A fost odata o femeie pe care o parasise iubitul. Luni intregi ea a plans, a suferit, s-a infuriat, a analizat si ras-analizat de ce si cum s-a intamplat asta, fara sa ajunga la nicio concluzie. Tristetea si sentimentele contradictorii o copleseau, dar intr-o seara a hotarat ca a suferit de ajuns si a aruncat la gunoi fotografia inramata a fostului iubit, pe care o tinea pe noptiera.
Dimineata insa, cand s-a trezit, fotografia era la loc pe noptiera. Gandindu-se ca cineva din casa ii jucase o festa, a luat fotografia, a coborat scarile si a aruncat-o la ghena din spatele blocului. Dar a doua zi dimineata, ce sa vezi? Fotografia era tot pe noptiera. Livida de furie, s-a urcat in masina, a condus pana la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi. Dar vai! Dimineata iar s-a trezit la loc cu portretul inramat langa pat.
Gandindu-se deja ca a cazut prada unei conspiratii menite sa o aduca in pragul nebuniei, femeia a angajat un detectiv particular care sa pandeasca si sa vada cine ii tot aduce fotografia inapoi pe noptiera. Apoi a condus din nou la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi.
Dimineara, oroare! Fotografia trona pe noptiera. :)
Femeia l-a sunat imediat pe detectiv si l-a intrebat cine este autorul acestei farse grosolane. La care, detectivul, cam incurcat, i-a raspuns: “Dumneavoastra, doamna, v-ati trezit in toiul noptii si v-ati dus sa recuperati fotografia din gunoi”.
Concluzia acestei povesti de semi-groaza? Ca sa poti scapa de ceva care te bantuie, nu trebuie sa scapi de acel ceva din exteriorul tau, ci de partea din tine care se agata de acel ceva.
Suna cam complicat, nu? De fapt, cum ajungi in stadiul in care nu mai poti merge mai departe din cauza unui esec? Un posibil raspuns se poate gasi in modul in care ti-ai setat obiectivul de la bun inceput si din incarcatura emotionala exagerata pe care i-ai dat-o (“obiectiv”, in acest caz, putand fi orice, de la o promovare pana la o relatie).
O mare greseala atunci cand iti doresti ceva este sa asociezi acestei dorinte sentimente si ganduri de disperare, ingrijorare, obsesie sau orice altceva se incadreaza in seria “viata mea se va sfarsi daca nu obtin X” sau “eu nu insemn nimic fara Y”.
Practic, cand iti doresti ceva cu disperare (o expresie uzuala, din pacate), nu faci decat sa iti manifesti teama – teama ca nu vei reusi, ca vei fi respins(a), ca nu vei face totul bine etc. – si exact asta vei atrage: nereusita, respingerea, esecul. Chiar si daca obtii temporar acel ceva, teama permanenta ca il vei pierde sa va transforma mai devreme sau mai tarziu in profetie autoimplinita.
Am descoperit unul din cele mai bune “antidoturi” la o astfel de atitudine citind o carte despre intelepciunea zen. Calea zen, scria acolo, inseamna sa faci fiecare lucru ca si cum viata ta ar depinde de asta, dar fara sa-ti pese de rezultat.
Dincolo de aparenta contradictie sta o idee interesanta: concentrarea totala pe momentul de fata te poate ajuta sa ai succes pentru ca faci lucrul respectiv cu maxima atentie, deci il faci bine. In acelasi timp, lipsa unui atasament fata de rezultat nu inseamna resemnare sau fatalism, ci este o atitudine care te ajuta sa mergi inainte cu seninatate daca gresesti si sa nu te culci pe-o ureche daca reusesti.
Dar, vei spune, daca te pasioneaza munca ta sau daca iubesti pe cineva cum poti sa nu te implici, sa nu pui suflet? Pasiunea presupune sa te atasezi de rezultatul muncii / relatiei si, eventual, sa suferi daca ceva nu merge bine, nu? La aceasta intrebare, poate cel mai bun raspuns este distinctia facuta de Deepak Chopra intre detasare si non-atasament.
