Punerea pe scena a starilor noastre interioare face posibila descoperirea si prelucrarea conflictelor si traumelor psihice. Retrairea acestor experiente uitate, prelucrarea si administrarea lor prin actiune psihodramatica, conduce pacientul in procesul de insanatosire.
Vindecarea de dupa cortina psihicului uman
Psihodrama isi face debutul in marea familie a psihoterapiei, alaturi de celelalte „tehnici curative”, cu ajutorul celebrului medic si psiholog american de origine romana, nascut la Bucuresti, Jacob Levi Moreno, initiatorul metodei psihodramei, sociodramei, si sociometriei.
Numeroase fiinte umane, prinse in negura timpului si in capcanele psihosociale, recurg adesea la diverse metode de terapie, astfel, in sprijinul lor vine psihodrama. Mai exact, una din formele psihoterapiei de grup in care triada medic-pacient-boala lucreaza pentru vindecarea psihica a celui in cauza. In acest caz investigatia si tratamentul se fac prin metodele artei dramatice.
Imaginata si descrisa de catre Moreno in deceniul patru, aceasta metoda pune accentul pe dramatizarea de catre subiect a propriei problematici, care va fi „pusa in scena” cu ajutorul grupului. In acest caz spontaneitatea expresiei are rol dinamic, reinnodand in permanenta rolurile subiectilor cu ceilalti. Cunoscuta si folosita de catre psihoterapeuti renumiti, psihodrama este sprijinul oferit oamenilor prin creativitate si participare la actiuni de grup benefice pentru socializare.
Beneficiile psihodramei
Astfel, membrii grupului isi asuma pe rand rolurile, sau devin observatori si spectatori. Intreaga productie dramatica este interpretata de terapeut si discutata cu grupul. Prin intermediul psihodramei, este realizata modelarea individului uman in dezvoltarea sa. Pentru a deveni personalitate umana se face social si socializat un rol prin relatii succesive pe care orice subiect le stabileste.
Confruntarea cu membrii individuali ai societatii modeleaza personalitatea, actioneaza ca factor psihopatologic asupra trasaturilor intelectuale. In psihodrama, grupul este cel care vindeca prin membrii sai, care-si pot exercita actiunea asupra celorlalti membri. Grupul actioneaza remodeland relatiile adaptative si de integrare ale individului cu manifestari ale personalitatii subiectului.
Factori importanti intervin in psihodrama cum ar fi expunerea si explorarea sinelui; increderea joaca si ea un rol constructiv in relatia cu ceilalti. Metodele psihodramatice includ intuitia, emotiile, cognitia si actiunea fizica, intrapsihicul si socialul, imaginarul si realul.
Eroul din noi
In spatiul confidential si privilegiat al psihodramei, fiecare poate fi eroul central si poate juca orice rol. Ceilalti, care sunt intalniti in psihodrama, pot fi parintii, sotul, un iubit care te respinge sau iti cere mai mult decat poti oferi, un Dumnezeu pe care il iubesti sau care simti ca te-a parasit. Acesti ceilalti, care in psihodrama sunt numiti Eu-ri auxiliare, pot fi nu doar adversari actuali, ei pot fi si un ideal, o dorinta sau un ceva intangibil, un vis neimplinit sau poate o obsesie.
Exista oameni care sunt capabili sa isi exteriorizeze psihodramele interne in realitate. Pentru ei, psihodrama poate fi un ajutor pentru experientele lor de viata. Dar, pentru majoritatea oamenilor, psihodrama poate promova o oportunitate unica pentru externalizarea lumii lor interioare pe scena teatrului vietii, si, cu ajutorul grupului prezent, problemele si conflictele pot fi deseori rezolvate.
In psihodrama, persoana isi poate intalni conflictele si durerea intr-un loc, intr-un setting, care ii este mai aproape de viata reala decat in cele mai multe abordari terapeutice. A auzi experienta altora in consonanta cu experinta proprie constituie un factor de integrare cu acesti „altii”, in afara de sine insusi, iar aceasta reprezinta extinderea integrarii la sfera relationala si sociala.
In general vorbind, odata cu „cresterea” grupului, membrii sai devin „suport” unul pentru celalalt. Avandu-i pe ceilalti cu care sa-si impartaseasca aceleasi experiente, se produce o baza de validare a propriilor experiente. In grup se pot recrea situatii care pot fi asemanatoare sau diferite cu ale celorlalti, si de asemenea, se creeaza oportunitatea de a vedea cum altii gestioneaza situatiile. Membrii grupului au ocazia de a invata mai multe despre propria persoana, de a se intelege si a se accepta asa cum sunt.
Grupul este un continuator de sentimente, de acceptanta si intelegere, autoexpresivitate si autodescoperire. Relatiile dintre membrii grupului tind astfel sa fie de deschidere, calde si de acceptare. Integrarea este traita ca o senzatie de bine si este un proces creator.
Va astept cu alte noi detalii despre psihodrama in articolul viitor…
