Astazi va facem cunostinta cu ultimul castigator al Galei Premiilor in Educatie, o competitie organizata de Fundatia Dinu Patriciu care are ca scop premierea proiectelor, a oamenilor si a organizatiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania. Castigatorul este Gheorghita Grigore care a primit premiul II la sectiunea Invatatorul anului.
Empower: Se poate recunoaste un viitor lider inca de mic? Daca da, cum?
Gheorghita Grigore: Cred ca inca de la cea mai frageda varsta exista copii care isi cauta pozitia de lider. Mai intai in joc, apoi in cadrul formal, la gradinita si la scoala. Am observat deseori copii alegandu-si partenerii in functie de cat de dispusi erau sa-i asculte, sa ii urmeze, indepartandu-i instinctiv pe cei care nu se supuneau regulilor sau pe cei care nu corespundeau profilului grupului.
De obicei, acestia sunt buni organizatori, comunicativi, energici, indrazneti, fara a avea neaparat un nivel de dezvoltare intelectuala diferit sau sporit fata de ceilalti. Acesti copii evolueaza insa in mod diferit, isi pot pastra sau nu pozitia de lider in timp, uneori ei insisi retragandu-se in fata provocarilor mai mari. Odata cu intrarea in scoala acest fenomen este mult mai profund, liderul aparand de multe ori fara ca el sa-si doreasca neaparat acest lucru, ca o recunoastere de catre colectiv a celor cu rezultate foarte bune la invatatura, a capacitatilor de relationare cu ceilalti.
Conteaza si implicarea voluntara in problemele colectivului, pe baza bunei comunicari cu colegii dar si cu adultii, in special cu profesorii clasei. Liderul ales in primele clase se formeaza pe parcursul scolaritatii cu conditia ca si el sa-si doreasca acest lucru. Sunt copii care sunt respectati ca fiind foarte buni la invatatura, fara a fi recunoscuti si fara a-si dori sa fie lideri, dar, cel putin in randul elevilor, liderul de grup este cel care raspunde cel mai bine aspiratiilor lor: cei ce-si doresc sa fie buni la invatatura nu vor accepta ca lider un elev cu rezultate scolare slabe, iar cei “chiulangii” nu vor accepta ca lider un “tocilar”.
Empower: Ati participat, printre altele, la cursuri si simpozioane in materie de mentorat. Ce inseamna mentoratul adaptat pentru scoala primara?
G.G.: Ideea de mentorat, asa cum am urmat-o eu, nu se refera la formarea elevilor, ci la formarea initiala a cadrelor didactice. Facultatea ofera absolventilor cunostinte, informatii, dar prea putina practica, modulul pedagogic pentru formarea cadrelor didactice este, de asemenea, prea teoretic, viitorii profesori confruntandu-se in primii ani de invatamant cu probleme practice pe care uneori nu le pot rezolva singuri. Aici apare utilitatea mentorului care, cu experienta sa si cu pregatirea in domeniu, poate ajuta sa se sara anumite etape de ezitare si sa se acumuleze mai repede experienta necesara, mai ales in relatiile profesor-elev, gestionarea resurselor si a timpului didactic.
Daca ne referim la elevi, acestia nu au neaparat nevoie de un mentor in scoala primara, ci mai degraba de un model, ei vad in dascal un adult de la care au asteptari mari, in care au incredere si cu care trebuie sa se simta in siguranta. Dascalul este primul lor model formal, astfel ca responsabilitatea noastra este foarte mare, dezvoltarea viitorului adult depinzand in mare parte de noi.
Asa cum noi ne prezentam in fata lor, siguri sau ezitanti, sinceri sau falsi, harnici sau lenesi, ambitiosi sau delasatori, asa vor fi mare parte dintre elevii nostri. Se spune ca “un invatator bun e ca un noroc in viata”. Deci, depinde de noi, putem sa ne consideram in mare masura mentori care pot influenta personalitatea sau chiar viata viitorilor adulti ce ne-au fost incredintati.
Empower: O mare parte din activitatile extracurriculare in care ii implicati pe copii au legatura cu ecologia. De ce va concentrati pe acest domeniu?
G.G.: Consider ca omul trebuie sa fie “mai degraba educat decat invatat”, parafrazand sfatul filozofului grec Epictet de acum 2000 de ani. Uitata educatie a celor sapte ani de-acasa, neglijata in favoarea unei instructii supraestimate si a respectului pentru valori materiale, ne-a dus in situatia de a trai intr-un mediu murdar, poluat atat fizic cat si moral.
E timpul pentru o adevarata educatie de tip practic, sa ne implicam in a face cu adevarat ceva pentru ce ne inconjoara. Incepand cu educatia ecologica invatam sa fim exigenti in primul rand cu noi insine, sa avem pretentia de a trai intr-un mediu curat fizic, apoi si moral, sa ne implicam in aceasta si apoi sa avem pretentii si sa cerem si altora acest lucru.
