Tu cu cine dormi noaptea? (II)

Iata si continuarea articolului despre valori si principii aparut acum cateva zile.

Virtutile, valori morale sau obiective, lucreaza in trei parti interrelationate: cunoasterea morala, simtirea morala si comportamentul moral.

Pentru a detine valoarea numita compasiune, o persoana trebuie sa stie ce anume este compasiunea, dar doar avand cunoasterea, acea persoana nu va manifesta compasiune. Acest lucru presupune a te angaja emotional, a fi capabil de indignare morala atunci cand ii vezi pe altii ca victime ce sufera sau sunt exploatati.

Dar, din nou, cunoasterea morala si simtirea morala nu fac o persoana sa manifeste compasiune. Acel cineva trebuie sa se comporte cu compasiune – sa actionezi cu compasiune in relatiile personale si sa-ti faci obligatiile de cetatean pentru a ajuta la construirea unei societati in care grija si justetea sa fie la ele acasa.

Compasiunea, ca orice alta valoare obiectiva, presupune implicarea mintii si inimii impreuna cu fapta. In alte cuvinte, sa stii, sa simti si sa actionezi in concordanta cu valorile tale.

De ce avem nevoie de principii si valori?

… sau de ce simtim nevoia sa ne explicam comportamentele prin valori si principii? Un lucru e cert – lasam la indemana vorbelor de duh consecintele comportamentelor noastre. Nu ne asumam ceea ce facem sau ce spunem, mai pe scurt.

Cat de usor e sa spui: am facut x pentru ca asa era corect; i-am spus asta pentru ca trebuia sa invete odata ce e dreptatea; am facut asta din dragoste, etc. Prin toate aceste formulari nu iti asumi nimic, te faci ca nu ai niciun sentiment legat de deciziile tale si ca sunt forte mai divine care au luat deciziile in locul tau.

Dar sa revenim: Tu cu cine dormi noaptea?

Raspuns posibil: cu principiile constiintei mele. Un prim principiu al constiintei – ar spune unii invatati – este ca trebuie sa avem grija sa nu ducem oamenii in pacatul de a actiona impotriva constiintei lor.

Un al doilea principiu – si aici ma astept la reactii – este ca autoritatea care determina ce este rau sau bine, drept sau nedrept – este constiinta proprie, cea cu care dormi noaptea (unii ar sumariza tot ce am scris eu aici a pacatui in ignoranta). Iar, ca sa raspund reactiilor posibile, “constiinta insasi contribuie la a forma conceptia noastra despre lume” (Kant).

In fine, sa nu uitam ca acelasi Kant considera ca, la marile intrebari care privesc realitatea in intregul ei, vor exista intotdeauna doua puncte de vedere exact opuse si deopotriva plauzibile si implauzibile.

Daca nu esti multumit/a cu acest raspuns, inseamna ca mai ai de cautat. Iata cativa pasi:

Pasul 1. Scrie o lista cu ce este important pentru tine si numeroteaza de la 1 la 5. Lista poate sa cuprinda de la munca la sex si pana la planificarea mai buna a timpului. Asigura-te doar ca lista cuprinde cele mai importante lucruri pentru tine.

Pasul 2. Apoi scrie ce faci zi de zi timp de 1 sau 2 saptamani. Acum, citeste si analizeaza-ti activitatile zilnice.

Pasul 3. Numeroteaza activitatile zilnice in functie de cum contribuie la ceea ce este important pentru tine. In aceasta etapa este important sa fii obiectiv, nu subiectiv. Nu nota ceva ca important daca nu este cu adevarat important, ci o faci doar pentru bani de exemplu.

Pasul 4. Acum, intreaba-te daca traiesti cu adevarat asa cum simti ca ti-ai dori. Esti satisfacut/a cu sentimentul acesta? Scrie acele lucruri la care simti ca ar trebui sa incepi sa lucrezi.

Pasul 5. Citeste lista cu lucruri la care ai de lucrat si fa-ti un plan saptamanal angajandu-te sa duci la bun final ceea ce ti-ai propus, reflectand saptamanal la progresele pe care le faci pentru a trai o viata mai implinita.

Cred ca dilema majora este daca valorile morale (virtutile de care vorbeam mai sus) sunt cele care ne dicteaza viata sau moralitatea proprie, a fiecaruia din noi. Si cine – daca nu constiinta proprie – poate sa judece mai bine acest lucru?