Ma gandesc care ar fi acele ingrediente cheie, fara de care brandingul personal nu poate exista si care ne pot diferentia de altii. Suntem intr-o societate in care toti vrem sa avem un brand personal, fapt care nu poate decat sa ne bucure.
Insa cum ne remarcam?
Cred ca trei elemente sunt suficiente pentru a realiza acest lucru: pasiunea pentru ceea ce faci, abilitatile de leadership si experienta pe care o ai in domeniul tau de expertiza.
De ce este importanta pasiunea?
Pentru ca este important sa iubesti ceea ce faci, fapt care se observa cu usurinta la cei care cred cu tarie si sunt implicati cu adevarat in munca lor. De fapt, atunci cand iti construiesti brandul personal, oamenii te vor aprecia tocmai pentru aptitudinile tale unice.
De aceea pozitionati-va in asa fel incat sa faceti lucrurile de care sunteti pasionati. Sa luam exemplul meu: pasiunea mea este comunicarea nonverbala si intreg brandul meu personal l-am construit in jurul acestui domeniu!
Avem nevoie de abilitati de leadership?
Daca pasiunea este combustibilul care pune in miscare „masina” brandingului personal, abilitatile de leadership sunt motorul care genereaza evolutia.
Leadershipul este cel care va conduce spre succes! Ca lider, viziunea este esentiala: lipsa ei te face sa te ratacesti in multitudinea de oportunitati care ies in calea ta. Iar pe cei care sunt alaturi de tine si care ar trebui sa te urmeze in aceasta calatorie nu reusesti ca sa ii inspiri.
Ganditi-va ca brandingul personal este o calatorie, nu este doar o destinatie! Observati ce abilitati trebuie sa va dezvoltati astfel incat sa aduceti langa voi cat mai multi oameni in aceasta calatorie! Succesul vostru depinde foarte mult de cati oameni cred in voi si va urmeaza neconditionat, deoarece ei sunt inspirati de personalitatea voastra!
Experienta?
Am lasat la urma experienta, tocmai pentru ca ea are o conotatie deosebita: ati retinut sper metafora cu masina si calatoria – experienta este cea care ne ajuta sa facem aceasta calatorie mai rapid si fara prea multe opriri sau din contra, lipsa ei, ne impiedica sa obtinem ceea ce ne dorim!
Ati observat ca multi oameni cand vin in fata unui grup incep sa spuna cati ani de experinta eu? Astfel, ei se asteapta ca oamenii din sala sa ii aprecieze doar ascultand vorbele lor.
Insa, ceea ce scapa ei din vedere este faptul ca nu anii de experienta conteaza. Ci ceea ce ai devenit tu ca om in urma acestor ani de experinta, ce anume te-a influentat, care au fost punctele cheie ale carierei tale, cum ai facut fata obstacolelor. Toate acestea au lasat amprente asupra personalitatii tale, transformandu-te treptat in omul care esti astazi!
Acum ceea ce aveti de facut este sa va construiti identitatea brandului vostru pornind de la pasiune, leadership si experienta.
Ea va cuprinde unicitatea voastra si va fi cea care va atrage atentia asupra voastra! Doar ganditi-va ce impact veti avea atunci cand veti fi conectati mereu la ceea ce va pasioneaza si la ceea ce v-a modelat ca experienta! Rezultatele sunt fantastice, doar actionati spre descoperirea unicitatii brandului numit „EU”!
11 răspunsuri
Buna ziua. Nu ne cunoastem, dar am auzit de dvs. din piata. Am inteles ca v-ati pozitionat pe limbajul non-verbal. Am fost la o prezentare de-a dumneavoastra pe metode de eliminare a stressului, la Body Mind & Spirit Festival. Acum scrieti o retata de personal branding. Acum… pentru ca tot v-ati evaluat brandul… as vrea sa va intreb… pe ce nisa/nise va percep clientii dvs? Daca ati reusit 3, atunci felicitari! Ma intreb cum rezista brandul personal la o asemenea dilutie. Daca nu, atunci care e competenta dvs. de a povesti despre brandul personal?