Proiectele ecologice in care am implicat elevii le-au aratat acestora ca nu este o preocupare numai a noastra, ca ea are dimensiuni nationale, europene si chiar planetare, ca numai facand front comun si pornind de la cei mai mici vom putea schimba ceva in comportamentul si mentalitatea noastra. Activitatile de voluntariat in care s-au implicat la nivelul varstei lor, faptul ca parintii au raspuns chemarilor lor i-a mobilizat. Au putut vedea insa si ca aceste actiuni nu pot fi temporare, in campanii, ci trebuie sa devina o permanenta, ei devenind promotori. Acest domeniu ramane in continuare prioritar, el fiind urmarit si in cadrul activitatilor de tip comunitar, antreprenorial.
Empower: Credeti ca activitatile extracurriculare (sau macar o parte din ele) ar trebui sa devina parte din programa de invatamant sau este bine ca exista o linie de demarcatie?
G.G.: Activitatile extracurriculare pot deveni o parte a procesului de invatamant dar nu este obligatoriu sa fie asa. Noi deja organizam in cadru scolar cate o activitate obligatorie pe luna, pe baza unui program diversificat, dar, in functie de aptitudinile copiilor si de personalitatea cadrului didactic, acestea pot fi mai multe si mai diverse. Din pacate, timpul liber al copiilor si cadrul necesar pentru desfasurare nu permit realizarea unor activitati de cea mai buna calitate in scoli. Copiii din orase sunt mult mai aglomerati cu activitati extracurriculare decat cei din mediul rural, la fel cei din clasele mici comparativ cu cei din clasele mai mari.
Am avut ocazia, prin Proiectele Comenius pe care le-am coordonat, sa vizitez peste zece scoli din tari europene dezvoltate, unde am observat modalitatea de desfasurare a acestor activitati, de cele mai multe ori comasate in perioade (Franta, Anglia, Spania), dar, mai ales, indrumate de cadre specializate. Activitatile extracurriculare erau astfel introduse in planul de invatamant, toti copiii participand, pe baza planului bine stabilit. Astfel, o vizita la fabrica sau la ferma presupunea nu numai simpla observare ci si o experienta de viata pe care altfel nu ar fi putut-o avea.
Empower: Povestiti-mi putin despre proiectul Ateliere de Vara. Vor copiii defavorizati din punct de vedere economic sa invete? Ce ii motiveaza?
G.G.: Atelierele de vara sunt o modalitate alternativa de petrecere a timpului liber de catre copii, dar si, asa cum le-au conceput specialistii de la Asociatia OvidiuRom, o modalitate de recuperare a celor care nu pot frecventa scoala in cadrul obisnuit, sau de atragere a copiilor din familiie defavorizate catre scoala.
Noi am profitat de experienta si sprijinul material al asociatiei, organizand activitatile cu elevi cu posibilitati materiale scazute sau cu parintii plecati in strainatate si carora am reusit sa le organizam o perioada de vacanta activa, in care am imbinat un altfel de invatare cu un altfel de petrecere a timpului liber. Am lucrat in echipa cu colege de mai multe generatii si specialitati, atragand prin entuziasmul nostru si mici ajutoare materiale de la sponsori, pentru excursii, materiale de lucru, gustari, acces la piscina, facand invatarea placuta si fireasca.
Cred ca invatarea e in natura firii umane, toti copiii vor sa invete daca inteleg utilitatea invataturii, daca sunt motivati, la nivelul lor de intelegere, pentru aceasta. Nu putem motiva un copil care nu are ce sa manance spunandu-i ca daca va invata va merge la facultate si va deveni medic, pentru ca nu ne va crede. Dar putem aduce materiale intuitive care sa le dezvolte mai intai curiozitatea, sa-i atraga, apoi sa le introducem treptat notiuni necesare si sa-i facem sa inteleaga ca pot invata din experienta celor care au trait inaintea lor pentru a-si face viata mai usoara. Scrisul, cititul, socotitul, cunoasterea naturii, a corpului omenesc, dezvoltarea abilitatilor manuale, de comunicare interpersonala pot fi urmarite prin aceste ateliere, adevarate campanii de recuperare pentru elevii cu dificultati de intelegere si relationare.
Empower: Ce nu ar trebui sa lipseasca din educatia data de parinti copilului lor de scoala primara?
G.G.: Parintii trebuie implicati permanent in educatia copiilor, in primul rand pentru a-i face sa se simta iubiti si importanti, sa le dea incredere in ei. E bine sa-i invete sa fie harnici: sa aiba preocupari la nivelul varstei, sa-si indeplineasca sarcinile scolare, sa-si gaseasca preocupari utile, care sa le placa si sa-i reprezinte, sa aiba prieteni potriviti cu care sa discute, sa se intalneasca, sa faca activitati.
Consider ca performantele scolare din primele clase nu sunt nici garantia, nici conditia pentru succesul viitor, dezvoltarea personala fiind un proces continuu si diferit de la o persoana la alta.
