Acum ceva vreme am scris despre misiunea profesionala. Am avut multe reactii, printre care multe strigate de ajutor.
Unora le este greu sa recunoasca ca au pornit pe un drum gresit… si cu cat au mers mai departe pe acel drum cu atat ii va fi mai greu sa revina pe drumul potrivit. Unii nu isi cunosc misiunea profesionala si au de aflat acest lucru, altii au nevoie doar de a o recunoaste si pune in valoare.
Dar ce te faci atunci cand ramai fara job, fara cariera pe care te bazai, trebuie sa renunti la un loc de munca pe care il considerai a doua familie etc?! Cum te aduni dupa un asa soc cand ai in cap ganduri de genul: „De ce mi se intampla asta MIE? De ce a trebui sa se intample TOCMAI acum?! Ce ar trebui sa fac sa nu disper? Sa nu ii supar pe cei din jurul meu? Sa nu fiu o povara pentru cei din jur?”
Stiti ce se intampla? Atunci cand pierdem ceva suntem invatati ca trebuie sa fim tristi, abatuti, suparati etc. Cand pierzi un job atitudinea ta este una care cere compatimire. Si cu cat alimentezi aceasta atitudine cu atat jobul, cariera pe care ti-o doresti se va indeparta. Nu uita ca nimic nu este intamplator si incearca sa te intrebi de ce se intampla asta acum cu tine.
Iata cateva lucruri pe care trebuie sa le faci ca sa iti gasesti jobul care ti se potriveste.
1. In primul rand trebuie sa crezi cu tarie ca jobul acela pe care ti-l doresti exista. Insa trebuie sa stii ce iti doresti. Nu poti avea ceva daca nu stii cum „arata” acel ceva. Nu ajunge sa „iti doresti orice job”.
Asadar un prim pas este sa faci o descriere detaliata a jobului pe care ti-l doresti. Cand spun detaliata ma refer: unde ti-ai dori sa lucrezi, cat ti-ar placea sa castigi, care sa fie programul tau de lucru. Iti doresti o companie multinationala sau nationala? Ce tip de colegi ti-ar placea sa ai? Cat de departe sa fie jobul de unde locuiesti?
Ce obtii in urma acestui pas? Vei incepe sa cauti mai focusat, vei intelege mai bine care este misiunea ta profesionala si iti va fi mai usor sa iti cauti jobul pe care ti-l doresti.
2. Gandeste-te care sunt valorile, calitatile, interesele tale. Ce este important pentru tine si iti doresti sa regasesti la locul de munca? Daca stii ca esti un tip flexibil nu iti cauti un job in care exista un program strict! Care sunt calitatile pe care le ai? Chiar ai de ce sa fii mandru!
3. Mare grija la convingeri! Daca crezi ca iti va fi greu sa iti gasesti un job, sigur asa va fi, daca vei da vina pe criza, pe angajatori… aceste convingeri nu vor rezolva problema ta. Fa o lista cu aceste convingeri alte tale si transforma-le in ceva pozitiv
4. Activeaza-ti reteaua de prieteni, cunostinte, orice tine de networking. Pune-te in postura in care jobul tau exista doar trebuie sa iti fie adus la cunostinta. Nu stii de unde, asa ca fii cu mare bagare de seama. Nu uita: e important si pe cine cunosti.
5. Construieste-ti un brand. Nu e o rusine sa stii sa te promovezi si asta nu inseamna ca te lauzi! Daca lumea te va cunoaste, va sti care iti sunt valorile si calitatile tale si te va contacta cu siguranta.
6. Detaseaza-te! NU fii atat de incrancenat. Sigur, imi veti spune, nu stii ce inseamna sa treci prin asta. Chiar stiu… lucrurile se intampla cand suntem pregatiti sa le primim, iar daca avem incredere in misiunea noastra profesionala acestea vin catre noi.
Am trecut printr-o experienta similara acum cativa ani si mi-am dat seama ca ceea ce imi lipsea era suportul din partea unor persoane care treceau prin aceeasi situatie. Imi lipsea de asemenea o persoana care sa ma determine sa imi schimb atitudinea si sa ma motiveze sa imi gasesc jobul pe care mi-l doresc.
Asta vreau sa ofer eu oamenilor care se afla in aceasta situatie, in Cluj dar si in alte localitati. Gasesti detalii aici.
Va astept si sunt convinsa ca vom sarbatori impreuna gasirea jobului potrivit!
9 răspunsuri
Been there, done that….
Ce te faci insa cu frica, acea frica viscerala ca dupa mai bine de un an de cautari, interviuri (aprox. 70), sperante, dezamagiri si frustrari, frica ca dupa toate astea, situatia de „un-employed” continua sa te urmareasca ca un blestem ?? frica ca, iata, din nou vine iarna cu sarbatorile ei, Craciunul, la fel de trist ca si anul trecut si situatia ramane neschimbata….
