Mina cu rasplata

Adversitatea are ca rezultat scoaterea la iveala a talentelor care in conditii normale ar fi ramas ascunse.
– Quintus Horatiu

Viata e plina de adversitati. E un lucru cert – de cate ori ne dorim ceva trebuie sa “muncim” intrucat avem de depasit obstacolele din calea atingerii sale.

Sau e doar o iluzie? O perceptie partial eronata (desi raspandita in societate), conform careia trebuie sa depui eforturi pentru ca obiectul dorintei tale sa se manifeste. Pentru ca e invers – cu cat te relaxezi mai mult, cu atat exact ceea ce ai nevoie (nu neaparat ceea ce doresti) va apare la momentul potrivit.

Actiunea fara efort

Cand actionezi cu efort, s-ar putea (sau nu) sa obtii ceea ce doreste mintea ta. Cand actionezi fara efort, cu siguranta vei obtine ceea ce are nevoie sufletul tau.

Dar actiunea fara efort nu e posibila in lumea mintii. In lumea gandurilor alimentate de reactii emotionale, care materializeaza fara gres exact ceea ce nici nu doresti si cu atat mai putin ai nevoie. Ea este posibila doar in linistea profunda a Fiintei, a Cine Esti Tu Cu Adevarat.

„Fii lumina in intuneric si nu-l blestema. Si nu uita Cine Esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti”. Asa se spunea in parabola “Micul suflet si soarele” a lui N.D. Walsch. O atitudine interioara potrivita pentru viata, fara indoiala. Uitata, insa reamintita treptat, datorita chiar adversitatilor ce ne imping catre “efort”.

Piesa

„Ce nu te omoara te intareste.” Cunoastem aceasta expresie cu totii si tindem sa-i dam dreptate. Au fost in viata noastra situatii in urma carora am iesit mai puternici, capatand experienta si intelepciune. Si nu de putine ori, descoperind in noi ceva pretios a carui existenta ne era absolut necunoscuta.

E parca un mod ascuns, dar bine intentionat, al vietii, de a ne pune in situatii pe care le percepem “neplacute” sau chiar indezirabile cu totul. Un mecanism invizibil ce pare a cunoaste din start modul in care noi ne vom comporta. Tiparul care, in cele din urma, ne va elibera din iluzie.

Cunoaste cum la inceput vom face eforturi pentru a ne impotrivi, iar in final vom capata intelepciunea de a ne “abandona” vointei Sinelui, descoperind astfel ca nu a existat niciodatata vreun pericol, vreo adversitate “reala”. Totul era perfect, doar o piesa pusa in scena pentru ca actorul principal sa scoata la iveala ceva.

Diamantul

Viata e ca o mina din care scoti tone de roca, pamant si minereu. Te poti impotmoli si da inapoi, poti ramane prins intr-o “galerie” sau totul ti se poate prabusi in cap. Dar daca sapi suficient de mult, cu perseverenta, ajungi sa scoti diamantul.

Vei spune ca ai depus un efort considerabil pentru asta. In aparenta, intrucat ai fost obisnuit sa pui accent mai mult pe actiunea exterioara decat pe starea interioara, asa este. In realitate, efortul e necesar doar in faza initiala, pentru a pune lucrurile in miscare. Pe parcurs, altceva preia controlul situatiei. Propria ta abilitate, talentul tau unic de a face lucrurile intr-un anumit fel si a le duce la bun sfarsit, fara efort.

Acesta era de fapt scopul initial al vietii, precum si cea mai mare rasplata a ei. Sa iti arate propria maretie, propria putere ce rezida in profunzimea tacerii tale interioare. O puteti numi intuitie, prezenta, indrumare divina, conexiune spirituala sau oricum. Diamantul, talentul, darul special pe care il ai de oferit izvoraste de aici si curge, adaugandu-se la lumina vindecatoare a lumii.

Atunci esti implinit cu adevarat.