Cuvantul non-atasament poate suna ca un sinonim pentru detasare, indiferenta, nepasare. In realitate, non-atasamentul este o stare de libertate, de ingaduinta, de acceptare.
Atasamentul, spune Deepak Chopra, este o forma de dependenta bazata pe ego. Te atasezi de ceva sau cineva deoarece ai nevoie sa ti se confirme dorintele si nevoile, deoarece cauti siguranta, cauti sa “te simti intreg” prin intermediul acelui ceva/cineva.
Paradoxal, cu cat esti mai ne-atasat, cu atat esti mai autentic, mai puternic, poti iubi mai adevarat si te poti elibera de teama de esec, deoarece nu ai nevoie de confirmari din exterior. Relaxarea si increderea ca relatia sau proiectul de la serviciu va merge se transforma si ele in profetii autoimplinite.
Ca sa inchei pe o nota mai putin… mistica, eu sunt convinsa ca iluminarea si ideile bune pot veni de oriunde, asa ca nu m-am mirat cand am auzit intr-un hit R’n’B (Miss Independent de Ne-Yo), un vers care ilustreaza foarte bine ideea de non-atasament:
There’s something about the kind of woman that want you but don’t need you (greselile gramaticale ii apartin autorului). :)
Sa vrei dar sa nu ai nevoie la modul obsesiv, sa-ti doresti dar sa nu te lasi devorat de dorinta inseamna, in esenta, sa ai incredere in Univers, in Dumnezeu, in Buddha sau in orice inseamna Divinitatea pentru tine, ca va lucra in favoarea ta daca iti faci si tu partea ta de treaba.
Sa ai incredere ca totul este asa cum trebuie si ca nu poti opri cursul firesc al lucrurilor. Pe aici pe undeva, credinta adevarata se intalneste cu libertatea interioara. Plus ca devii foarte sexy!
25 de răspunsuri
Ce e ciudat e ca noi reusim sa traim intotdeauna in trecut sau in viitor, concentrandu-ne pe a nu repeta greseli anterioare si a obtine rezultate cat mai grozave, cat mai repede, iar in cazul in care acestea nu vin sa cautam cauza in exterior sau sa exageram cu sentimentul de vinovatie. E un articol foarte interesant, care subliniaza inca o data faptul ca solutia nu e chiar atat de complicata si ca putem sa ne detasam, fara a insemna ca nu mai suntem implicati, ci ca privim totul relaxat. E o buna metoda de a fi mai increzator in sine, dar cred ca trebuie interiorizata aceasta stare de relaxare si nu doar simulata, deci necesita timp.
Buna Iulia!Genial articolul si oricum citesc in general articolele tale cu mult interes deoarece esti o prezenta constanta pe empower! Ceea ce vreau sa punctez este legat de faptul ca secretul mult vehiculatei si mult prea „consumatei” notiuni de „emancipare feminina” sta de fapt in intelegerea si aplicarea acestor notiuni despre care ne vorbesti tu: neatasare, non-dependenta, dar totusi implicare dar la un nivel mai profund, mai autentic! A considera ca nu avem nevoie de barbati deoarece suntem independente (vezi Doamne!)si stapine pe banii nostri ne limiteaza si ne mutileaza structural la fel de mult ca atunci cind „frecam podelele” ferm convinse ca acesta este singurul nostru umil rol in acest Univers!Cred ca trebuie sa ne intrebam mai des daca stim sa iubim si nu numai sa ne lasam gratios iubite/adorate/rasfatate si nici sa nu intram(sau sa ne mentinem) in relatii de dependenta care ne impiedica sa aflam cine suntem sau sa ne definim numai prin cine suntem linga barbatul X!Plecind de la a te cunoaste cu adevarat cine esti, ti se pot deschide portile unei lumi fermecate in care, daca intri, poti intilni cu adevarat „iubirea magica” mai presus de cliseele siropoase de genul”roz si cu inimioare strapunse de Cupidon” din constiinta colectiva!
