Asistam acum cateva zile la o discutie intre doua persoane, adulti de varsta tanara (sub 30 de ani), in legatura cu programul „Prima casa”.
Unul dintre ei ii explica celuilalt avantajele programului, din punctul de vedere al cumparatorului pus in situatia de a-si achizitiona un apartament. Isi explica situatia financiara familiara, cum avea el impreuna cu sotia in jur de 900 de euro din salarii si ca isi vor putea permite sa „duca in spate” o rata.
Stii, spune domnul in cauza, programul este inspirat dintr-o chestie similara care se face in Austria, unde statul garanteaza asemenea credite. Daca nu mai poti sa-ti platesti creditul, statul ia casa iar tu ramai in continuare in ea, platind chirie, care oricum renteaza, pentru ca e mai mica decat rata in sine. E simplu, dupa cateva luni daca lucrurile merg prost fac si eu miscarea asta si devin chirias la stat, e mai sigur decat la particular si in plus, nu se stie, cum a vandut statul casele pe nimic la chiriasi in 1990 poate ne vinde si noua astea din „Prima casa”.
Nu pot sa nu recunosc un lucru: romanul are o inventivitate iesita din comun. Este in stare sa gaseasca solutii in functie de situatie, in asa fel incat sa fenteze cat mai mult si cat mai des statul, jucand pe teritoriul lui.
Pana acum nu am auzit o asemenea „ipoteza de lucru” prin presa sau prin blogurile analistilor pe care ii urmaresc, de aceea ma intreb daca nu cumva aceasta varianta este de fapt ideea ascunsa din spatele programului.
Guvernul va atinge (cel putin ipotetic) noi nivele de popularitate in randul electoratului roman, atat pentru cei care isi permit sa plateasca rata cat si pentru cei care nu vor putea. Amandoua categoriile isi vor aduce aminte ca premierul Boc „le-a dat casa”. Sincer sa fiu, nu stiu care dintre cele doua categorii vor fi cele mai avantajate.
Oricum, tot noi, „ceilalti”, vom plati pentru aceste manevre pentru ca statul a intrat deja in hora, cu concursul Bancii Nationale, eliberand, indirect e drept, primele halci din sumele necesare acestui program, printr-o manevra interesanta de reducere a dobanzii de referinta si a rezervelor minime obligatorii (detalii aici si aici).
Iar piesa nu s-a terminat. De fapt nici nu a inceput inca, deci ma asez confortabil in fotoliu si sunt gata sa savurez reprezentatia.
7 răspunsuri
Bravo, Luca ! Bine gandit ! Ma intreb cata spalare pe creier mai suporta poporul asta amarit. Si ce trebuie sa mai induram ca oamenii sa se trezeasca (cred ca nici dupa cutremurul anuntat nu se va schimba mare lucru…ba poate va fi mai rau, ca nivel de constiinta).
Marius,
ai dreptate, tentativele de manipulare sunt permanente pentru ca fac parte din jocul politic. totul e sa fim pregatiti pentru ele si sa incercam sa discernem ce se afla in spatele perdelei de fum.
Mi se pare mie sau genul de gandire:
„devin chirias la stat, e mai sigur decat la particular”
este EXTREM de paguboasa?
Ca sa nu mai vorbesc de:
„nu se stie, cum a vandut statul casele pe nimic la chiriasi in 1990 poate ne vinde si noua astea”
A se sublinia „poate” si „nu se stie”.
Posibil sa fiu eu un „freak” al limbajului, insa mi se pare o gandire extrem de periculoasa. De unde si pana unde statul este asa bun proprietar si intelegator cu chiriasii???!?!? Si cum pot sa ma bag in ceva SPERAND ca in caz de incapacitate de plata STATUL va fi bun cu mine?
Daca exista un agent economic mai al dracului ca banca (si asiguratorii, dar asta e alta poveste), atunci ala e statul.
Da, stiu, statul nu e de fapt agent economic. Insa se comporta ca unul, deci de fapt este. Am terminat totusi ASEul, nimeni nu ma poate convine ca statul e un partener de afaceri bun.
Ah, desigur, daca ai „intrari” atunci statul este prietenul tau. Daca esti un amarat care risca sa intre in insolvabilitate si ramai dator la stat, esti mort.
Ma aprind rau pe temele astea, dupa cum se vede. Este aberant sa faci afaceri cu banca si cu statul SPERAND ca daca iese naspa o sa aiba statul grija de tine (sau banca).
Vestea cea mai proasta este ca, se pare, cei mai multi n-au invatat nimic din criza asta financiara. Trist.
Ionut,
ai perfecta dreptate, statul are tendinta de a-si aroga drepturi si atributii de agent economic.
pe de alta parte, el nu este condus de logica economica (cum ar trebui s-o faca…) ci de populismul pe care il exerseaza clasa politica, din ratiuni evidente. ca atare, e posibil ca „statul” (a se citi „guvernul la putere”) sa ia anumite decizii care sa sfideze logica economica dar sa „dea bine” la popor. mai ales in anii electorali.
pe acest scenariu se bazeaza populatia cand lanseaza ipoteze despre „Prima casa”
Mi se pare deja un mare circ programul asta prima casa… Credeam ca va fi ceva mai serios, insa pana acum vad ca toata lumea are mari indoieli cand vine vorba de acest program…
Sincer, nu cred ca se va ajunge pana aici dar intotdeauna lucrurile care au plecat cu un avant asa de mare s-au dezumflat pe parcurs…
E bine ca toți care pot să profite din „banii statului”, adică banii cetățenilor. Asta pentru a dizolva costurile mari pentru o persoană pe o masă mare de plătitori. Deasemenea, toți ar trebui să plătească impozit procentual egal din venit (nu din profit) și să nu se sustragă de la el – inclusiv marile corporații (și să nu aibă deduceri). Astfel, s-ar reduce diferențele sociale mari asociate capitalismului extrem.