Si mai ales cand stii ca ai un anumit nivel de cunostinte, de experienta si stii ca ai facut tot ce era posibil ca sa fie bine, ai incercat toate metodele, inclusiv networking…..
Aici deja nu se mai aplica nicio regula din teoria atractiei sau a gandirii pozitive.
Sa le luam pe rand : initial, ma gaseam si eu in postura disperata de a-mi dori orice job. Ulterior insa, vazand ca job urile intarzie sa apara (in sensul ca niciun interviu nu se concretiza in nimic) m-am gandit ca poate ar trebui sa am in minte ceva clar, ceea ce imi doresc cu adevarat, pentru ca astfel, Universul sa ma ajute sa atrag acel lucru in viata mea. Si asa am si facut : am luat un pix si o foaie de hartie si am scris acolo, negru pe alb, ce anume imi doresc, expectatii realiste si in concordanta cu experienta si cunostintele acumulate :cum sa fie job ul, ce domeniu, sa-mi placa, sa am un colectiv ok sau cel putin la fel de ok ca la primul job, sa am sefi intelegatori si de la care sa am multe lucruri de invatat, sa am posibilitate de evolutie profesionala, sa fie mediul de lucru placut (zic asta pentru ca, la un moment dat, am avut surpriza neplacuta de a lucra intr-o adevarata cocina…), sa am metrou direct pana la servici, sa fie salariu decent. Deci nu se mai poate zice ca nu stiu ce vreau, nu?
Guess what ? situatia a ramas neschimbata, chiar si acum la 13 luni de la nefericita intamplare care m-a obligat sa-mi dau demisia de la locul meu de munca in care imi era foarte bine. Da, as putea sa dau vina pe criza si pe angajatori, insa ma uit la alte persoane (fosti colegi, prieteni) care au fost mult mai norocoase decat mine, fara sa treaca deloc prin iadul disperarii. Sa ne intelegem clar : nu e doar disperarea de a nu avea un job si teama ca nu ai cu ce sa supravietuiesti, dar e disperarea ca o data cu job ul pierdut, am pierdut si drumul profesional, cariera. Si cred ca, de fapt, aici rezida cea mai mare frica, cea mai mare disperare, frica de a pierde definitiv si irevocabil o cariera care mi se potrivea si care imi placea foarte mult. De ce definitiv si irevocabil ? Pentru ca domeniul in care am lucrat si pe care am vrut sa continui sa ma dezvolt este unul foarte de nisha, ca sa zic asa…
„Reprofileaza-te !” mi-a zis cineva. Da, ar fi o idee buna, insa pentru reprofilare trebuiesc cursuri de calificare, eventual o noua facultate, iar pentru asta trebuie bani. Multi bani. No job, no money. Iar eu am nevoie de ceva urgent ca sa am bani de mancare, de exemplu. Abia apoi mai putem vorbi despre reprofilare si cariera, nu ? si apropo de reprofialre : daca, sa zicem, esti obligat de circumstante nefavorabile sa te reprofilezi pe un domeniu care iti aduce minimul de supravietuire, dar nu este deloc ceea ce iti doresti tu si ceea ce iti place sa faci, cum ramane atunci cu misiune profesionala ?? cum ramane cu visele, cu a profesa ceva care sa te faca sa te simti implinitcu adevarat ?
In fine, ar fi multe de povestit, nu mai am nervii necesari sa incerc sa gasesc o explicatie atata timp cat nimic bun nu mai apare in viata mea. Simteam totusi nevoia de a raspunde acestui articol, m-am simtit direct vizata oarecum.
Si apropo de valorile personale si increderea in tine si in fortele proprii, nu stiu altii cum sunt, insa eu, dupa 70 de interviuri in urma carora a ramas numai gustul amar al frustrarii („nu posedati skills rile necesare acestui post”, „nu aveti cunostintele tehnice necesare”, „va multumim pentru interesul acordat anuntului nostru, insa noi cautam o peroana cu background economic” (desi asta nu era mentionat in job description), „nu aveti suficienta experienta in domeniu” sau „suneti supra-calificata pentru acest post, acesta este mai degraba un job de studenti” etc)
nu mai ramai cu nimic !!! Se duce dracului pe apa sambetei toata increderea in tine, in competentele tale si in cunostintele acumuluate, in forta de invatare de lucruri noi, de evolutie , de crestere profesionala, se duce naibii si ultimul dram de self-esteem care ti-a mai ramas si in urma lui ramane doar regretul cumplit ca nu esti o persoana mai norocoasa si ca nu ti se ofera sansa de a-ti pune in valoare capacitatile.