Din intamplare eu lucrez in branding personal de aproape 3 ani, in sensul ca imi fac eu branding personal si am clienti pentru servicii de concultanta in aceasta nisa. Si am reusit, ca sa dau si eu argumente din propria experienta, sa am un brand personal suficient de puternic pe niste atribute destul de diferite de cele mentionate de dvs… In primul rand, unul dintre atribute (dupa cum a rezultat in urma ultimei evaluari la 360 de grade) este acela de incisivitate (se observa, nu-i asa?). Oamenii nu prea agreeaza acest spirit transant, dar sunt atrasi de el. Se regaseste si in voce. Un alt atribut de brand, de data aceasta secundar, a fost legat de stilul de exprimare verbala, de voce. Am patit urmatoarea situatie, chiar saptamana trecuta: o persoana cu care vorbisem doar 5 minute la Business-Edu anul acesta a zis ca mi-a recunoscut vocea intr-o incapere plina cu zeci de oameni si a venit sa ma salute. Asta nu insemna pasiune, nici leadership, nici experienta. Insemna pur si simplu sa stii ce vrei sa comunici si sa o faci cu mijloacele potrivite pentru a-ti atinge scopul. Atata vreme cat faci asta, nu conteaza daca nu esti pasionat, nu conteaza daca nu esti un lider, pentru ca sunt o multime de oameni care au un brand personal puternic si nu sunt lideri si intr-adevar, dupa cum spuneati si dvs. nu conteaza experienta… conteaza sa inveti de la cine trebuie. I took a shortcut… puteti citi mai departe despre asta la http://www.damaideparte.ro/index.php/modelarea-o-cale-spre-excelenta/457/
Practic, ce m-a deranjat cel mai tare la acest articol este faptul ca propune intr-o formulare foarte frumos ambalata o reteta universala de personal branding. Iar eu zic: nu, nu e asa, nu e asa deloc, si iata si argumentele (mai sus si in continuare pe scurt): fiecare om are anumite atribute de brand personal, care functioneaza integrate in personalitatea lui. A impune niste caracteristici ca o reteta este o abordare cel putin riscanta, din pozitionarea ca specialist… Astept contraargumentele. Apreciez competentele si experienta dvs. pe nonverbal si pe lucrurile care tin de stress… astept niste raspunsuri si in legatura cu nisa personal branding…
Mihaela, permite-mi sa te contrazic. [eu as spune ca e nevoie de pasiune, pasiune, pasiune, restul vine printr-o reactie in cascada, but that’s just me] leadershipul nu e musai sa fie in toti. Si, nici nu e. Ce ne-am face intr-o lume plina numai cu sefi? Avem nevoie si de sclavi, esti constienta de asta. [mie, personal, nu mi-ar strica vreo doua bucati :p ]
si cred ca aici e o mare problema in Romania, in sensul ca toata lumea vrea sa avanseze, sa promoveze, sa evolueze in iererhia de la serviciu. Vrea cat mai multi subalterni si numele cocotat pe placute cat mai stralucitoare.Treaba e ca la un moment dat ajung intr-o functie care ii depaseste puternic. Si atunci te intreb, de ce fiecare accede la pozitia in care isi atinge incompetenta? Ca nu toti am fi bunic directori de banca, dar, probabil si portarul isi doreste functia asta.
Si in ceea ce priveste experienta, uneori asta poate fi compensata prin entuziasm si pasiune, pasiune, pasiune. Dar nu tot timpul. E ca la volan: chiar daca esti un sofer senzational, nu moare motorul, faci parcari laterale, dar in situatii de criza, e nevoie de niscaiva experienta pentru a pune in functie mecanisme reflexe corecte si rapid adaptabile.
Ultima chestie, m-am mirat ca ai definit brandul personal doar in functie de parametrii profesionali. Oare sa fie asta din cauza ca lumea vitezei in care traiti voi, oamenii mari, v-a asimilat deja? Adica, ce te faci in weekend, cand iti dai sign out de pe net, scoti laptopul din priza si pui Rolexul pe noptiera?
