Asa cum in vanzari si marketing se spune ca e bine sa-ti surprinzi clientul oferindu-i putin mai mult decat ceea ce a cerut si a platit, tot asa ma gandeam ca si in viata de zi ar trebui sa ne purtam cu ceilalti o idee mai frumos decat este necesar. Si asta din simplul motiv ca nu stim povestea de viata a celui de langa noi.
Mi-a venit aceasta idee citind o scurta intamplare povestita de un barbat. Acesta se afla in tren pentru o calatorie mai lunga. In acelasi compartiment mai era un barbat insotit de doi copii mici, baieti, ambii sub 7 ani. Timp de zeci de minute, baietii au tipat, s-au batut si s-au alergat, facand un taraboi de nedescris, in timp ce tatal lor ii privea imperturbabil sau nici nu parea sa observe ce fac.
Indignat, calatorul nostru nu s-a mai putut abtine si l-a apostrofat pe celalalt barbat:
– Chiar nu puteti sa va tineti copiii in frau?! Nu vedeti ca deranjeaza pe toata lumea?!
Barbatul a tresarit si, cu o voce indurerata, i-a raspuns:
– Imi cer scuze, baietii sunt cam afectati, tocmai ne intoarcem de la spital, unde sotia mea si mama lor a murit…
Celalalt barbat s-a simtit teribil de rusinat. Sigur ca nu avea cum sa ghiceasca problemele tuturor calatorilor din vagon, dar si-a dat seama ca ar fi putut folosi un ton mai politicos si ca nu era nevoie sa fie atat de aspru inainte de a sti despre ce e vorba.
Etichete
Vedem pretutindeni oameni care au comportamente pe care punem automat stampila „nebun” sau „nesimtit”.
Calatorul din metrou care reactioneaza exagerat desi de-abia l-am atins cu geanta din cauza aglomeratiei. Seful care tipa pentru o nimica toata, cum ar fi un paragraf prost aliniat. Soferul care face spume in spatele nostru ca nu am intrat in intersectie, desi aceasta este deja blocata. Comentatorii de pe bloguri si site-uri care sunt in stare sa inventeze cele mai creative insulte si injuraturi la articole pe teme (aparent) neutre – geografice, istorice, artistice. Persoane apropiate care ne fac sa suferim prin acte neasteptate. Si exemplele pot continua.
Ceea ce trebuie sa ne amintim in astfel de cazuri este ca rareori este vorba despre noi, rareori este ceva personal. Anumiti oameni nu cunosc alt mod de a se descurca cu o emotie negativa sau cu o problema decat „dand-o mai departe” (ca in celebrul film, numai ca in sens opus), sau ramanand complet blocati, paralizati, sau fugind de ea.
De multe ori, sunt atat de putin in contact cu ei insisi, incat nu realizeaza ca un amanunt nesemnificativ, cum ar fi o propozitie dintr-un articol, o imagine sau un gest marunt, le declanseaza reactii disproportionate pe care ei le atribuie evenimentului in sine, si nu problemei nerezolvate care zace in sufletul lor, si pe care ei refuza sa o abordeze constructiv.
De aceea spuneam la inceput ca ar fi bine sa ne purtam mai frumos decat este necesar, deoarece nu cunoastem povestea de viata a oamenilor din jurul nostru. Asta nu inseamna sa le gasim scuze sau sa toleram la nesfarsit comportamente neadecvate sau periculoase. Nu inseamna nici sa ne gandim ca noi nu avem niciodata vreo contributie la situatia respectiva si sa ne absolvim automat de orice vina.
Inseamna doar sa acordam celorlalti sansa de a ne lamuri despre ce este vorba inainte sa raspundem si noi la fel de urat sau de agresiv. Sau pur si simplu sa trecem mai departe si sa nu-i etichetam in niciun fel. Pentru ca, altfel, nu facem decat sa propagam, sa amplificam, „poluarea emotionala” de care sufera societatea noastra.
Pune o intrebare
Cum poti face diferenta intre cazul cand cineva este nesimtit sau doar ranit sufleteste? Ei bine, nu e simplu, dar poti face cate ceva. In loc sa pui „stampila”, pune o intrebare. Fii atent, fii prezent si priveste situatia cat mai obiectiv, fara sa o judeci („Cum isi permite? De ce-mi face asta tocmai mie? Ia uite-l si pe tipul asta!”).