Spuneti in articol : „In primul rand trebuie sa crezi cu tarie ca jobul acela pe care ti-l doresti exista. Insa trebuie sa stii ce iti doresti.” Stiu ca job ul acela exista, stiu si unde anume el exista, pot sa va dau si adresa exacta, insa este vorba despre un job la care eu nu mai am acces. Asa ca, ramane numai dorinta…..
Banuiesc ca e foarte greu pt o persoana optimista sa inteleaga un om care a trecut prin ce am trecut eu. Poate ca daca, in urma cu 1 an de zile, cineva mi-ar fi povestit mie toate astea, nu l-as fi crezut sau as fi avut tendinta sa invinovatesc chiar acea persoana pentru esecurile suferite. Acum insa, cand eu insami am experimentat aceste dureroase lectii de viata (din care, by the way, nu am avut nimic util de invatat) vad altfel lucrurile, le vad asa cum de fapt si este viata in realitate : urata, deprimanta, dureroasa.
@Eleonora – multumesc pentru comentariu. Am trecut prin asta… aproape 2 ani am fost in situatia ta. Eu am ales sa fac o schimbare, am renuntat la un job pentru ceva nou, am gandit atunci ca imi voi incepe o cariera.. Ei.. dupa cateva luni am realizat ca pornisem gresit, nu mi se potrivea MEDIUL, de nici o culoare. Incepusem sa ma imbolnavesc. Atunci am decis ca e mai importanta sanatatea mea. Ei.. cum sa imi gasesc apoi un job cand experienta mea in munca era pe o pozitie inferioara,iar eu eram pregatita pentru altceva unde clar nu apucasem sa imi fac experienta. AM trecut prin umilinte, mi s-a spus clar ca nu am ce cauta in domeniul pe care il vizam, ca totusi am prea multe cunostinte si sigur va urma sa le iau postul daca ma vor angaja (mi se spunea asta in fata). Nu mai intru in detalii insa cunosc sentimentele pe care le-ai descris. Chiar STIU foarte bine ce vorbesc si mai stiu ca atunci m-ar fi ajutat informatia aceasta pe care v-am prezentat-o mai sus. M-ar fi ajutat mult sa am persoane cu care sa povestesc, persoane care sunt in aceeasi situatie. Eu stiu unde am gresit atunci, aveam unele convingeri care m-au tintuit in aceea situatie. Si eu am avut de invatat din aceea situatie chiar daca nu mi-am dat seama imediat, fiind foarte implicata in ea.
Ai datele mele de contact si putem povesti. Pot macar sa iti fac unele sugestii care sper sa te ajute.
Si tu ti-ai gasit jobul ce care ti-l doresti?
@ Ivory – Da, mi-am gasit misiunea profesionala si am jobul pe care mi-l doresc. Eu scriu din cele traite de mine si vreau sa ajut si pe altii. Daca se intelege asta bine, daca nu nu. O saptamana senina va doresc!
Buna Delia, am ajuns la articol urmand link-ul de pe blogul Smillei si chiar ca aveam nevoie sa citesc asa ceva in clipa de fata. Am avut o revelatie mai ales la „ceea ce imi lipsea era suportul din partea unor persoane care treceau prin aceeasi situatie”, fiindca ma simt singura in cautari si de obicei am nevoie de incurajari chiar si in situatii mai roz. Am copiat pasii pe care ii recomanzi si vreau sa trec la treaba, sa-mi definesc visele etc. O intrebare totusi: tu unde ai gasit sprijinul si incurajarile de care aveai nevoie?
@Dana – Sprijinul si incurajarile le-am avut de la parintii mei si o parte din prieteni. Zic o parte pentru ca pentru ca nu toata lumea m-a inteles. Insa acei prieteni s-au dovedit a fi alaturi de mine si cand mi-a fost greu si cand mi-a fost bine.
Draga Delia, eu am fost intr-o situatie mai fericita, in sensul ca mi-am putut cauta „jobul de vis” fiind inca angajata undeva si primind un salariu. Dar vreau sa confirm ca lucrurile functioneaza asa cum le-ai descris tu. Intr-adevar, e important sa ai sustinere din partea celor la care tii si eu cred cu convingere ca o data ce ti-ai gasit locul si rostul si ti le-ai asumat, lucrurile se deruleaza mult mai simplu, aproape de la sine.
@Smilla – iti multumesc pentru mesaj si pentru postul de pe blogul tau. Oamanii au sansa sa inteleaga ca da, SE POATE sa iti gasesti jobul pe care ti-l doresti. Eu imi doresc sa „se arate” cat mai multe persoane ca tine, persoane care vor fi MODEL pentru cei aflati acum in cautare. Multumesc!
gasirea unui job care sa-l faci cu drag ,un anturaj prietenos,unde sa mergi cu placere