Sistemul bancar este implicat in educatia de finante personale la toate nivelurile – de la cele mai mici banci pana la banca centrala. E vorba de bancile din SUA si vestul Europei. Acest tip de educatie se face de mult, de dupa Marea Criza din 1930, cand bancile obisnuiau sa imparta gratuit clientilor pamflete sau brosuri cu istorioare care erau menite sa stimuleze economisirea.
Mai nou, acest gen de activitate a patruns si in Romania. Lansat sub forma unui concurs de finante personale, un site al unei mari banci din Romania, detinuta de o banca austriaca, a „pus pe net” o resursa ce contine materiale de educatie fiannciara. Sub aceasta umbrela, strecurate printre articolele cu informatii financiare (bine scrise, de altfel) se strecurau „soparle” cu produsele financiare ale bancii respective, menite sa faca reclama intr-un mod inedit.
Intr-o tara in care educatia financiara se face sporadic in scoli, nu pot decat sa salut astfel de initiative. Decat nimic, mai bine educatie prin promovare partizana (de produse sau servicii). Pentru ca asa trebuie privita o initiativa de acest gen care se foloseste de o nevoie (cea a educatiei financiare) ca vehicul de plasare a mesajelor promotionale.
De asemenea, am recenzat un site de educatie financiara sustinut printr-un program in care sunt parteneri organisme ale guvernului roman, organizatii nonprofit alaturi de o institutie non-bancara de credit. Acolo nu am vazut nicio reclama la produsele respectivei institutii de credit care probabil sustinea financiar acea initiativa in numele unei „responsabilitati sociale” atat de la moda astazi, in lumea corporatista, tintind de fapt o expunere la un public tinta, interesat de aspectele financiare ale vietii de zi cu zi.
In situatia actuala, in care, cum spuneam, in invatamantul romanesc nu poti alege nici macar ca disciplina optionala o ora de educatie financiara (situatie din majoritatea scolilor noastre), orice forma de educatie de acest gen, venita indiferent de unde, este mai buna decat „alternativa zero”, adica lipsa ei.
Pe de alta parte, am vazut intr-o scoala din Timisoara o tentativa de patrundere cu materiale „educative” pe teme de finante personale, produse de catre o banca. Aici lucrurile se schimba radical. Nu mai e vorba de a lansa acest gen de informatie si de reclama pe un canal cu accesare generala (cum e internetul), la toate tipurile de public, ci de a patrunde in scoli, la un public neavizat si usor influentabil, cu un produs care, disimulat in spatele unui aparent continut educational, are o clara valenta de promovare comerciala a serviciilor unei anumite banci.
Este o prima modalitate de infiltrare „prin usa din spate” in atentia viitorilor consumatori de produse financiar bancare. Ea imi aminteste de perioada comunista, cand fiecare elev primea de la CEC, una din putinele institutii de economisire de stat, un carnet de economisire. Atunci era legitim pentru ca nu existau decat banci de stat. Acum, in economia de piata, mi se pare, sa zicem… nepotrivit.
De ce? Pentru ca bancile sunt interesate sa promoveze modalitatile de gestionare ale finantelor proprii care se pliaza cel mai bine serviciilor pe care le furnizeaza ele.
Exemple (ipotetice)
- Poti sa-ti construiesti o casa luand un credit imobiliar (de acord). Noi avem produsul x. Promovare partizana: exista si alte modalitati prin care sa-ti construiesti casa decat a lua un credit garantat cu imobilul respectiv. De exemplu, sa faci bani din propria firma sau din investitii, pana cand ai bani sa-ti construiesti casa – cum am facut eu. Toate aceste „alte posibilitati” sunt lasate deoparte de banca pentru ca ea este interesata sa-si promoveze propriul produs.
- E bine sa investesti (de acord). Foloseste fondul de investitii de la banca noastra. Promovare partizana: pentru ca elevul ar putea sa creada ca nu exista alte modalitati de investitie decat produsele bancare de gen X – lasand la o parte prezentarea informatiei legate de investitiile la bursa printr-un broker, de investitiile in metale pretioase, de investitiile imobiliare, etc.)
Sunt sigur ca ati prins ideea. Daca am permite continuarea prezentei in scolile din Romania a unor produse de educatie-promovare lansate de banci, cum se face acum, urmatorul pas logic pentru banci ar fi sa promoveze manuale de finante personale in care sa fie trecute cu vederea exact informatiile alternative, legate de finantele personale, care ar fi „solutia concurenta” la produsele lor.