Aminteste-ti: nu intotdeauna este vorba despre tine! Alege compasiunea in locul maniei. Cand cineva te calca pe nervi, gandeste-te: „Cum pot sa-l ajut?”
Si, mai ales, cand ti se intampla tie ceva neplacut, nu „da mai departe” enervarea ta, doarece atunci nu esti cu nimic mai bun decat cel pe care l-ai condamnat ca a facut acelasi lucru. Asa cum spunea Eckhart Tolle, fiecare este responsabil sa nu polueze lumea cu emotiile si comportamentele sale negative. Deci, poarta-te putin mai frumos decat trebuie si fii un factor care influenteaza societatea in bine!
10 răspunsuri
Iulia
Ipocrizia si intuitia nu ajuta la nimic, nu ofera decat prilejul de a da ocazia omului de rand sa isi exprime din „radacinle” trecutului. Doar jocuri de orgoliu si nimic mai mult. Dar tu esti desteapta si intelegi, ce vreau sa zic. Poti sa te uiti si in jur cand vb cu o persoana atent, vei fi automat atenta si la ceilalti din jur ce gesturi schiteaza, asta este un truc din afara pe care romanii il copii ca papagalii
Inspiratie!
@Gigi Kent: Sincer, nu am inteles legatura dintre ipocrizie, intuitie si copierea gesturilor celorlalti. Daca imi explici, este posibil sa dau si un raspuns inteligent. :)
,,Cum poti face diferenta intre cazul cand cineva este nesimtit sau doar ranit sufleteste?” Bună întrebare! Să luăm drept exemplu o persoană care are mai multe ,,măști” decât una obișuită. Persoana respectivă e o oarecare, fără realizări deosebite pe plan profesional, material, spiritual… Un specialist îi recomandă să fie mai deschisă cu cei din jur să-și exprime emoțiile. Respectiva găsește soluția: de câte ori o supără ceva sau cineva trântește ușile atât de tare încât tencuiala de pe tavan ajunge să cadă și zbiară cât o ține gura, urlând cât o țin plămânii. Nu-i pasă că țipetele ei deranjează pe alții unii având probleme de sănătate mai grave decât ea. Cineva trebuie să oprească toate astea și îi aduce ca argument starea inacceptabilă în care a adus o persoană hipertensivă. Când aude ce efect au avut țipetele ei fața roșie ca focul i se luminează și un zâmbet larg îi acoperă fața. Răul se transmite persoanei care i-a atras atenția(ca într-un negativ al videoclipului la care se face referire într-un articol)și aceasta îi promite că atunci când va ma urla cum a făcut până acum va chema Poliția sau Salvarea. Urmează un adevărat război al nervilor pentru că persoana respectivă e apărată de un soț o susține orbește. Sub masca omeniei cu care care cei doi fac mare paradă ipocrizia strălucește ca soarele! Deci o soluție ar fi compasiunea și detașarea: ,,e bolnavă îmi pare rău pentru ea”, ,,să o lăsăm să urle în continuare până se vindecă”. OK dar ar fi necesar și un semnal de alarmă poate cei doi se trezesc la realitate și atunci să înlocuim ,,Sărut-mâna!” ,,Bună ziua!”. Da de unde! Total greșit! Adică îi spune ei cineva ,,Bună ziua!” în loc de ,,Sărut mâna!” Nesimțita, n-are 7 ani de acasă!, nesimțitul…etc.
Compasiunea sau chiar empatia pe care o arată cei din jur este înțeleasă de către o astfel de persoană ca o victorie pe care a obținut-o comportându-se în felul descris mai sus.
