere.
La viata mea mi se pare dur ca trebuie sa am de-a face cu oameni rau intentionati(da da, o sa spui ca nu exista oameni rau intentionati).
Imi place la nebunie ca dupa orice croseu la ficat pe care il primesc ma ridic si plec mai departe cu acelasi entuziasm :) .