Aici este o problema majora in lumea de azi
Bancile, prin capacitatile lor financiare, au bugete generoase de reclama si promovare, care plaseaza consumul pe credit ca o alternativa dorita, moderna si eficienta in a-ti rezolva problemele pe care le ai (casa, masina, obiecte de consum).
Clasa de mijloc din ziua de azi (in marea ei majoritate) nici nu concepe altfel modul in care isi rezolva aceste probleme. Ajungem intr-o situatie ca aceea de acum, in care tocmai creditul acrodat excesiv, catre sectoare ale populatiei care nu isi pot permite, produce probleme majore ale functionarii sistemului financiar mondial. Sa nu uitam ca criza actuala a fost declansata de asa numitele credite imobiliare sub-prime, acorda in SUA, credite catre persoane care nu si le puteau permite.
Revenind la situatia noastra din tara, nu pot sa nu observ aceasta tendinta a bancilor de a se implica agresiv in educatia financiara. Acest lucru reprezinta pentru mine un semnal de alarma, o tendinta care poate duce la situatia in care, datorita puteri financiare pe care o au, bancile sa aiba un cuvant greu de spus in modul in care se face educatia financiara in scoli, prezentand acele moduri de gestionare in finantele personale care indreapta oamenii, inevitabil, spre produsele bancare.
Bancile au rolul lor esential in economia de azi, dar este bine sa se inteleaga:
- Incepand de la mic: nu e nevoie sa iei bunuri de consum pe credit acum, cu ajutorul unui credit. Economiseste cateva luni, plateste cu banii jos si vei avea produsul mai ieftin.
- Chiar si bunurile de consum scumpe (imobiliare, automobile) se pot cumpara cu banii jos, daca gasesti metode eficiente de a face bani multi (deschide o firma, investeste).
- Economisirea la banca nu este singura modalitate de a te proteja de inflatie; exista o multime de vehicole aditionale, cum sunt cumpararea de titluri de stat care sunt extrem de sigure.
Banca ramane un organism important pentru lumea de azi:
- creditele pentru deschiderea sau sustinerea unei afaceri sunt extrem de importante si sunt exact opusul creditelor de consum;
- prin banci se fac operatiuni de transfer care sunt extrem de necesare in economia de astazi;
- banca ramane una din institutiile cele mai sigure prin care sa-ti economisesti banii (desi aceasta afirmatie este discutabila, mai ales in ziua de azi).
Cu alte cuvinte, departe de a nega cateva roluri pozitive pe care le au bancile, trebuie sa spun ca ele nu ar trebui sa faca educatie financiara in scoli, decat cel mult ca sponsor al unor materiale educationale in care sa nu fie prezente in niciun fel ofertele lor comerciale. Despre acest element voi vorbi in articolul viitor.
6 răspunsuri
Este adevarat, educatia financiara este sub zero la cei mai multi care ies din scoala si nu numai la cei ce termina liceul, ba chiar si la cei care fac o facultate in domeniul economic. Am avut ocazia sa discut cu cativa, iar practicile lor gresite, menite sa mearga spre consum, lipsa activelor, creditare, dovedeste ca nici in facultate nu exista acel CEVA. Insa nu trebuie sa ramanem chiar surprinsi. O educatie financiara sanatoasa a fiecarui elev care termina o scoala ar face ca, in curand, masele de oameni sa nu mai urmeze ca niste roboti ceea ce se dicteaza, ci ar tinde catre libertate la mai multe niveluri. Nu vorbim de ce dicteaza televiziunile subconstientului, absurditati de genul „Margarina e sanatoasa”, ci vorbim de un control la nivel mondial. Cei care conduc lumea, si implicit cei mai bogati oameni in acelasi timp fiind, nu ar mai putea pastra aceeasi stare/pozitie/dominatie, spuneti-i cum vreti, daca masele de oameni ar tinde sa devina liberi financiar, ar incepe fiecare individ o afacere sau dezvoltarea personala ar atinge cote „deranjante”. Daca ati vazut filmul Matrix, ar insemna ca toti sa se deconecteze de la matrice, de la lumea virtuala (culmea, noi crezand ca acum suntem in lumea „reala”, nemanipulata), lucru care nu e deloc dorit de catre cei mai puternici oameni ai lumii. Nu va ganditi la presedinti de tari, caci nu sunt ei.
