V-ati gandit oare de cate ori se afla pitita, in spatele unui sentiment de panica, de frustrare sau de lipsa, frica? Frica aceea ca jobul, lucrurile, situatiile de viata, oamenii, iubita(ul), orasul, tara, lumea in care traim nu corespund cu proiectiile pe care le-am nascut si crescut in noi pana acum.
Pentru mine, frica inseamna o senzatie de gol si de neliniste cand ma identific cu sentimentul de frustare sau de panica si de cele mai multe ori frica ma opreste sa traiesc in prezent.
Cand aleg involuntar sa traiesc in si cu frica simt cum ma stapaneste un sentiment de rezistenta si respingere pentru ceea ce traiesc diferit fata de ceea ce ma asteptam sa se intample.
Totusi imi este foarte clar ca nu pot schimba ceva cu aceasta atitudine. Din contra, imi limitez optiunile de a actiona. Chiar daca as vrea sa schimb ceva, nu pot, pentru ca imi innegresc ferestrele sufletului cu funinginea unui foc care arde mocnit a nemultumire si pesimism pentru ceea ce este.
Am trait de curand o experienta interesanta. Mi s-a intamplat un fapt care imi displacea profund pentru ca ma simteam mica si insignifianta. Incercand sa adopt o gandire pozitiva, incercam sa ma conving ca pot fi eu, intreaga, indiferent daca acel lucru se intampla sau nu. Totusi, nu reuseam. Eram in continuare nemultumita si convinsa ca mi se face o nedreptate. Seara respectiva a trecut cu un sentiment de consum inutil, de uzura si nemultumire, dar, vorba unui amic “astia suntem, astia defilam”. Atata am putut sa inteleg si sa vad la acel moment.
La cateva zile dupa seara respectiva citesc un pasaj dintr-o carte care indemna la acceptarea neacceptarii. Cu alte cuvinte, cum ar fi daca am accepta ca nu putem sa reactionam in cel mai favorabil mod intr-o situatie data, sau daca am accepta ca ne este frica, sau daca am accepta ca suntem nemultumiti?
Pentru mine, ideea asta a fost revelatoare si mi-am dat seama cat de usor pot trece peste lucrurile neplacute daca le pot accepta in prima instanta. In astfel de momente imi spun: “Alina, poti sa accepti ca ti se intampla lucrul respectiv?” sau “Iar am frica aia, o stiu, m-am mai intalnit cu ea”.
Daca simt ca opun inca rezistenta pentru ceea ce traiesc, ma intreb sincer daca pot sa fac ceva ca sa schimb sau sa evit acea situatie de viata. Iar cand raspunsul este “NU”, acceptarea situatiei in care ma aflu pare a fi o fereastra larg deschisa care-mi aeriseste sufletul si mintea de poveri si griji inutile, dar mai ales de frica aceea ca lucrurile nu sunt asa cum vreau eu.
Zilele trecute m-am intalnit cu un om fain. Vorbeam de fumat si imi spunea ca i-au trebuit zece ani pana sa realizeze ca ceea ce a declansat declicul lasatului de fumat a fost constientizarea fricii din spatele fiecarei tigari aprinse. Si-a spus atunci: “Si ce daca mi-e frica? Asta este viata adevarata, cu frici, cu trairi intense, cu mizele ei. Arta de a trai poate consta tocmai in acceptarea acestor frici.”
Frica este parte din viata noastra si numai simplul fapt ca ii recunostem mastile (frica de nou, de a retrai o frustrare cand nu merg lucrurile asa cum vrem, frica de a nu avea control, frica de responsabilitati, frica legata de faptul ca nu suntem suficient de buni, frica aceea ca nu suntem iubiti, frica de a trai lucrurile asa cum vin) ne aduce cu un pas mai aproape de acceptarea a ceea ce simtim si traim, de viata, de noi.
In spatiul de acceptare se nasc ganduri si idei noi, ne intelegem noi pe noi, abandonam critica mentala inutila si redescoperim in noi energii pe care nu le banuiam.
Tu ce frici ai? Ai putea sa te imprietenesti cu ele? Daca simti ca nu este momentul acum, ce zici daca ai incepe sa le accepti?
8 răspunsuri
Bine te-am regasit Alina!
Te felicit pentru articolul tau si pentru subtilitatea cu care descrii acele lucruri abstracte pe care le numim emotii.
Nu sunt insa de acord cu acceptarea fricii ca si modalitate de a „stapani” acest sentiment.Cred ca frica, ca si orice alta emotie ne transmite un mesaj, o nevoie pe care trebuie s-o indeplinim pentru a fi fericiti.
As face o distinctie clara intre acceptarea unei situatii viitoare care se poate intampla (iar acest lucru ne elibereaza de tensiunea unei expectative negative din viitor) si acceptarea fricii sau a oricarei emotii negative ca si mod de a „lucra” cu acea emotie.
Cu alte cuvinte, cred ca ar trebui sa eliminam frica din viata noastra, sa ne eliberam de povara emotionala a acestei emotii si sa ne bucuram de prezent,privind spre viitor cu mult optimism.
Orice emotie are de regula o durata scurta de viata, fie ea pozitiva sau negativa.Emotiile reprimate insa le purtam in noi pentru ca le reintarim de fiecare data cand „rezistam”, cand le retraim, cand le readucem in planul constientului, cand „rezonam” cu o anumita situatie sau o anumita persoana din trecutul nostru care ne-a „binecuvantat” cu acea emotie.
