O saritura la cap

Crescand in tara in care presedintii incearca sa il imite pe Lucica Bute, doar ca pe spinarea si figura copiilor, am invatat ca oamenii au de cele mai multe ori tinte mici. Si am invatat asta pe propria mea piele. Salariul lunar este cel mai mare obiectiv financiar la 90% dintre romani. Nota de la scoala tine loc si de informatii relevante pentru viitorul elevului/studentului. Creativitatea si personalitatea sunt trecute la categoria „indisciplina”. Iar consecventa este confundata cu rigiditatea.

In fotbal, jucatorul care reuseste sa sara primul la cap sa loveasca primul mingea are parte si de cea mai mare recunoastere din partea antrenorilor si managerilor. In viata reala insa, acest lucru se intampla rareori. Putini oameni au curajul sa loveasca primii mingea si sa ii imprime directia dorita. Sa o indrepte spre propriul vis.

Si treaba asta se intampla in primul rand pentru ca se tem de contactul cu adversarul. Teama se transforma in amanare, in auto-amagire si in final capata forma neimplinirii. Diferenta intre cei care doar spera si cei care actioneaza este asemanatoare cu cea dintre meciurile Steaua-Vaslui si Barcelona-Real Madrid, meciuri care se disputa la ora la care scriu acest articol.

Din punctul meu de vedere, romanii sunt printre cei mai destepti si capabili oameni din lume. De aceea, nu stiu daca e cazul sa tot ridicam in slavi literatura de specialitate din domeniul dezvoltarii personale din America sau de prin alte parti. Noi avem problemele noastre, situatiile noastre concrete. Si avem propriile dorinte. Ii admiram prea mult pe altii, avem prea mult impresia ca politicienii lor ar fi mai cinstiti. Ori ca s-au nascut cu o inteligenta superioara.

Ceea ce ne lipsteste cu adevarat este indrazneala. Iar cei care vor intelege asta vor fi cu 2 pasi inaintea celorlalti.