Ce faci cand se aduna prea mult praf in viata ta? Ce faci atunci cand praful este de fapt in sufletul tau si oricat vrei nu il poti sterge, nu poti sa ii dai delete?
Ai vrea sa uiti o imagine dar nu o poti sterge, nu o poti arunca, ea revine si te supara de fiecare data.
Ai vrea sa uiti o durere, insa ea revine si te face sa te simti ca si atunci cand ai trait-o. Ai vrea sa uiti o persoana, insa acea persoana e inca vie in sufletul tau si oricat ai incerca sa o stergi nu reusesti.
Ai vrea sa stergi praful de pe sufletul tau incarcat insa cu cat incerci mai mult cu atat ranile sunt parca si mai mari. E ca si atunci cand ajungi sa zgarai mobila de ciuda ca nu se sterge acea pata care te obsedeaza.
Dar cum poti proceda? Ca nu poti sa iti scoti sufletul afara, sa il scuturi bine si sa il lasi asa un pic la aerisit pana cand isi revine si in niciun caz nu ii poti da delete.
Ceea ce trebuie sa faci este o schimbare. Ei… mare desteptaciune am zis. :)
Totul tine de schimbare si de felul in care privim noi viata. Bine bine, dar concret cum putem scapa noi de acel praf… acele amintiri care ne bantuie sufletul si care nu fac altceva decat sa ne tina in trecut si sa ne priveze de viitorul pe care vrem sa il avem?
Te invit intr-o calatorie…
Vizualizeaza prima data imaginea de care vrei tu sa scapi: poate acel sef care striga la tine, poate acel fost iubit care inca e in sufletul tau etc., orice amintire pe care vrei tu sa o stergi din sufletul tau. Nu intra foarte tare in acea stare, ci doar vezi acea imagine sa iti dai seama ce auzi cand o vizualizezi si ce simti legat de ea.
Apoi vizualizeaza o noua imagine care reprezinta sufletul tau liber si usor… te poti imagina undeva la plaja sau poate intr-o poiana, undeva unde tu te poti regasi. La fel vizualizeaza cat mai bine acea imagine; poate auzi ceva acolo si fii atent la ceea ce simti legat de ea… oare cum e sa ai sufletul usor?!
Vizualizeaza aceste imagini undeva in fata ta, alege tu care sa fie in dreapta si care in stanga, ca si cand ai avea in fata 2 tablouri. Apoi ceea ce trebuie sa faci este sa iti imaginezi cum imaginea in care ai sufletul curat se suprapune cu imaginea de care vrei sa scapi.
Cum poate marea sa curete acea imagine… sau poate vezi cum iarba creste peste acea imagine de care vrei tu sa scapi. Lasa-ti imaginatia sa zburde. Aceasta este o modalitate simpla de a da „delete” acelor amintiri inradacinate in viata noastra si care nu ne lasa sa traim. Fa acest exercitiu de fiecare data cand acea imagine, acea durere, revine. Poate nu o sa iti reuseasca din prima insa cu siguranta va avea efectul dorit.
O alta modalitate este de a scapa de acele obiecte sau poate mailuri, orice ne tine legat de trecut. Doneaza-le, fa pe cineva bucuros cu acele obiecte care pentru tine nu reprezinta decat mult praf pe suflet. Sterge acele mailuri care iti reamintesc de o viata care a fost si care nu va mai fi.
Da delete la ce nu iti mai trebuie in viata, sterge praful de pe sufletul tau. Acesta va simti ca a primit un cadou si va vrea sa iti multumeasca deschizandu-se si atragand in viata ta ceea ce tu iti doresti.
8 răspunsuri
Excelent aticolul, clar si pragmatic si nu in ultimul rind eficient.
Un exercitiu de imaginatie la indemina oricui doreste sa faca curatenie generala sau partiala in propriul suflet.Bravo DELIA!Astept cu nerabdare sa citesc tot ceea ce scrii
@Ariana – Multumesc de aprecieri! Sa iti fie de folos si sa ai sufletul curat si gata sa zburde spre o viata implinita!
Stii Delia … este foarte nice articolul, dar nu cred ca cineva chiar va face ceea ce zici in practica, fiindca atunci cind esti in trouble, sigur nu iti mai aduci aminte de acest articol. Cel putin eu sunt asa, vorbesc din experienta personala.