Da, definirea brandului personal doar din punct de vedere profesional e o trasatura a majoritatii oamenilor. Insasi notiunea de ‘brand personal’ tine de partea sociala, corporatista, de afaceri. Noi nu mai suntem fiinte umane – suntem fiinte sociale. Ne-am pierdut partea de umanitate – ne-am transformat in elemente ale unei societati bolnave.
Cand il intrebi pe un om ‘cine esti’ iti va raspunde ‘pai sunt X, director, sau consultant sau fotbalist sau antrenor sau politician sau patron sau mai stiu eu ce’. Nimeni nu stie ca in primul rand e fiinta umana, toti au senzatia ca sunt ‘ceva’ bine definit – dar asta nu e decat o eticheta. N-are nimic de-a face cu cine esti tu, ci cu ce faci tu. Confuzia dintre a fi si a face este cel mai destructiv lucru – si asta ni se intampla tuturor.
Revenind la articol, cred ca Mihaela a prezentat brandul mai mult profesional pentru ca ‘asta se cere’ pe piata, nu neaparat pentru ca asa il vede ea in mod absolut. Pe nimeni nu prea intereseaza un alt tip de brand – e normal sa te pliezi „pe cererea clientului”. Eu am tot scris despre „brand personal ne-profesional” – nu are prea mult interes pentru omul social (asa cum sunt aproape toti cei mari). Programarea mediului, bat-o vina…
Cineva isi poate contura brandul personal in functie de obiectivele profesionale, dar daca ii iese, adica daca reuseste sa lipeasca de fruntea lui niste etichete care NU IL CARACTERIZEAZA, atunci devine prizonierul propriei imagini – asa cum cineva care opereaza cu asta, trebuie sa aiba mare grija – trebuie discernamant – si al clientului si al consultantului. Tocmai de aceea, este mult mai usor sa pornesti de la perceptiile care deja exista decat sa propui atribute standard. Conteaza chiar sa… traiesti acele atribute care te caracterizeaza in momentul in care le comunici…
okay, dar brandurile profesionale sunt clone. Sau pseudoclone. Stai sa vezi cati Andrei Rosca or sa rasara, ca dupa ploaie. In schimb, brandul personal isi are un cod genetic unic. Pana si gemenii univitelini au amprente digitale diferite ;)
Brand inseamna marca… personalitate.. amprenta spirituala in fond, nu?! Prin spiritual intelegand nu neaparat cultura si religie, ci manifestarea spiritului prin intermediul unui sistem corporal, intr-o societate determinata de factori spatio-temporali… Nu e teorie, chiar asta suntem !!!
Cred ca, daca pornim de la aceasta realitate, ajungem la ceea ce spunea Marius : “brand personal ne-profesional” care poate avea o nota clara de profesional. Oferita de experienta generala spirituala a ceea ce suntem, de fapt !
In acest caz, eu nu as ataca-o pe Mihaela (parca prea dur a fost inceputul.. nu ca as fi eu femeie, o femeie poate fi puternica chiar daca se mai zmiorcaie din cand in cand, ci pentru noi, asa, ca oameni… nu?! mi-a adus aminte de dom’profesor rau de la catedra din anii copilariei, unul am avut – dar a fost destul!!!) inainte de a ma gandi ca PROFESIONAL poate insemna ceva facut cu pricepere, cu fortza de expresie a unei experiente care nu incepe de pe bancile scolii, ci se dezvaluie chiar din primii ani de exprimare a personalitatii? Ati vazut cu siguranta copii care isi manifesta personalitatea in fel si chip in jocuri, femei fara serviciu care au ceva de profesionist in felul in care isi conduc nu numai gospodaria – dar chiar discutia calma, concentrata (chiar daca blanda sau chiar numai echilibrata) intr-un magazin sau intr-o piata?
