Eu cred ca
M-am intrebat mai demult in ce cred eu. Aveam nevoia sa cred in ceva. In ce cred eu? M-am tot intrebat. Si mi-am spus ca eu cred in ceea ce nu va fi pentru ca intotdeauna reuseste sa nu fie. Mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt e un alt fel de a spune „cred ca ce va fi, va fi”. Acum insa stiu ca e mai mult de atat.
E un alt fel de a spune. E un anume fel de a spune ca ce va fi va fi, dar care mai spune inca ceva. Ceva despre tot ceea ce ar putea sa fie, dar nu va fi tocmai ca sa lase loc a ceea ce va fi. Se da la o parte ca altceva sa se manifeste. Se retrage in marea de posibilitati. E totdeauna acolo. De ce? Pentru ca poate fi.
Poti sa alegi
Ceea ce tu alegi sa fii. Ceea ce tu alegi sa nu fii.
Ceea ce tu alegi sa fii arata puterea ta de a alege un fel de a fi.
Ceea ce tu alegi sa nu fii arata toate caile prin care tu puteai sa fii, dar pe care ti le-ai refuzat. Le-ai dat la o parte. Ceea ce tu alegi sa nu fii iti arata tie taria pe care ai avut-o de fiecare data cand ai spus „Nu”, „Nu”, „Nu” si „Nu”, ca sa ajungi la un „Da”, la acel „Da”. Fiecare „Nu” spune cate ceva despre tine.
Sirurile de „Nu” care conduc la acel „Da”, la acel „eu aleg sa fiu asa”, te reprezinta in aceeasi masura in care te reprezinta „Da-ul” tau. Uneori „Nu-urile” pot spune mai multe despre tine. De ce ai spus primul nu? De ce pe al doilea? Cum nu voiai sa fii? Ce voiai sa inlaturi? De ce anume voiai sa te departezi? Si-apoi, cum ai ales sa-i sari pe acei „Nu” prin acel „Da”?
Si alege sa poti crede in tine
Ai taria de a refuza. Ai puterea de a alege.
Tot ceea ce alegi sa fii. Tot ceea ce alegi sa nu fii.
Priveste acest tot si nimic. Intelege cum tu te construiesti pe tine. Imbratiseaza!
E un tot care tasneste din nimic. E un nimic care e peste tot, care face loc.
Esti tu – fauritorul.
Prin tot ceea ce esti si nu esti
E uimitor cum si tot ceea ce nu alegi te face sa fii tu. Tot ceea ce nu alegi te arata de pe margine cu degetul, si uneori eu ma uit la tine si te vad prin ceea ce tu nu alegi.
Iti propun un exercitiu de imaginatie: schimba nu-urile in da-uri, iar da-urile in nu-uri. Inainte de a spune un „Nu”, chiar daca „Nu-ul” iti pare hotarat, staruie un pic prin „Da-uri”. Ce iti spun ele in plus despre tine? Iti intaresc „Nu-ul”? Ti-l doboara? Tu alegi.
Joaca-te cu „Da” si „Nu” si cere-le mai mult despre tine. Altceva, despre tine.
Apoi, cand ai timp, intreaba-te: cum nefiind eu altfel sunt eu astfel?
3 răspunsuri
super
Felicitari pentru articol! E interesant iar partea finala chiar a reusit sa ma puna pe ganduri !
Astept cu nerabdare si urmatoarele tale articole!
Va multumesc pentru comentarii!