Stii, la fel cum auzi de la cei din jur „totul depinde de tine” si tu raspunzi „da, asa e”, si iti continui viata fara nici o schimbare, actionind si gindind la fel ca inainte, adica fara ca sa constientizezi acea fraza si sa faci urmatoarea actiune sau decizie bazindute pe acel principiu … ca de exemplu „Ma, daca toti imi zic ca totul depinde de mine, si eu cred in acest lucru, atunci voi face ASA si voi avea rezultatul dorit deoarece asa vreau eu, si totul depinde de ce vreau eu!!!”. Acest mesaj trebue trebue cel dintii perceput de persoana ce cauta o schimbare sau vrea sa vizualizeze o schimbare. Si eu as zice ca ca o persoana sa fie motivata trebue sa-i dai asa zise „Low hanging apples”, mici succese care va duce la un interes sporit pentru a continua inplementarea acestul mesaj „Totul depinde de tine” in tot mai multe si mai multe decizii din timpul zile. Ca de exemplu „Ma, daca tot sunt increzut ca totul depinde de mine, atunci vreau ca sa gasesc un loc de parcare imediat ce trec intersectia”, si vizualizezi acest lucru. …
Acum vine cel mai interesant moment. Chiar si in articolul dat, este mentionat Vizualizarea, in „The secret”, la Npoleon Hill este este mentionat vizualizarea, si in multe alte carti este mentionat acelas lucru, ca sa obtii un lucru in mina trebue sa-l vezi mai intii in gind, vizualizindul. Dar cum?
Eu folosesc vizualizarea de citiva ani, si o faceam in mod haotic, si fara vre-o structura… Doar sind am dar de Jose Silva, doar atunci am inteles cum lucreaza vizualizarea. Si incepusemsa fac vizualizarea dimineata si seara, cu ochii inchisi, … cu explicatii dece fregventa de percepere creste de 10 de ori cind vizualizezi in liniste si facind careva exercitii de relaxare … adica nimic deosebit, si diferit, doar ca sa fac acea vizualizare in careva circumstante in care totul devine mult mai accesibil.
Ceea ce vreau sa zic eu cel mai tare, e ca vizualizarea functioneaza foarte bine. Am obtinut totul ce mi-am dorit, totul, casa-jobul-friend si tot asa. si citeodata obtineam un pic altceva decit ce am vrut, dar, doar dupa ceva timp imi dadeam seama ca e mult mai bun.
Ceea ce sugerez eu tuturor celor din jurul meu e ca sa atraga o atentie ma mare asupra conceptului de vizualizare, sa il practce prin exercitii si totul se va schimba, imediat va veti da seama ce insemna fraza pe care atit de mult o intilniti „Totul depinde de tine”, fiecare cuvint din aceasta expresie este adevarat, si am incercat sa va explic cum… sper ca am fost deajuns explicit, daca nu, mai intrebati … am exemple din viata proprie ….
Totdeuna mi-au placut profesorii la universitate care veneau din vre-o companie dar nu cei ce au invatat sa fie profesori. Exemplele practice din companiile sau sfera de unde veneau profesorii schimba totalmente perceperea informatiei. Asa ca v-as sugera sa includeti citeva exemple personale sau pe care leati auzit de la prieteni in articolele dumn ca sa ajute cititorii sa faca primul pas, „Da sa incerc, dece nu” :)
Sunt foarte multumit ca tot mai mule persoane gindesc asa cum ai relatat in acest articol, bravo delia.
Cu stima,
Vadim (once, a very small child :)
Hai sa intervin si eu, cel mai sceptic dintre „pacienti”. :)
Eu,de felul meu, sunt un toma necredinciosul in ceea ce priveste vizualizarea si atragerea lucrurilor pe care ni le dorim in viata si am nevoie de dovezi concrete, cat de mici, care sa ma motiveze sa merg inainte.“Low hanging apples”,asa cum zicea Vadim mai sus.
