Nebunia unei victorii
Mereu m-am intrebat asta. De ce vorbim doar despre cum sa depasim amaraciunea unui esec? De ce nu luam in calcul importanta gestionarii unui succes? E acel moment in care euforia ne face sa credem ca totul va fi foarte usor in continuare. Ca usile ni se vor deschide de la sine. Si avem impresia ca tot ce a fost greu pana acum a tinut mai mult de o conjuctura nefericita. Dar ca noul rezultat favorabil va deveni o adevarata hala industriala a reusitei noastre in viata.
Cu capul in nori si cu picioarele pe pamant
De ceva vreme mi-am dat seama de treaba asta. Si proverbele arabe si multe alte pilde intelepte afirma cu multa convingere asta. Pentru a ne indeplini visele trebuie mai intai sa ne trezim. Sa intelegem odata pentru totdeauna!
Lumea e rea. E o realitate, fie ca va convine, fie ca nu. De multe ori viata asta ne da dureri mari de cap. Ne demoralizeaza, ne face sa ne clatinam. Chiar si cei care pretind faptul ca pe ei nimic nu ii atinge, fie mint, fie nu au cunoscut vreodata ce e bucuria. E al naibii de greu sa reusesti! E dur de tot sa fii si sanatos si bogat si fericit.
Dar in toata nebunia asta, exista si un izvor al sperantei. Sunt si oameni pe care ne putem baza. Exista si ajutor dezinteresat, exista si prietenie, exista si iubire, exista si sustinere la greu. Dar nu toti oamenii sunt asa si mai ales, nu tot timpul e asa!
Oamenii reactioneaza in functie de conjunctura. Cu totii avem zone gri mai multe si mai mari decat vrem sa recunoastem si sa intelegem. Ar fi bine sa ne aducem aminte de aceasta evidenta situatie atunci cand afirmam suparati dupa o cearta: “Il/O credeam a fi o altfel de persoana. M-a dezamagit!”.
Cel mai periculos lucru pentru dezvoltarea noastra e alternanta starilor de spirit. De la “depresie” la un zbor imaginar nejustificat. De la suparare “cronica” la elanul unui entuziasm bun in sine, dar rau atunci cand e pus inaintea altor lucruri necesare precum aerul: munca, modestie, constientizarea necesitatii acumularii unei minime experiente si realizarea faptului ca nimeni nu s-a nascut invincibil pe lumea asta.
Am avut in facultate un profesor barfit de unii pentru severitatea sa. Dar respectat de toata lumea pentru corectitudinea dovedita in fiecare situatie. Domnul profesor Corneliu Munteanu a insistat asupra importantei cadranului “Puncte slabe” din matricea SWOT. “E neplacut, dar e necesar.” Ne spunea asta de fiecare data.
Viata mi-a demonstrat ca asa e. Toata abordarea asta nu inseamna pesimism. Nu inseamna ca e bine sa renuntam la a visa. Dar inseamna ca avem fata de noi insine obligatia de a diferentia frumusetea unei nebunii creative de orbirea care ne impinge in prapastie. De ce sa intram cu masina in copac? Sunt copii care asteapta sa se catere in el.
Cine nu se teme de nimic, nu iubeste nimic.
– Regele Arthur