@Alice: Este adevarat ca mai intai trebuie sa internalizezi aceasta idee si sa o accepti pe deplin. Eu m-am opus multa vreme conceptului de „letting go” pentru ca il confundam cu nepasarea si lipsa de implicare. De-abia cand am citit putina filozofie zen am inteles diferenta. Imi doresc sa o fi facut mai devreme. :)
@andrade: Comentariul tau este o completare bine-venita la acest articol si puncteaza la fix modul in care trebuie inteles non-atasamentul in contextul unei relatii. Multumesc!
Superb.Scurt si la obiect.In cateva fraze o concisa lectie de spiritualitate( „letting go”, zen, non atasament; Buddha, Eckhart Tolle,Deepak Chopra, Esther si Jerry Hicks….)…
Astept acum si un articol despre punerea in practica a acestor filozofii de viata, in special in ceea ce priveste domeniul relatiilor….
Felicitari si….multumesc!!…Cu ajutorul vostru mai luminez in fiecare zi cate un coltisor din mine!!!
Simplitatea si non atadamentul iti dau libertate interioara…
Universul iti spune, Hey, Sexy… ;-)
frumoasa poveste, frumos spusa…
Heyyy… :)
Fara a avea vreun gand de a face reclama sau ceva de genul :), iata un posibil raspuns @flowerpower cu punerea in practica a acestor filosofii de viata in domeniul relatiilor…
http://www.lumeareala.ro/2009/05/02/iubire-si-libertate/
Sigur k aklo este o metafora, dar schimbarea se produce in primul rand in interior, iar apoi se revarsa de la sine in afara. :)
@Iulia – Love & Gratitude :)
Zi cu Succese Delicioase ;)
@flowerpower: Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Sunt convinsa ca unul din colegii mei de pe Empower care are o pregatire in psihologie si relatii ar putea sa scrie un articol mai bine documentat pe aceasta tema. Si andrade a scris un comentariu care cred ca sintetizeaza foarte bine ce inseamna si ce nu inseamna independenta intr-o relatie. Ce pot eu sa adaug este o idee pe care am intalnit-o la Jacques Salome, care spunea ca pentru cei mai multi dintre noi, “te iubesc” nu este o declaratie dezinteresata ci un fel de cerere de confirmare, adica ii spunem cuiva “te iubesc” asteptand implicit sa ne raspunda la fel si ne simtim jigniti, raniti, dezamagiti daca nu primim aceasta confirmare. Ideal ar fi sa putem spune aceste doua cuvinte fara niciun fel de asteptare si presiune asupra celuilalt, sa-i oferim libertatea de a ni le spune (sau nu) dupa propriul sau ritm. Dar asta presupune sa avem o mare libertate, incredere si stabilitate interioara…
@Ioan: Sau altfel spus, „non-attached is the new sexy”. :)
@Catalin: Si gratitudinea este un ingredient de baza, multumesc ca mi-ai amintit. :)
Iulia, departe de a taia valul de emotie placuta pe care l-a desteptat articolul tau, as spune ceva in completare.
Parerea mea este ca a lupta impotriva unei stari pe care subconstientul a apreciat-o (caci subconstientul nu este partea noastra cea prostuta, oarba, ci as spune chiar dimpotriva, chiar daca nu aceasta este cunoasterea oficiela azi) este egal cu a lupta impotriva noastra, impotriva sufletului nostru.
A fost un lucru placut care a tinut cat a tinut. Fara sa lupt pentru a-mi scoate din minte si din suflet, fara sa neg un om care poate nu m-a negat, ci doar pasii vietii i s-au dus in alta parte fara sa fie vina cuiva… Lupta atrage lupta. Si nu mai scapi usor de ea. Echilibrul il vad ca pe un rezultat al acceptarii si continuarii intelegerii unor aspecte de atitudine in fata vietii: am dus impreuna o parte din viata, care mi-a placut, am amintiri frumoase, am invatat de la el (ea) o multime de lucruri frumoase, utile, etc.