Buna ziua tuturor,
Da, ai drepate si imi plac articolele tale. Si ce facem mai departe?? Cum schimbam „tendinta” unora de a directiona necesitatile de finantare spre anume institutii sau produse?? Am lucrat in sistem si il cunosc destul de bine incat sa spun ca exista loc sub soare pentru toate institutiile bancare. Si mai cred in ceva: in puterea celor informati, care au capacitatea si cunostintele necesare pentru a face cea mai buna alegere pentru ei.
Scoala romaneasca, din pacate, nu ii inarmeaza pe viitorii clienti ai bancilor cu un minim de cunostinte si poate e timpul pentru o schimbare in acest sens.
Si cred ca primul pas ar fi educatia financiara pornita sub forma lucrurilor marunte din fiecare zi: finantele personale.
Foarte bun articolul si foarte adevarat. Educatia financiara in scoli trebuie facuta, dar echilibrat.
Salut,
Precizez inca de la inceput ca sunt unul din cei care sunt de cealalta parte a baricadei – adica lucrez intr-o banca :)
Sigur ca bancile sunt interesate de educatia financiara a clientilor existenti sau potentiali, si o sa-ti dau mai multe argumente:
1. bancile sunt interesate sa incurajeze economisirea si nu doar creditarea – economisire insemnand atat acumularea in timp a unei sume de bani prin depunerea lunara a unor sume modice (de ex. nu vad cum ai investi la bursa 50 de ron lunar, sau ce alte alternative ai avea), cat si depunerea unei sume consistente in vederea obtinerii de dobanda (mai degraba investitie); nu cred ca profilul de client al scolarilor este cel al clientului care dispune de sume mari de bani pe care doreste sa le investeasca.
2. daca ai nevoie de bani, creditele pot fi o optiune, dar scolarii oricum nu pot accesa credite, deci banca este mai degraba interesata sa creeze un comportament de bun platnic, decat sa vand niste credite copiilor; poti economisi banii de care ai nevoie, dar numai in cazul in care nevoia ta nu este urgenta, adica poti astepta ceva timp.
Nu am cunostinta de materialele comentate de tine, dar nici nu sunt adeptul teoriei conspiratiei – cel mai probabil numarul limitat de optiuni este dat de pregatirea persoanei care a facut materialul, care nu cred ca putea sa acopere si alte domenii decat cele bancare; poate ca in loc de educatie financiara, ar fi trebuit sa-i spuna educatie bancara.
@Violeta
in articolul viitor va apare o „cronica pozitiva”, pentru ca lucrurile au inceput sa porneasca intr-o directie buna, iar in ultimul articol voi detalia viziunea mea legata de educatia in finantele personale.
@razvan2b3
in primul rand iti multumesc pentru comentariu, pentru ca e bine sa fie prezente si pareri ale unor persoane angrenate in zona bancara.
de la inceput trebuie sa subliniez un lucru: trebuie sa facem distinctie intre promovarea pe care o fac bancile pentru produsele destinate „scolarilor” cum le spui tu si implicarea bancilor in educatia financiara, care este „alta mancare de peste”.
la scoala cu pricina, au fost cazuri de banci care au incercat sa „intre” cu materiale promotionale dedicate produselor pentru tineri sub 18 ani, dar au fost refuzate (ceea ce este laudabil). personal cred ca ar trebui interzisa reclama la minori, dar asta e o alta discutie.
eu ma refeream strict la situatia in care banca face educatie financiara in general, promovand un stil de viata. in cadrul acestui tip de educatie se prezinta produsele pentru adulti si modalitatile de gestionare a finantelor personale la varsta adulta, pentru a insufla viitorilor clienti o viziune care sa le indrepte comportamentul spre un anumit pattern (consumatorism, inclinatie spre a lua credite in loc de a privi echilibrat modul de achizitie a bunurilor si serviciilor, etc.)
inca o chestie, Razvan. niciunde in text nu vei gasi o referire cat de mica la „teoria conspiratiei”, pentru ca acest comportament al bancilor este determinat pur si simplu de dorinta de profit, nu e nici o conspiratie in chestia asta :)
pe de alta parte, cred ca lucrurile au o miza mult mai mare decat crezi tu, in sensul ca aceste lipsuri in materialele informative nu se datoreaza unor lacune in „pregatirea persoanei care a facut materialul”, cum spui tu.
sunt sigur ca exista compartimente specializate in banci (poate nu in filialele din romania, dar „mai sus” in mod clar) care fac strategii si planuri privind modul de educare al consumatorului, iar viitorul consumator („scolarul”)nu este lasat deoaparte.