Citat: ‘Suntem intr-o societate in care toti vrem sa avem un brand personal, fapt care nu poate decat sa ne bucure.’ Mie mi-a placut chiar inceputul articolului – ACEST INCEPUT m-a orietat pe parcursul intregului set de aici (articol + comentarii).
Astfel, cele scrise mai sus pot fi acceptate ca exemplu din care fiecare dintre noi, oamenii simpli de pe margine, isi poate adapta directiile prezentate la ceea ce i se potriveste, eu asa am luat fiecare articol de aici, chiar daca – spre exemplu – nu mai port costum de baie de mult timp !! (emoticon zambaretz !!)
Stefan, din cate stiu eu nu ai o diploma care certifica faptul ca esti expert certificat in personal branding. De fapt, chiar daca ai avea asa ceva, nu cred ca se cade de cuviinta sa ceri explicatii unui alt autor Empower pentru un articol, de ce il scrie, cum se pozitioneaza in piata si asa mai departe.
Atat timp cat eu am decis ca acest articol merita sa fie publicat pe Empower, atunci responsabilitatea pentru relevanta si pertinenta informatiilor imi apartine mie, ca editor. Deci daca ai ceva de obiectat, va trebui sa te adresezi mie.
In al doilea rand, cred ca Mihaela este foarte pregatita pentru a vorbi de branding personal, de imagine, limbaj nonverbal. Motive sunt multe, poti vedea din pregatirea ei si din lista de clienti, colaboratori si parteneri cu care lucreaza. Simpla ei prezenta pe acest site, ca autor (unul important, scrie cam de 2 ori pe luna), ar trebui sa-ti dea de gandit.
Concluzie: pentru Mihaela garantez eu si nu ai niciun drept sa-i contesti abilitatile pe domeniile ei, mai ales ca ea nu a facut acest lucru. Este mai mult decat indreptatita (e sociolog, in primul rand) sa vorbeasca despre personal branding, avand o anumita viziune. Si chiar daca ai avea dreptul, ar trebui sa dai dovada de tact si sa o faci pe email, pe private, NU IN PUBLIC, MAI ALES pe siteul unde si tu esti autor, ca si ea.
Si eu sunt, de exemplu, la fel de indreptatit sa vorbesc despre personal branding pentru ca sunt licentiat in marketing. Am si un master. Stiu ce inseamna o imagine personala. Si la urma urmei, fiecare este liber sa vorbeasca despre absolut orice. Este problema fiecaruia daca are credibilitate sau nu. Nu esti tu judecatorul.
Cat despre Empower, este responsabilitatea mea sa aduc pe Empower autori care stiu ce vorbesc. Iar daca tu crezi ca ei nu stiu ce vorbesc, atunci spune-mi mie.
Pentru toata lumea care a comentat aici: domeniul brandingului personal este unul nou si foarte vast. Este ca marketingul: toata lumea crede ca se pricepe. In plus, exista marketeri care vin cu viziuni diferite: unii pot fi psihologi, altii economisti, altii artisti. Fiecare vede domeniul prin propriile filtre. Aici este si frumusetea.
Chiar daca toti spunem aceleasi lucruri, le spunem diferit. Mihaela este sociolog. Eu sunt marketer/economist. Daca ne auzi vorbind de personal branding ai zice ca nu stim ce vorbim, deoarece putem sa spunem lucruri aparent diferite. Daca l-ai mai pune si pe Andy Szekely in discutie, cred ca atunci ai fi chiar derutat.
Mihaela va vorbi foarte mult de comunicare nonverbala, de importanta elementelor nonverbale in personal branding. Eu as insista pe concepte precum pozitionarea personala, diferentiere, strategie, chestiuni care tin de marketing. Iar Andy ar vorbi foarte mult de persuasiune, tehnici de credibilizare, motivatie.
Cine are dreptate?
PS: Pariez ca Marius Stan, rezidentul nostru in domeniul spiritualitatii, ar vorbi foarte mult de… spiritualitate. Pun pariu ca Ovidiu Miron, tot rezident aici, ar putea construi zeci de articole motivationale pe tema brandingului personal. Si toate aceste abordari ar fi utile pentru cititori, nu meciurile de tipul „ba jucaria mea este mai smechera ca a ta!”.
