Astazi este joi (cand scriu aceste randuri) si desi m-am sculat la 5:30 AM, astepandu-ma o zi lunga, si, cel mai probabil obositoare, stiu ca activitatile pe care le voi desfasura sunt activitati care imi plac.
Dar mai important de atat este ca desi se anunta o zi asa de plina, abia astept seara, cand rupt de oboseala, de la ora 20:00 voi rade, ma voi relaxa, voi invata, voi interactiona cu oameni faini, o sa fiu provocat sa fiu atent si prezent si sa ies din diverse zone de confort.
Sincer, abia astept aceste seri de joi, indiferent de starea mea de oboseala sau de „chef de nimic”. Chiar imi aduc aminte ca o data, dupa o astfel de seara, plecand spre casa cu o colega, o aud pe ea spunand „Eram atat de obosita inainte de curs, dar mi-am revenit total si acum sunt atat de bine.”
Si in momentul ala mi-am adus aminte ca exact acelasi lucru s-a intamplat si in cazul meu. Mai mult de atat, eram la un pas sa nu mai ma duc la curs in acea seara pentru ca atipisem in metrou si ma gandeam ca e mai bine sa ma duc direct acasa la somn. Si ca sa vezi, intre timp nu doar ca mi-a trecut orice urma de somn, dar uitasem complet.
Bun, bun, dar despre ce curs vorbesc, poate te intrebi acum? Despre cursurile de improvizatie la care merg deja de 13 saptamani. E vorba de actorie improvizata, cursuri pentru amatori care nu neaparat isi propun sa joace, ci mai degraba vad in asta o modalitate de a se cunoaste mai bine pe sine, de auto-disciplina, de evolutie personala.
Ce am constientizat in urma acestor cursuri, initiate de Mihaela Sirbu, prin intermediul Teatrul fara Frontiere, este ca improvizatia este un exercitiu de zi cu zi in viata oricui. Cu toate acestea, nu exista nici o materie la scoala care sa se numeasca IMPROVIZATIE.
Astfel, aceste cursuri, nu doar ma pregatesc sa devin un actor (amator) de improvizatie, ci ma pregatesc pentru VIATA!
Sunt foarte multe lucruri pe care le-am invatat si continui sa le invat prin aceste cursui, altele pe care le constientizez, iar unele pe care deja le schimb.
Doua intre aceste lucruri, mentionate si aici, sunt:
- atentia;
- exersarea simturilor.
Iar daca ar fi sa continui lista, as mai adauga:
- constientizare unor invalidari (inutile);
- iesirea din zone de confort;
- imbunatatirea abilitatii de a face prezentari in public;
- lucrul in echipa, si mai ales increderea in colegi;
- exersarea capacitatii de supunere, pe de o parte, si a autoritatii pe de alta parte.
Si asa, ca sa revin, am ajuns la concluzia ca Improvizatia = O scoala a vietii. Atat am avut de spus saptamana asta.