Sa neg si sa ma despart prin negare inseamna sa fac ceva urat pe o parte frumoasa a vietii mele. Merita? Eu cred ca nu, indiferent de deziluzia ca astfel de viata a luat brusc o intorsatura nedorita. Neasteptata. Sau poate ca doar am inchis eu ochii, semne au existat, dar mi-a placut si am vrut sa continui. E clar ca nu a fost ceva neplacut pt. mine… Sa nu manjesc o astfel de amintire. Dar sa-mi vad de viata mai departe. Sa ma adaptez unei noi vieti, toata energia sa mi-o indrept catre acest drum nou. Odihnindu-ma uneori in bucuria ca nu am trait degeaba nici un moment al vietii mele!!
La fel pentru orice actiune a vietii noastre. Serviciu, familie creata sau de nastere. Societate. Strada. Orice. Dureri avem, vorbim de ele, oameni suntem, invatam chiar din discutii, dar toata energia sa ne-o indreptam catre mersul mereu inainte.
Sa nu.. privim inapoi cu manie… Oricat de literar, poetic, filozofic sau nu ar fi…
Despre nepasare, chiar si cu detalierile respective… ar fi altceva de spus. Mult. Ma gandesc sa scriu pe Jurnalul meu!!!
Toate cele bune!!
@Cristiana: Observatiile tale intaresc ceea ce am scris. Sa accepti ca ceva sau cineva ti-a placut dar sa mergi mai departe fara resentimente si rezistenta inutila atunci cand totul s-a terminat face parte din ideea de relaxare si non-atasament.
Ooo Catalin mersic de ‘reclama’ hihihi
Pot fi aplicate ideile foarte bune si pentru ‘Mister Independent”, nu doar pentru Miss ? Eu zic ca da hihi
Foarte bun articol fara comentarii…
Da, da!! tocmai asta voiam sa reliefez.
Am dat si eu un exemplu.
Chiar am avut un fel de deziluzie lunile acestea, nu in dragoste la varsta mea!! :) !! (desi nu e nici o rusine sa iubesti la orice varsta!! dar unii tineri zic ca, daca noi vorbim de iubire, discreditam sentimentul acesta… mie imi vine sa :) !! dar oamenii acestia vorbesc chiar cu patima! Ii intelegi si mergi mai departe, s-or lumina si ei candva!! cand vor ajunge si ei la varsta mea!!).
In cazul meu, nu stiu cat a suferit ‘partea complementara’, dar eu vreau sa imi aduc aminte de tot ceea ce a fost frumos!
Cineva, cu care am comentat articolul tau, se intreba pe unde e relaxarea! :) Pai uite, mergi relaxat mai departe in viata, fara sa te framanti, fara sa urasti, fara sa rontzai in fel si chip tot felul de demonstratii ulterioare (ce-as zice, ce-as face..) sau cautari de dovezi ca cineva e musai de vina.. si nu eu sunt acela, ci musai cei ce a a avut atitudinea urata, cel care a parasit..
Stii cantecul Mariei Tanase.. ‘Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i de pedeapsa..’ cred ca era o atitudine normala in epoca aceea de framantari intre si dupa razboaie… Ma rog, unii sunt incredintati ca e bine asa, chiar si acum… Daca urmarim dezvoltarea personala (acelasi lucru cu inaintarea spirituala) as zice ca e bine sa avem in vedere…
Toate cele bune!!
@Marius: Cantecul poate fi si despre Mister Independent, dar era normal ca eu sa tin cu suratele mele. ;)
@Cristiana: Cred ca in limba romana e greu de gasit un cuvant care sa traduca 100% expresia „letting go”. „Detasarea” suna a neimplicare, „relaxarea” te duce cu gandul la odihna… de aici multe confuzii. :)
Excelent articolul! pot spune ca m-a ‘luminat ” si mi-a oferit relaxarea necesara si forta de a depasi o dependenta emotionala.Voi merge mai departe pastrind momentele frumoase!Multumesc
@ariana: Ma bucur ca ai gasit ceva util in acest articol. Uneori o fraza dintr-o carte sau un vers dintr-un cantec pot fi „semnalul” pe care il astepti ca sa te deblochezi si sa evoluezi. Iti doresc succes si multa forta interioara!
