Stai pentru o clipa…

Acum, cand „agentiile” ne bombardeaza cu diferite coduri colorate, scoase din sertare, de la pastrare, prevestind temperaturi ce fac sa trosneasca pietrele si nameti apocaliptici, cand neaua incapaciteaza sistemele de transport in comun si pune la pastrare comunitatea celor care se transporta cu masina proprietate personala, cand caloriferele duduie dar temperatura refuza sa creasca in apartament, cand esti imobilizat, voit sau nu, in locsorul in care iti salasluiesti serile si noptile, te invit sa-ti pui un ceai pe foc, sa renunti la televizor, sa te asezi intr-un fololiu confortabil, impreuna cu prietena, prietenul, sotia sau sotul si, sorbind agale din ceasca de ceai, sa refaceti acel ritual pierdut, al serilor de iarna grea, ritual atat de apreciat in civilizatia preindustriala.

In lunile care au trecut s-au petrecut o seama de evenimente, din viata care se deapana in jurul tau si, evident, din viata personala, evenimente la care te provoc sa reflectezi. Poate ti se pare o invitatie desueta, dar sunt sigur ca viata ta are un tumult care te prinde in ritmul necrutator, o vibratie care te obliga sa te sincronizezi si care iti rapeste timpul pe care ar trebui sa-l acorzi meditatitei.

Noi, oamenii moderni, suntem atat de prinsi in vartej incat uitam sa ne oprim pentru o clipa, ca sa privim spectacolul vietii si sa-i extragem intelesul. E timpul acum, cand natura ne arata latura ei extrema, sa faci aceasta pauza si sa analizezi lumea cu un ochi atent.

Balada celor care au iesit in piata

Saptamani la rand, sfidand gerul, informatorii, desfasurarea de forte si, ocazional, un baston de cauciuc, un scut de plastic sau atotprezentul gaz lacrimogen, o anumita parte dintre romani s-au decis sa iasa in strada, sa protesteze. Daca despoi evenimentul de mesajul protestatar, atat de divers si colorat, de la „Jos…” si pana la „Eu vreau…”, nu poti sa nu observi ca in Romania criza si nevoile au trezit dintr-un somn nefiresc spiritul civic.

Lasand la o parte analizele fenomenului si eficacitatea demersului, se desprind doua concluzii interesante, doua alternative la care tot mai mult lume se gandeste:

• Exista metode non-violente prin care sa-ti arati nemultumirea si sa incerci sa schimbi ceva. Romanii, martirizati in revolutii contestate si miscari de protest inabusite de salopete inecate in praf de fin carbune, descopera, dupa atatia ani, ca exista zeci si sute de metode alternative, probabil mai potrivite, pentru a schimba ceva ce ii deranjeaza.
• Dincolo de protest mai este o cale, a lucrarii constructive. Cale care nu apare la TV pentru ca nu produce audiente de top. Sunt lucrurile care ne pot face viata mai buna, care ne pot oferi o alternativa la lipsurile financiare, deschizand in noi caile generozitatii si contribuind la constructia unei comunitati care se bazeaza pe intr-ajutorare.

Aceste tendinte noi, cu putini adepti, care isi fac locul in constiinta noastra, reprezinta fata lumii noi care incepe sa se deschida timid, ca o floare in aerul rece al diminetii, incercand sa-si faca loc alaturi de vechea lume a consumismului si risipei, in care traim.

Zvon de istorie comunista

Putina lume isi mai aminteste de vremurile in care nu puteai sa citesti decat literatura cenzurata, nu puteai sa vezi decat filme cenzurate, nu puteai sa asculti decat muzica cenzurata si, riscand enorm, cate un post de radio cu nume de Europa eliberata. Acele vremuri au fost un viol continuu al spiritului liber, dar asta nu a deranjat, atunci, o parte din oameni care, acum, continua sa regrete „siguranta” acelor vremuri.

Incet dar sigur ni se pregatesc vremuri similare, in care, in loc de turnatorii de care trebuia sa te feresti, la intalnirile cu prietenii sau la locul de munca, va trebui sa te obisnuiesti cu un ochi scrutator, un ochi electronic, care e atent la fiecare miscare pe care o faci in spatiul virtual al internetului.

Nume ciudate, ca SOPA/PIPA/ACTA, definesc noua fata a utopiei orweliene, ce par iesite din filele cartilor, pentru a semana atat de mult cu comunismul pe care unii dintre noi au avut „sansa” sa-l experimenteze pe propria piele.

Si, din nou, doar o mica parte din oameni isi dau seama de pericol, doar o mica parte din oameni isi arata dezgustul pentru lumea neagra care ni se pregateste. Guvernul ne asigura, cu cinism duplicitar, ca n-avem de ce ne teme, iar lumea, adormita de problemele personale si de anestezia generala produsa pe toate canalele media, trece cu vederea atacul asupra libertatii si a dreptului la intimitate.

Americanii au protestat pe internet, alungand pentru o vreme pericolul. Au facut-o la nivel mare, la nivel de business mondial, cu nume sonore ca Google si Wikipedia. Din pacate, in Romania nu vad nimic similar, ceea ce ma face sa cred ca, in lipsa unei reactii generale, viguroase, din partea noastra, a cetatenilor, vom ajunge cobai, la fel cum am ajuns cand s-a votat, pe la colturi, fara reactie semnificativa din partea noastra, Codex Alimentarius.

Sunt sigur ca se poate, pentru ca au mai incercat sa ne tranforme in cobai, cand au vrut sa testeze pe copiii nostri vaccinuri scoase din joben. Atunci am reactionat la nivel national, mai mult instinctual, pentru ca era vorba de fiicele noastre, iar de atunci nu s-a mai auzit de aceasta afacere cu iz dubios. Cum va fi acum?

Din pacate, instinctul de libertate al romanului nu e implementat, la fel de exploziv, in genele noastre. Oare ne vom da seama prea tarziu ca am ajuns sa traim intr-o uriasa inchisoare, cu supraveghere non-stop, cum nici nu visa Securitatea de pe vremea lui Ceausescu?

Te-ai gandit?

Acum, cand stai cu o cana de ceai in mana, cand (inca) poti vorbi in tihna cu cei care iti sunt mai apropiati de tine, incearca sa deslusesti aceste fapte, care, poate, au trecut pe langa tine, pentru ca zgomotul de fond al vietii zilnice ti-a acoperit discernamantul. Intreaba-te, intreaba-i pe cei dragi, pe prieteni si rude, ce cred despre aceste lucruri, incearca sa-ti formezi o parere, gandeste, ia aminte si fa ceva.

Poate ti se potriveste sa protestezi pasnic, in strada sau in mediul internetului, poate ti se potriveste sa construiesti ceva, pentru binele propriu sau propasirea celorlalti.

Indiferent care e felul tau de a fi, e important SA FACI CEVA, sa treci dincolo de zona rutinei zilnice, de traseul automat intre casa si serviciu, sa deschizi intai ochii, apoi mintea si in cele din urma sa treci la actiune. Sunt lucruri importante care se infaptuiesc astazi, lucruri importante pentru tine, pentru lumea in care traiesti. A sosit vremea sa te faci simtit.

Daca nu, tu si cu mine si cu ceilalti va trebui sa suportam sistemul pe care l-am lasat, prin inactiunea noastra, sa ne conduca vietile noastre. Si, ca pe vremea comunistilor, unora nu le va pasa, altii vor suferi in tacere si putini vor face ceva, cu pretul libertatii proprii sau poate chiar al vietii.