Si totusi……Asta seara, aflandu-ma intr-o stare de relaxare vecina cu somnul, mi-a venit in minte ideea sugerata de catre Delia in acest articol. Mai mult de amuzament, mi-am zis „ia hai sa-mi pun imaginatia la incercare” :P
Maestrul Octavian Paler spunea ca singurul loc si timp in care omul se simte cu adevarat fericit este Trecutul, pentru ca numai acolo are depozitate amintirile frumoase, imagini, situatii si senzatii care ii confera o stare de multumire sufleteasca, de linsite si de siguranta. Numai acolo sufletul se simte la adapost, pentru ca stie ca acolo nimeni nu-i mai poate rapi acea fericire pe care a trait-o deja in viata sa si stie care a fost gustul ei. Asta in timp ce viitorul este incert, imprevizibil, la fel ca si planurile si visele ce le facem cu ochii deschisi si mintea plina de sperante.
So…..Am inceput sa caut si eu o imagine frumoasa si reconfortanta din trecutul meu, ca o contrapondere la imaginile, situatiile si personajele care m-au facut sa agonisesc atat de mult praf si mizerie peste sufletul meu in ultima vreme. Nu mi-a trebuit mult timp ca sa o gasesc.
Eu mi-am petrecut copilaria la tara, intr-o zona cu peisaje superbe, in Banatul de munte. Incep vizualizarea : ma si vad copila de vreo 12-13 ani, undeva pe malul unui paraias asupra caruia stau aplecati niste salcami inalti si batrani ce revarsa o ploaie inmiresmata de petale in parul meu, peste sufletul meu. Ce aud in jurul meu ? Multe pasari care canta fiecare pe limba ei, un vant usor printre frunze si suntele primaverii in departare. E sfarsit de mai si soarele se pregateste sa apuna dupa un deal acoperit de gradini inflorite. Ma simt impacata si mi-e bine.:)
In paralel, vizualizez si cealalta imagine, cea care in mod constant imi aduce durere si furie si frustrare in suflet, atunci cand imi aduc aminte de situatia nedreapta prin care am trecut, de El si de Ea si de masinatiunile lor perfide care mi-au adus depresia din prezent. Vad ambele imagini, ca doua tablouri pe un perete. Incerc sa le suprapun. Si stiti ce se intampla ? Paraiasul de care vorbeam mai sus se transforma subit intr-un rau mare, nervos si involburat, care vine peste cei doi, ii darama de pe scaunele lor, ii ia si ii duce departe, cu tot cu birourile si calculatoarele si termopanele lor, apele acestui rau distrug totul in cale si purifica peisajul, curatind tot praful si mizeria care mi-a ingreunat si mi-a intunecat sufletul de atata timp.
Si ce ramane in urma ? Apele se domolesc incet-incet, nu se mai aude vuietul raului involburat, doar un susur usor si cantecul pasarilor la sfarsit de mai. Acum vad pietrele de rau si petalele florilor de salcam purtate de vantul de seara pe suprafata apelor linistite.
Nici nu mai conteaza viitorul, important este ca in Prezentul sufletului meu s-a facut lumina si curatenie de primavara. It smells so fresh ! :D
P.S. Sa nu radeti de mine, dar am citit undeva ca puterea autosugestiei poate fi fantastic de mare. Iar de data asta…..I really want to beilve. ;)
P.P.S. Delia, multumesc pentru articol.
@ Vadim – ceea ce fac prin aceste articole.. este sa dau mai departe ceea ce eu insami am aflat si practicat. Pentru fiecare exista momentul potrivit cand afla, poate ce e vizualizarea, poate altceva. E bine insa noi cei care stim, practicam sa iesim in fata sa le spunem: DA, se poate. Felicitari pentru tot ce ai realizat si multumesc pentru impartasire! :)
@Eleonora – BRAVO! Uite ca cineva care a citit articolul a si pus in practica! :) Superba reusita ta! Sunt mandra de tine! Acum esti pregatita pentru ceea ce viata are sa iti ofere!
Delia,
Cele spuse mai sus imi taie orice speranta de a mai fi originala, dar articolul mi-a placut mult, am simtit in el curaj si determinare. Si speranta ca pot sa fac si eu asta, sa pun in practica indemnurile tale. E deosebit!
Intr-adevar un articol util, concis si pe subiect. Mi-as dori sa gasesc mai multe articole in stilul acesta, nu doar preview-uri la seminarii si workshop-uri. :)