Intradevar, daca ne concentram pe ce nu vrem (nu vreau sa sufar, ii arunc poza), energia se duce tot pe aceeasi tematica (el). In schimb, daca formulam scopul in sens pozitiv (vreau sa imi gasesc pe cineva ) sunt sanse mult mai mari sa ajungem sa atingem obiectivul.
Acesta este motivul pentru care in psihoterapie nu punem obiective de genul „nu mai vreau sa sufar” ci formulam mai degraba sub forma „vreau sa gasesc o solutie ca sa pot fi fericit(a)”.
Foarte bun articol.Din pacate putini sunt cei care pun in practica ideile astea.Poate din cauza ignorantei,sau poate din cauza societatii multi suntem posesivi,si asta ne aduce la nefericire,gelozii si suferinta…Eu incerc(si cred ca si reusesc) „sa iau fiecare lucru asa cum vine”,sa-l traiesc din plin fara a ma gandii prea mult la cum se va sfarsii(dupa cativa ani buni de lupta interioara)si cred ca pot spune ca ma simt fericita,si cand ma gandesc la trecut(din care nu asi schimba nimic)imi vin in minte doar lucrurile frumoase.Pe viitor trebuie sa ma mai lupt putin cu gelozia materna(am un bebe de 6 luni)pentru-ca asta inca nu stiu exact cum sa o controlez(inca). Ceea ce lumea numeste LIBERTINAJ eu numesc LIBERTATE,pentru-ca in realitate nu-i oferi colegei tale de munca proiectul tau,ci iti oferi tie mai mult timp pentru a te gandii cum sa-l faci,sau nu-i oferi partenerului tau libertatea de-a te parasii,iti oferi tie sansa de a fii fericita,iar cand se termina(proiectul,relatia…)cel putin ai trait ceva frumos fara a te gindii constant in tot parcursul la nefericire….
Astept urmatorul articol(le citesc pe toate,chiar daca nu am indraznit sa comentez pana acum!)
@mikutza: Corect ai subliniat „dupa cativa ani buni de lupta interioara”. :) Legat de „indraznitul” de a comenta, nu cred ca e cazul sa gandesti asa, orice comentariu – pro sau contra – este bine-venit deoarece aduce un alt punct de vedere care poate completa ceea ce este scris in articol.
fain, foarte! :)
foarte tare articolul. Daca pana acum doar le citeam si imi placeau, acest articol m-a facut sa intru si sa multumesc intregii echipe empower pt toata munca pe care o depundeti pentru a scrie aceste articole.
Sunt onorata de un asemenea feedback. Multumesc!
Ma bucur foarte mult ca intamplator am descoperit acest site.Felicitari pentru articol! Problema mea este ( si din cauza varstei)ca intru foarte repede in panica,adrenalina se „revarsa” in sange si reactiile corpului nu mi le mai pot controla.As fi foarte incantata sa citesc si articole despre „modelarea” reactiilor , feedback-ul organismului la vestile proaste.Reeducarea organismului, exercitiile de antrenament ale psihicului mi-ar fi de mare ajutor.Va multumesc.
@paula: Nu stiu ce varsta aveti, dar va inteleg prea bine deoarece si eu am o structura asa… mai nelinistita. :) Ceea ce m-a ajutat foarte mult sa fiu ceva mai calma au fost cateva tehnici de respiratie provenite din yoga precum si meditatia, vizualizarea, afirmatiile de tipul „sunt calma si relaxata”. Voi incerca sa scriu un articol pe aceasta tema, multumesc pentru sugestie!
Unul dintre cele mai bune articole. A dat raspuns la multe intrebari de ale mele :D.
Am incercat ideea in cateva, sa le zicem, proiecte. Au mers ca unse!!! Dar asta presupune sa avem o mare libertate, incredere si stabilitate interioara… Stare pe care nu o atingi asa usor!!!