… nici de iarna, nici de vara, intrucat a mai fost. Ci al unei nopti ca oricare alta, in care inchizi ochii si intri intr-o lume in care totul e posibil.
De ce ne agitam noi atat de mult pentru tot felul de lucruri putin importante?
Intrucat, evident, le consideram… importante. Dar ele nu sunt asa, e doar perceptia noastra eronata. Pentru ca, in final, singurul lucru „relativ” important este… viata.
Este, de fapt, sa simti viata clipa de clipa. Sa simti emotiile ce se exprima prin corp. Insa pentru a putea face asta, trebuie sa-l „dezgheti”. Sa aduci energie in el – adica sa te bucuri, sa pui pasiune, sa fii entuziast. Nu intamplator, Iisus a dat ucenicilor cele 9 fericiri. Sa recunoastem, mai aproape de „realitate” decat cele 10 porunci.
Am auzit recent pe cineva spunand cum abia dupa ce a renuntat la a-si mai dori un lucru l-a obtinut. Pe altcineva povestind cum toata luna se juca, se ocupa de altceva pana in ultimele cateva zile cand muncea, tot in joaca… si castiga mai mult decat atunci cand muncea serios toata luna. Daca e asa de simplu, de ce nu procedam cu totii la fel?
Poate intrucat cine credem noi ca suntem, micuta personalitate din acesta viata insista sa „reuseasca” prin propriile metode care sunt infinite sub potentialul Sinelui nostru Autentic, numai de ar fi lasat sa se exprime.
Cum ar fi daca am trai in „realitate” ca intr-un vis pe care l-am putea controla?
In care am imagina toate conditiile „perfecte”? Sau ca intr-un joc? In care partea umana din noi ar fi doar un avatar pe care adevarata noastra fiinta l-ar „manevra” pentru a pentru a trai o a doua viata remarcabila? Si apoi am lua atat visul cat si jocul si le-am transforma, in mod magic, in viata noastra reala!
Senzatia de libertate atunci cand, intr-un vis, zbori acolo unde doresti – sau cand, intr-un joc, ajungi tot ce vrei… bucuria simtita in acele momente… cand vor fi reamintite zi de zi, apoi clipa de clipa si vor revela miracolul existentei. Nu al unei vieti omenesti obisnuite, ci al unei existente autentice, universale, divine, din care, uneori, intrezarim picaturi de nectar.
Prin urmare, ce „directive” sa avem in noul an… si toata viata, dupa aceea?
Poate doar una singura: sa fim mai mult noi insine. Sa cautam, sa cream, sa exprimam acea parte din noi care ne conecteaza deplin la existenta, la viata, la sursa tuturor miracolelor. Nu e doar visul unei nopti, ci al unei eternitati.
9 răspunsuri
Foarte frumos scris, din pacate putini oameni stiu sa traiasca o astfel de viata.
Buna dimineata!
Si eu sunt de acord si cu cele scrise, si cu cele constatate de tine, Andrei!
Insa am mai observat, incetul cu incetul in cei 15 ani de cand pentru mine sarbatorile sunt viata simpla si bucuroasa sub cerurile larg deschise, ca tot mai multi oameni chiar gandesc asa, chiar considera asa..
Intr-o lume care insa se exprima galagios, si unde luminile inca sunt electrice in ochii nostri (si inca nu eteric-astrale) cei linistiti si impacati cu cumintenia nu se vad.. nu se aud.. Dar uneori pot fi simtiti, caci daca nu vedem magica lumina sufletului lor, daca nu auzim armonia sunetelor din campul lor, in preajma lor te simti liber, linistit si mereu cautator !!! Si ajungi sa-i indragesti si sa te bucuri din cand in cand ca imparti cu ei un peticut de cer si o brazda de pamant…
Si apoi afli ca peticutul de cer si brazda de pamant sunt eternitatea si infinitul !!!
VĂ DORESC SARBATORI FERICITE, PLINE DE BUCURIILE VIETII SIMPLE DE OM CUMINTE SI BUN !!
Eu m-am străduit foarte foarte mult de-a lungul timpului să am răbdare, apoi să fiu organizat, apoi să fiu selectiv cu lucrurile pe care le fac sau le voi face. Astfel am ajuns la concluzia că atunci când un om devine stăpân pe sine cu adevărat, şi deţine controlul vieţii sale, lucrurile pe care le va face, vor fi majoritatea importante, datorită procesului de a ştii în mare parte ce să facă pas cu pas. E foarte important să ai stabilite priorităţile. Merge şi o listuţă :)
Succes !
Da, e frumos de a trai astfel…ne apropiem si noi…
Sarbatori fericite !
Marian, eu nu shtiu daca scriind acest articol, te-ai bazat pe o experienta proprie sau nu, insa afirmatiile tale sunt foarte adevarate.
shtii, pot sa-ti zic cu fermitate ca eu chiar am reushit sa gasesc „visul realitatii”. Chiar am reushit pentru o perioada sa traiesc astfel, reushind absolut orice doream, ma simteam practic invincibil, shi eram pentru prima data in viata mea cu adevarat fericit. Ma simteam de parca pluteam in aer, emanam de energie. Fiecare clipa o traiam la maxim, o savuram. De fiecare data cand imi aduc aminte de aceasta perioada nu pot sa imi abtin un zambet, pentru ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Shi nici nu am anticipat asta. A venit ca o revelatie divina. Shi cat de brusc am intrat in acest „vis” pe atat de brusc am shi ieshit. Iar acum sint atat de confuz… Incerc sa gasesc reteta redobandirii acestui „vis”, insa nu reushesc, shi asta ma dispera…
Cristian – da, perioade din acestea apar si dispar. Tocmai asta e, pentru a le ‘permanentiza’ e nevoie de lucru interior – de fapt, singurul lucru ce rezista – starea ‘constienta’ ce nu are legatura cu exteriorul prea mult. Dar pana acolo e mult de munca…asta e ‘reteta’…
Zici ca e mult de munca shi ca e nevoie de lucru interior. Ca este un lucru venit din interior mi-am dat shi eu seama, dar anume ce trebuie de facut pentru a „permanentiza” aceste perioade, la aceasta am incercat sa gasesc raspuns in ultimele 3 luni. Diferite ipoteze imi zburau prin cap, unele chiar banale, dar problema era ca nu gaseam pe nimeni care sa ma inteleaga cu adevarat, care sa aiba aceeashi experienta ca shi mine. Incepeam sa ma gandesc ca sunt singurul care a avut vreodata asha ceva.
Shi totushi ai putea sa-mi dai nishte sfaturi mai concrete? Sau nici nu exista asha ceva? Totul trebuie sa gaseshti in tine?
Tu ai reushit sa le permanentizezi?
haa…abia acum imi dau seama ca am incurcat putin numele tau, in loc de Marius, Marian, sorry =)
Nu am zis ca le-am permanentizat – asta ar fi ideal, putini ajung acolo. Cu totii avem suisuri si coborasuri emotional-energetice – ideal ar fi ca ele sa fie ‘la mijloc’. Eu de exemplu imi aduc emotiile-energiile in centru (prin practica Tao (chi kung) – sunt diferite exercitii, meditatii dinamice, in miscare si statice. Obisnuinta de a face mici exercitii ce tin de NLP, de exemplu, poate fi un inceput – si ele pot fi practicate, la fel ca Tao, pe parcursul zilei. Treptat ‘iti intra in sange’ sa le faci si astfel starile devin din ce in ce mai dese – la un momenta dat se ‘permanentizeaza’ automat. Insa mai e pana acolo…trebuie mers incet pas cu pas…e cea mai importanta calatorie…