Astazi vom discuta despre presupuneri si despre puterea lor limitativa. Insa, in loc de consideratii teoretice, va voi prezenta o povestioara peste care am dat recent si din care se poate invata foarte mult.
Intr-o cusca se aflau cinci maimute. In interiorul ei, de tavan, atarna o banana legata cu o sfoara, iar sub banana se afla o scara. De fiecare data cand o maimuta atingea scara pentru a urca sa ia banana, peste toate maimutele era aruncata apa rece cu gheata. Astfel s-a ajuns in scurt timp ca, de fiecare data cand o maimuta incerca sa urce pe scara, celelalte maimute sa o impiedice.
La un moment dat, insa, a incetat sa se mai arunce apa peste maimute si una dintre ele a fost inlocuita. Maimuta noua, vazand banana, dorea sa urce pe scara numai ca, de fiecare data cand incerca asta, era atacata de celelalte maimute innebunite de idea de a fi udate cu apa rece ca gheata. Intr-o perioada scurta, maimuta a “deprins” regula de a sta departe de scara. Dupa ceva timp, o alta maimuta dintre cele vechi a fost inlocuita, iar la incercarile ei de a urca pe scara, toate celelalte maimute – chiar si cea care nu fusese udata niciodata – reactionau prompt si violent.
In timp, pe rand, celalte trei maimute care cunoscusera experienta neplacuta de a fi udate cu apa rece ca gheata au fost inlocuite. Cu toate acestea, la fiecare incercare a unei maimute nou-venite de a urca sa ia banana, celelalte maimute o atacau violent si cu un anume entuziasm, ajungandu-se in final ca, desi de tavan atarna o banana, desi in camera erau cinci maimute si desi maimutelor le plac la nebunie bananele, de scara sa nu se mai atinga niciuna dintre ele. De ce? Pentru ca, din cate stiau ele, asa fusese dintotdeauna!
Sper ca aceasta povestioara v-a impresionat si ca a reusit sa va faca sa intelegeti putin impotriva a ce “forte” interne luptam atunci cand incercam sa generam noutate si solutii. Cea mai buna concluzie pe care o putem trage este sa punem la indoiala toate presupunerile!
3 răspunsuri
hei nici nu comentariu? toata lumea e in vacanta..
interesanta povestea…bine macar ca noi oamenii avem posibilitatea sa schimbam mediul spre deosebire de maimutele din povestea ta octav,pt ca de la presupuneri gresite ajungem la concluzii gresite,apoi la atitudini gresite si uite asa pierdem trenuri in viata.
felicitari octav,inca odata povestea ta ne da de gandit
Ma bucur, Narciza, ca ti-a placut!
Asa este! De la presupuneri gresite ajungem la concluzii, atitudini, decizii si comportamente gresite.
Avem, intr-adevar, posibilitatea de a schimba mediul, dar cred ca este important ca in orice situatie sa stim sa actionam. Fuga de situatii nu este cea mai buna solutie.
Sincer, Octav, am vazut articolul tau si am zis ca… nu comentaz caci nu m-as opri pana maine !!! Dar daca Narciza a facut o provocare… :) lansam in fabricatie !!!
De fapt ar trebui sa spun ceea ce am mai folosit si in alte dialoguri, o forma care spune tot si nu am spus-o eu, ci invatatii in stiinte precise ai lumii contemporane… ‘Ce naiba stim noi, de fapt?’ (cititi cartea aceasta, chiar daca este cam scumpa, eu zic ca merita – autorii: William Arntz, Betty Chasse, Mark Vicente -sper ca am scris bine, sunt la serv. si nu pot verifica: ei pun problema nu numai fizic, ci si metafizic sau cum vreti s-o numiti… )
Suntem obligati, conditionati, implicati, maltratati… generatii dupa generatii… apoi cand ajungem plini de boli si de neputinte ni se spune ca suntem pacatosi, ca furam-ca omoram-ca chinuim… Cum este conducatorul – este si poporul… iar conducatorii ce au facut milenii de-a randul… nu vreau sa fac decat o evidentiere, nu sa ma revolt acum, ma simt prea bine in acest moment pentru a o face… iar daca o fac eu sunt convinsa ca Dumnezeu nu ma va pedepsi… Oamenii spun ca daca am tipat sau m-am nevrozat nu sunt… inaltata spiritual… poate, nici nu contest, dar din lunga mea experienta cei care o spun am constat ca sunt cei care isi ascund defectele, restul invata din propriile lor greseli si merg mai departe… DAR LE AVEM PENTRU CA ASTA AM INVATAT, OAMENII AU PRESUPUS CA CONDUCATORII AU DREPTATE SI NU AU STIUT CA EI, DE FAPT, STIAU BINE CA NU AU DREPTATE, CA NU FAC BINE CEEA CE FAC SI NU DOREAU DECAT SA II LIMITEZE PE CEI ASTFEL CONDUSI…
Doar ca acum ne-am ridicat capul din tzarina si putem sa spunem NU … simplu, omeneste, frumos. Ne mai sare tzandara, si chiar trebuie – cred eu – sa na sara: de ce nu? cei care sunt numiti maestri se retrag pentru a nu fi influentati de lume… dar daca ar fi in lume? Cred ca mare parte dintre ei – neadulati, neascultati – ar porni la un drum greu de autoreglare. Un calugar mi-a spus odata ca la manastire, dupa ani si ani de munca cu el insusi in fata lui Dumnezeu, a ajuns la concluzia ca nu se mantuiesc cei de la manastire, ci noi, cei din societate, care ne confruntam cu lumea zi de zi, iar mantuirea nu consta numai in eliberearea de pacate, ci si de exemplul si de invatatura cu rabdare pe care o puteam da altora… caci numai asa nu se ingroapa moneda… Alt preot imi spunea ca numai atunci cand facem prostii ne dam seama ca nu trebuie sa le facem… altfel poate sa ne spune oricine ca le putem face – nu credem !!! ASA SI ESTE, am urmarit cu atentie ani si ani de zile cele mai complexe conjuncturi… asa este…
Caci mai este o poveste cu cea de-a 101 maimuta… exemplu dat in teoria complexitatii, a campurilor morfice (cititi pe Active Information Media, este primul loc care mi-a venit acum in minte, dar daca cautati pe Google mai gasiti multe, mai ales voi, vorbitorii de engleza)… Discutand, citind, cercetand, gandurile noastre se raspandesc in spatii nebanuit de ample, cu complexe legaturi dinamice intre tot biosistemul planetar…
Dar asta este o alta poveste…
Va doresc o saptamana vesela si un week end tihnit !!!