Scriam intr-un articol anterior despre „verificarea realitatii”, adica despre constientizarea emotiei si a cauzei care a generat acel sentiment.Este important sa intelegem daca frica are o cauza reala, daca suntem intr-adevar in pericol sau este doar o perceptie eronata.De aici probabil si intrebarea : „De ce imi este frica?” Daca nu exista nici un motiv sa-mi fie frica, atunci frica nu este fundamentata, si probabil de va diminua si va disparea.
Ce putem face insa cu frica pe care o simtim dar nu are legatura cu realitatea?Frica care apare dintr-o data si ramane acolo,care ne impiedica sa fim fericiti asa cum dorim?
Ei bine, trebuie sa o eliberam.Metode sunt : una dintre ele este hipnoza, iar alta poate fi EFT de exemplu(Emotional Freedom Technique).
Emotia trebuie (re)traita inainte de a fi eliberata.Din punctul meu de vedere a ne disocia de emotie, a incerca sa o „manageriem” echivaleaza cu ascunderea gunoiului sub covor.Emotia este tot acolo, mocneste in noi si ne va face rau in continuare, pana cand va fi eliberata.
Iar de cele mai multe ori,iertarea finalizeaza intregul proces si pune „cireasa pe tort”.
Foarte bun articol – si comentariul lui Andrei la fel…
frica,,,,,…..trebuie sa acceptam ideea de frica ea exista in spatele oricarei idei,atata timp cat ea nu domina aceea dorinta,,cat timp intensitatea ei nu este atat de mare incat sa apara mereu si sa faca parte zilnik din cotidian,practic sa nu putem incheia un contract sau un plan pt motivul fricii,,in cazurile acestea trebuie luate masuri pt a fi indepartata,,alungata,ne va domina viata, viitorul si cariera ar avea de suferit,in celelalte cazuri ne ajuta sa luam decizii corecte,,totul este sa nu fim domominati de ea,,,,o zi deosebita
din cate stiu eu frica indeplineste dpdv evolutionist o anumita functiune (pozitiva) pt. toate organismele vii dotate cu constiinta… frica este acea emotie care ne avertizeaza in caz de pericole, deci in sine, nu-i nimic rau… decat, ca orice alta emotie, devine ea insasi periculoasa si-si rateaza functiunea in momentul in care devinde irationala
eu una nu stiu in ce masura e intr-adevar salvatoare eliminarea completa a fricii din gama noastra de emotii… o vad mai degraba ca pe o emotie de baza;
si sunt mai degraba de parere ca trebuie sa stam un pic de vorba cu omuletul din noi responsabil pt. frica, dar asta asa, la un nivel de respect si egalitate, si nu de dispret sau de negare… sa-i ascultam si lui parerile, sa vedem ce-i bun in ceea ce are si el de zis, ca exista cu siguranta si la el ceva bun… si apoi sa-l integram si pe el in ansamblul (echipa) nostru interior… deci nicidecum sa ne dorim sa-l eliminam, nu stiu daca avem vreo sansa de reala de reusita
insa o atitudine cooperanta cu el, omuletul-parte-a-noastra responsabil de frica, o atitudine plina de intelegere si respect, ne va face viata impreuna cu el cel putin placuta :)
asta a fost experienta mea
si eu va doresc tuturor o zi minunata
@Andrei: Multumesc mult pentru comentariu si aprecieri. Legat de observatiile tale, sunt de acord, viata asta nu este facuta sa „traiesti cu frica in san”, desi dupa cum scria si Cristina, frica poate fi in anumite situatii de viata un bun factor motivator.
Cred ca pentru a putea pune in aplicare diferite motode de contracarare a fricii, este nevoie mai intai sa-ti constientizezi frica, sa o intelegi, „sa te imprietenesti cu ea”.
Eu vad constientizarea fricii ca pe un prim pas care te ajuta sa nu te identifici cu frica, „sa nu fii tot una cu ea”. Cand nu traiesti frica prin rezistenta mentala pentru ce simti, ceea ce poate genera si mai multa frica in situatia in care nu reusesti sa o anulezi, intre tine si sentimentele de frica, se poate naste „un spatiu” in care se pot accesa resursele necesare depasiri fricii.
Nu cred ca poti lupta cu frica, daca nu accepti in prima instanta ca exista, ca o traiesti, ca ii simti efectele la nivelul corpului prin senzatii specifice.
Este foarte faina ideea metodelor de contracarare a fricii si cred ca pot fi o tema buna pentru un articol viitor.
@Marius Stan: Multumesc pentru comentariu Marius si sper sa ne revedem la urmatorul Empower Connect :). O zi faina!
Alina – da, saptamana trecuta am stabilit ca vom tine inca unul pe sfarsitul lunii august…
Oare toata frica asta nu e cauzata si de felul in care am fost crescuti de parinti.Si daca asa e mi-e teama sa ma gandesc ca totul s-a produs in perioada noastra „moarta” ca sa zic asa , ma refer la primii nostrii ani de viata in care nu constientizam ce se petrece cu noi si nu puteam sa luam decizii.Si cred asta deoarece sunt multe exemple pe care ni le putem da fiecare..Mie de exemplu imi vin in cap o multime si acum ma lovesc de banalitatea lor insa atunci pot spune ca aveau logica pentru mine.Dupa toate astea ma intreb:”Oare nu traim si acum acelasi gen de frica dar raportat la alt nivel?”