“Seriozitatea este principala cauza a tuturor problemelor, de la cancer pana la reincarnare.” Cel caruia i s-a atribuit aceasta cugetare, a fost probabil un om intelept, recunoscand sursa suferintei umane.
Identificarea
A constientiza ca intreaga viata fizica este o „iluzie a simturilor” este cea mai dificila incercare a unui om aflat pe „drumul luminii”. Identificarea cu ceea ce ni se intampla, confuzia pe care o facem intre „cine suntem noi cu adevarat” si „experienta noastra fizica” este coplesitoare. Si nici macar nu e vina noastra. E o mostenire cu care ne-am nascut, care ne inconjoara din toate partile si pe care avem nevoie sa o reversam.
Stiu ca e la moda sa se spuna ca noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce ni se intampla, dar acest lucru nu e chiar adevarat. Esti responsabil 100% cand esti constient 100% – altminteri tot mai exista momente de identificare si influente ale trecutului sau ale mediului care vor continua sa existe si sa te „predispuna” mereu la ceva. Iar asta nu trebuie luat ca pe o scuza, ci, mai degraba, ca pe o realitate pe care avem, cu totii, puterea de a o schimba.
Iar puterea vine din trairea unui principiu important al acestei creatii. Tot ceea ce este in exterior reprezinta doar o proiectie a ceea ce traiesti in interior, indeosebi la nivel subconstient profund, de care constientul nu are habar. Cheia transformarii experientei exterioare o reprezinta capacitatea de a intra profund in interior si a schimba mecanismele exact acolo.
„De ce”-uri
Altfel, vei continua sa privesti in oglinda si sa incerci sa piepteni parul celui pe care il vezi acolo, in loc de parul tau.
Pana cand omul nu va avea experienta directa a faptului ca este mai mult decat trupul si simturile, ii va fi aproape imposibil sa nu ia experientele vietii in serios. Si nimeni nu il poate acuza pentru asta. Fara a mai vorbi de faptul ca intreaga societate este astfel construita, in mod neintamplator, incat sa faca totul extrem de real.
E greu sa-i spui cuiva „de ce iei in serios chestia aceea”, „de ce te superi”, „de ce nu poti accepta usor punctul de vedere al altuia fara a te ofusca”, „de ce critici, judeci, acuzi”, „de ce ti-e teama, de ce fugi, de ce ataci, de ce suferi”. Atat de multe „de ce”-uri cu un singur raspuns. Continutul propriei constiinte.
Care, pe masura ce este curatat, nu mai este propriu, devine universal.
Comedia
Parafrazand replica „Bangkok has him now” din comedia Hangover 2, am putea spune si noi „The Matrix has us now” – Matrix-ul ne tine acum „prizonieri” prin simturi. Il putem oare pacali?
De-a lungul timpului omenirea a inventat nenumarate cai de a ocoli luarea in serios a lumii. S-a spus ca totul e o iluzie, o holograma, ca viata e un vis, un joc, un film proiectat pe ecranul constiintei. De ce trebuie ca acest film sa fie drama in loc de comedie?
Si de ce dezvoltarea personala si spiritualitatea trebuie sa fie exclusiv chestiuni serioase si nu ceva de care sa mai si radem? Osho alterna, in discursurile sale, pasaje intregi superbe si „serioase” cu pamflete si bancuri. Incerc sa imit si eu asta uneori, in ceea ce fac, tocmai pentru a evita atasamentul fata de un unic mod de a vedea viata.
Viata pe care o putem privi prin nenumarati ochi, ii putem acorda nenumarate interpretari care sa ne foloseasca, amintindu-ne ca niciuna din ele nu este reala in mod absolut, ci inventata. Iar scopul il stabilim tot noi. Poate fi chiar… pentru a ne distra! :)
Desi, asa cum spunea Donald Shimoda, Mesia cel recalcitrant din „Iluziile” lui Richard Bach:
A rade pe drumul catre executie nu este ceva care sa poata fi inteles de catre formele de viata mai putin evoluate.
Asadar, sa evoluam pentru a putea rade linistiti. :)
5 răspunsuri
Anume in momentul cand vei fi responsabil pentru ceea ce faci si vei atrage atentia la ceea ce faci si spui, vei deveni mult mai constient :)
Nimeni nu e perfect. Nimeni nu poate spune că peste câteva minute nu va greși. De ce am lua în serios greșelile altora? Nu putem să râdem și să trecem peste ele cu o glumă sau măcar un zâmbet înțelegător? Cu propriile greșeli e mai ușor să fim îngăduitori din necesitatea de a ne proteja. Toți greșim. Problema care rămâne este că dincolo de vorbe sunt faptele care lasă urme: zidul unei case distrus pentru a lua cu lăcomie 1 m de teren, o bătrână bolnavă lovită ca în filmele SF sub un pretext penibil de stupid… Sfârșitul e inevitabil același pentru toți. Să-i acceptăm zâmbind pe cei care lovesc distrugând și ultima fărâmă de încredere în oameni?
E vorba de un alt fel de ‘a nu lua in serios’…ceva ce tine de a descoperi ca orice se intampla in viata asta, exista ceva mult mai mare si mai important…
Da. Contează felul în care interpretăm ceea ce se întâmplă. Întâmplările nu sunt nici bune nici rele.
Poate că atunci când au distrus zidul acelei case le-a căzut și una din măștile sub care se ascundeau. Poate și celor care au lovit-o pe bătrână le-a căzut masca sub care-și ascundeau bunele intenții și idealurile înalte. ,,Noroc, ghinion? Cine știe?”
Doua pareri diametral opuse afirmate de unul si acelasi om, ei asta e ceva ce imi poate inspira intelepciune. Foarte fain articolul Marius!