@Violeta: Articolul meu se referea in principal la usurinta cu care etichetam oamenii pe care nu-i cunoastem bine, pe baza unei simple impresii sau in necunostinta de cauza. Ce descrieti dvs. este altceva, este o relatie cu o persoana pe care o cunoasteti si cu care aveti de-a face zilnic. La astfel de situatii se cauta rezolvari punctuale, pe care nu am cum sa vi le ofer, dar v-am raspuns cumva chiar in articol: „Asta nu inseamna sa le gasim scuze sau sa toleram la nesfarsit comportamente neadecvate sau periculoase.” Exista intotdeauna optiunea de a lua atitudine sau de a parasi o situatie care nu ne convine, dar si aici depinde cum o facem, cu agresivitate (reflectand violenta inapoi intr-un ping-pong nesfarsit) sau cu intelepciune (intelegand ca fiecare om se comporta conform nivelului de constiinta la care este in momentul respectiv). Persoana despre care vorbiti este pe un nivel, dvs. pe altul. Chiar daca ea vede ca pe o victorie faptul ca i se tolereaza tot „zgomotul” pe care il produce, dvs. iertati-o si incercati sa simtiti compasiune pentru ea, dar compasiune sincera, nu combinata cu superioritate morala („Persoana respectivă e o oarecare, fără realizări deosebite pe plan profesional, material, spiritual… […] Sub masca omeniei cu care cei doi fac mare paradă ipocrizia strălucește ca soarele!” – din felul in care le descrieti, si dvs. judecati destul de aspru acele persoane).
Minunat articol.Felicitari!
Am si eu o povestioara poate ajuta la următorul post. Cred ca fiecărui conducator de automobil i s-a întâmplat sa fie depășit de o salvare in trafic infernal iar imediat in urma salvarii sa treacă, cu mare viteza, un „nesimtit/nebun” sau poate chiar mai mulți. Am pus si eu aceeași eticheta in de fiecare data considerând comportamentul o mare mitocanie. Totul s-a schimbat atunci cind nu am avut loc in salvarea care o ducea pe soția mea la urgente si a trebuit sa fac o cursa nebuna in spatele salvarii… Au fost numerosi cei care mi-au arătat pumnul si unul mai hotărât a reușit sa mă si oprească. Am ajuns după 30 de minute de la internare si pot sa spun ca mi s-au părut o vesnicie -timp in care m-am cait si mi-am jurat sa nu mai judec pe nimeni. Cred ca indemnul tau Iulia este valabil Din păcate pentru prea putini dar si unul dacă ai convins tot ai făcut o fapta crestineasca :). Mi-a plăcut – da-i inainte!
@Flory: Multumesc mult. :)
@Petre: Este adevarat ca un om care se afla intr-o situatie dificila poate fi judecat gresit din cauza altora care nu se comporta corect in situatii asemanatoare. Dar, cum nu putem face diferenta, cel mai bine este – asa cum ai tras si tu concluzia – sa-i lasam in plata Domnului pe cei care (aparent) au gresit si sa intelegem ca nu suntem noi masura tuturor lucrurilor si ca poate exista un motiv in spatele unui comportament „aberant”. Daca te enervezi pentru fiecare abatere vazuta in trafic sau oriunde altundeva, ajungi sa te consumi pana nu mai ramane nimic din tine – si cui ii foloseste asta? :) Multumesc pentru povestioara si sanatate sotiei!
,,cand ti se intampla tie ceva neplacut, nu “da mai departe” enervarea ta, deoarece atunci nu esti cu nimic mai bun decat cel pe care l-ai condamnat ca a facut acelasi lucru”
,,Daca te enervezi pentru fiecare abatere vazuta in trafic sau oriunde altundeva, ajungi sa te consumi pana nu mai ramane nimic din tine – si cui ii foloseste asta?”
Păcat că articolele și comentariile de pe empower.ro nu apar și în emisiuni televizate ar fi ,,un factor care influențeaza societatea in bine!”
@Violeta: Apropo de sofat, citeam recent intr-o carte niste afirmatii pe care sa ti le spui atunci cand pleci la drum cu masina. De exemplu: „Sunt inconjurat(a) numai de soferi buni” sau „Le transmit iubirea mea tuturor soferilor pe care ii intalnesc in cale”. Initial am zambit, pentru ca mi s-a parut cam exagerat… dar apoi m-am gandit: Cum ar fi daca toti soferii s-ar urca in masina si ar porni la drum cu aceste ganduri? Cum s-ar schimba comportamentul lor in trafic? Cum ar fi societatea daca toti am avea acest gen de atitudine cand interactionam unii cu altii, in orice domeniu? :) Utopic? Poate da, insa este clar ca multi oameni isi doresc aceasta utopie si sunt dispusi sa o „dea mai departe”. Multumesc pentru gandurile bune.
Draga Iulia pt ca mi-a placut f mult articolul tau,f educativ si bun de tinut minte,iti scrisesem un comentariu…interesant zic eu…dar nu a aparut…poate apare mai tarziu.O seara minunata iti doresc!