Imi cer iertare. Uneori reusesc sa fiu un om oarecare, cu amintiri oarecare, cu spontaneitati oarecare, dar am simtit ca poate am fost prea spontana aici, acum. Stefan, am vrut sa iti scriu separat, asa cum a sugerat Ionut, caruia ii multumesc pentru tot ceea ce face – la fel ca si tuturor celorlalti – dar mi-am dat seama ca erau necesare din partea mea scuze publice.
Mi-e tare drag de voi. CUVANTUL NU ESTE INTOTDEAUNA ROTUND si nu imi dau seama unde duce el de multe ori… Noi, cei care avem abilitatea de a manui cuvantul suntem de fapt plutitori pe apele uneori foarte adanci (chiar daca calme), alteori repezi (chiar daca nu foarte adanci), iar lumea vazuta dintre valuri ne poate duce departe fara sa vrem. Tocmai de aceea spuneam pe undeva ca intru in contact cu multe grupuri, caci asa se formeaza abilitatea de a socializa – de care se pare ca avem nevoie mai mult decat credem la prima vedere… Nu ne cunoastem pe noi insine foarte bine, dar facand acest lucru incepem sa ne cunoastem. Cred ca asta de fapt urmarim aici. Este drept, mai sunt puncte de vedere pe care acest site nu le urmareste, dar fiecare are personalitatea lui, care lasa o amprenta ]n sufletul nostru.. Eu am invatat multe de la voi si indrum multi oameni sa va cunoasca, indiferent de varsta, cultura, mod spiritual de a privi viata care se desfasoara acum pe Pamant. Toate la un loc fac o lucrare cu totul deosebita, care ne modeleaza permanent.
Cred ca fiecare avem gradul nostru de severitate. Suntem de fapt chiar in inima subiectului: felul de a fi face parte dintre… ce zic eu?! este baza, de fapt, a brandingului personal. De fapt, Mihaela a deschis ‘remarcarea’, ‘pasiunea’, ‘experienta’… Daca ea putea sa fie acum pe aici, cred ca ar fi fost multumita de aportul fiecaruia dintre noi. Doar ar cam trebui ca fiecare sa ne studiem prin prisma punctului de vedere al celuilalt. Eu am remarcat faptul ca nu mi-am mai amintit de ‘dom’profesor’ de mult timp si aveam agatata chestia asta cu frustrarea undeva unde nu ajunsesem… Multumesc acestui moment ca am putut reflecta asupra relatiei mele cu dansul… abia acum cred ca m-am impacat cu el in inima mea… Nici nu stiam de aceasta ne-impacare, eu care vorbeam de ‘impacare’…Asadar, nimic nu este intamplator, Doamne!…
Daca Ionut nu deschidea discutia, nu v-as fi scris asta, ramanea problema mea de viata pe care mi-am rezolvat-o… sper ! … Dar poate ca asa am dat idei si altora… Mie nu-mi e jena sa discut despre problemele mele sociale cu oamenii… Si, de asemenea, nu ma limitez la citirea seturilor de probleme expuse undeva, ci sunt atenta si la ce simt citind, discutand. Discut cu prietenii mei tot ceea ce simt aici sau in alte parti…
Poate ca uneori nu sunt, astfel, chiar pe subiect, dar este o traire…nu?! poate buna de discutat… Daca deranjez imi cer scuze. O fac des. Daca nasc discutii inseamna ca deranjul e bun…
Nu cred ca numai ceea ce este placut ne arata ca suntem pe drumul bun in viata… Asa cum spunea Gandalf la final ‘Nu va spun sa nu plangeti, caci nu toate lacrimile sunt rele!’
Cristiana, nu cred ca ai de ce sa-ti ceri scuze pentru parere/opinie. E dreptul fiecaruia sa aiba o parere, motivata sau nu, argumentata sau nu. Traim intr-o democratie.
Problema a fost la Stefan care a spus mai mult decat o simpla parere.
Daca tot traim INTR-O DEMOCRATIE, acest disputat subiect ma face sa nu ma pot abtine de la a-mi exprima propria parere!
In societatea de astazi, cand impartirea in clase sociale a devenit demult istorie si sansele noastre in viata sunt potential egale, un simplu act de identitate care indica cine suntem cu ajutorul unui cod numeric personal, o fotografie si o adresa nu mai este de ajuns pentru a arata “ cine” suntem cu adevatat.
Asa inteleg eu de ce fiecare om a inceput sa functioneze ca o corporatie personala si de unde nevoia fiecaruia, de a se diferentia pe sine si serviciile sale personale exact ca in lumea corporate.
Si aceasta mi se pare si perspectiva din care a abordat Mihaela articolul, care se face “vinovat”, doar prin faptul ca ne vorbeste de “ingrediente cheie suficiente” pentru a realiza un brand personal.
Si daca vechea impartire in clase sociale, in care exista comunicare doar prin violenta spadei, a apus demult, nu putem spune acelasi lucru si despre caracterul violent al comunicarii, foarte vizibil in interventia lui Stefan, care incearca inutil sa-l defineasca prin “transanta incisivitate”.
O posibila explicatie ar putea fi faptul ca amandoi, intr-o mai mica sau mai mare masura, desfasoara acelasi tip de activitate, consultanta si mai devreme sau mai tarziu ar putea intra in competitie disputandu-si aceeasi piata. Si pentru ca asa suntem facuti noi, oamenii, in orice relatie sa existam intr-un raport de putere: daca avem ocazia sa dominam vom domina, iar daca nu o avem, ne-o creem singuri!
Revenind la subiectul in discutie, brandul personal, nu poate avea o “reteta”, tocmai pentru ca este ceva personal, nu ceva rigid. Iar personalitatea fiecaruia, este un amestec unic intre temperamentul nativ al individului respectiv, educatia, mediul in care s-a format si valorile personale dobandite pe tot acest parcurs.
Dupa parerea mea, astazi diferenta se exprima prin stil, stil de viata, stil de gandire, stil de exprimare verbala, stil vestimentar, care nu este altceva decat exprimarea exterioara a personalitatii. Si daca personalitatea este unica, prin melanjul atator influente si interferente inseamna ca si stilul unei persoane este unic si singurul care face diferenta intre noi si pe care toti il avem.
Fie ca ne place fie ca nu toti purtam inconstient o eticheta, pe baza careia suntem perceputi de cei cu care intram in contact zilnic si care este AND-ul nostru visual.
Eu cred ca brandul personal apare ca o necesitate, doar atunci cand cineva isi constientizeaza eticheta si se decide sa obtina anumite performante folosindu-se de ea. Punctul de pornire trebuie sa fie obligatoriu raportarea stilului existent la ceea ce vrea el cu adevarat sa exprime prin eticheta pe care si-o aplica.
Acesta este momentul cand ar trebui sa intre in scena, persoana care ofera servicii de consultanta, cooching (training personalizat).
Rolul lui este sa-si oblige clientul sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a obtine rezultatul dorit, punandu-l in contact cu talentele si posibilitatile pe care acesta nici nu le banuia cand a apelat la astfel de servicii.
Totul se rezuma la un antrenament zilnic, in care clientul este ajutat sa-si modifice imaginanea actionand asupra personalitatii lui prin eforturi constiente pana cand exprimarea acesteia, devine identica cu eticheta dorita.
Acest lucru realizat, eticheta devine brand personal iar orice incercare de a modifica reprezentarea exterioara fara efortul interior inseamna fals, incercand deliberat sa ii faca pe altii sa traga concluzii gresite despre tine.
Pentru mine brandul personal este drumul prin care devii eticheta pe care doresti sa o porti, iar aceasta este exact ceea ce vrei sa exprimi si te ajuta sa obtii performantele pe care ti le-ai propus.
Iar drumul este altul pentru fiecare si o alegere personala cu sau fara consultanta.