Sunt convins ca toti cunoasteti expresia “Daca X n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat”. Ei bine, ea este valabila pentru fiecare dintre noi. Valoarea noastra este incomensurabila.
Uneori ma ocup si cu lucruri ce pot parea mai putin “serioase” (dar care se dovedesc in final extrem de instructive!). Unul din ele a fost vizionarea de curand (din “nimereala”) a ultimelor 15 episoade din cunoscutul serial “Dallas” (nu, nu sunt fan J.R., desi unele din abilitatile sale de afaceri nu par a fi de neglijat!).
Ca tot vorbeam de J.R., ultimele 2 episoade ale serialului au avut si o tenta “spirituala”. Un “inger” i-a aratat cum ar fi fost viata celor din jur daca el nu s-ar fi nascut. Cu mici exceptii, mult mai dificila… (nu s-ar zice, nu ?)
Ce-ar fi fost daca…
“Ce-ar fi fost daca n-ai fi existat… nici nu-mi pot imagina” canta Angela Similea cu doua decenii in urma. Cu toate acestea… sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa vedem. Cum ar fi fost viata celor din jur, pe care ii cunoastem, in absenta totala a fiecaruia dintre noi?
Sora mea ar fi fost “copilul cel mare” al familiei, si in locul ei, probabil, ar fi aparut altcineva (un frate sau o sora). Ar fi dezvoltat un alt tip de personalitate, iar viata ei acum ar fi fost cu totul altfel. Viata parintilor mei ar fi fost altfel (iar tatal meu probabil nu ar mai fi fost preocupat si de spiritualitate in ultimii sai ani de viata).
Colegii mei de la serviciu n-ar mai fi mancat pepene aproape in fiecare zi (imi place sa “fac piata” – este un alt mod asumat al meu de a “servi”). Alti prieteni ar fi urmat cai diferite, fara prezenta mea “ajutatoare” in anumite momente ale vietii lor. Site-urile mele n-ar fi existat, multi oameni care s-au simtit inspirati de mine poate n-ar fi “urcat” inca un pas pe calea lor. Multe altele nu s-ar fi intamplat… lumea ar fi fost mai saraca.
Nu am spus aceste lucruri despre mine ca sa ma laud sau pentru ca ma consider cineva important. Ci pentru ca fiecare dintre voi sunteti exact la fel. In mod egal importanti in “economia generala” a universului. Daca unul dintre voi n-ar exista, lumea ar fi mai saraca. Fiecare influentati (sunt convins ca predominant pozitiv) mediul in care va aflati. Si constituiti daruri nepretuite pentru cei din jur, chiar daca poate nu o realizeaza.
Dreptul divin
Ca si fiinte umane, cu totii suntem in mod egal valorosi. Prin simplul fapt ca am venit in acesta lume fizica, am contribut, prin unicitatea noastra, la imbogatirea constiintei si experientei universale in acest colt de galaxie.
Avem dreptul din nastere de a fi egali – macar din perspectiva unui singur lucru. Daca n-am fi existat, lumea ar fi fost altfel. Da, mai saraca prin lipsa fiecaruia dintre noi. Pentru ca fiecare avem dreptul divin de a fi importanti, valorosi, semnificativi, extraordinari acolo unde ne aflam, indiferent ce facem. Chiar si cei ce “fac rau”, din punctul nostru de vedere. Cu totii tesem o panza uriasa de o frumusete ce poate fi imaginata doar de Dumnezeu. Si cand privim lumea prin ochii Sai… o putem vedea astfel, cu siguranta.
Data viitoare cand va simtiti deprimati, inutili, saraci, epuizati, injositi – sau cand cineva va face sa va simtiti astfel – ridicati capul din pamant si spuneti-va “Daca n-as fi existat, lumea ar fi fost mai saraca. Sunt valoros pentru ca sunt o parte a acestui univers, a vietii insasi, a Divinitatii”. Si forta interioara va fi cu voi, si va calauzi propria viata, intotdeauna.
Pe aceeasi tema: Valoarea umana.
12 răspunsuri
Multumim, om bun !!
Excelent articol! Si mai ales, excelenta intrebare… :D
Asa e, fiecare dintre noi are un rol in Univers si fiecare personaj este la fel de valoros. Cu totii influentam si suntem influentati… si asta este farmecul lui „a fi viu”. :)
pffffff mi -ai atins o coarda sensibila, inca de la primele fraze..
Revelatia asta am avut-o si eu acu cateva luni, deja vibrez cand scriu randurile astea :D
un articol autentic,
Super!
….
Multumesc tuturor !
Da, ar fi interesant daca fiecare s-ar intreba : cum ar fi fost viata celor din jur daca eu nu m-as fi nascut niciodata ? Cred ca am gasi cu totii motive pentru care destinul celorlalti ar fi fost mai putin placut. Ceea ce inseamna ca am avut o contributie pozitiva pe acest pamant !
M-au impresionat multe articole de aici, dar asta parca nu m-a convins…dragut oricum:)
Se vor mai ridica vremelnic cei mandri si raniti de adevaruri in calea celor a caror sfiiciune isi pleaca ochii si sufletul pentru luminarea celor care azi le trec prin cale…
Probabil ca avem nevoie sa traim destul de mult… sau destul de intens pentru a ne da seama ca avem o valoare incomensurabila si ca nu trebuie sa ne atraga altii atentia ca o avem, asa cum suntem, spirite ajunse in evolutia noastra de om… Prea mult ne-au influentat – milenii de-a randul – conducatori neputinciosi ce ne-au invins prin defaimare… Cat timp va mai fi de trait pentru ca fiecare suflet uman sa isi cunoasca valoarea si s-o recunoasca pe aceea a tuturor semenilor sai, in cele mai marunte si in cele uriase la care ne aducem obolul modest… Si cati vor fi inainte-ne la fel cum ne-au fost in urma-ne sa-si umple sufletele de lumina primita de la razele emotiilor cu care fiecare om si-a pus samanta in calea destinelor umane??…
Probabil mama ar fi avut mai multe rochite si perechi de pantofi. Si mai putina bataie de cap. Ar fi fost mai ordine in casa si mai multe carti in biblioteca. Si e foarte interesant ceea ce zici, fiindca primele raspunsuri pe care mi le-am dat au fost in legatrua cu imbunatatirile celorlalti intr-o viata in care eu sa nu fi existat.
Dar, daca ma gandesc bine, ar fi existat un alt fel de „eu”. Poate cu alta combinatie cromozomiala, poate cu alta culoare la par, dar avand aceeasi parinti, acelasi mediu, omul mi-ar fi semanat enorm. Eu nu cred in genetica, eu cred in educatie.
Miruna, mai rar medici care nu cred in genetica… in schimb cred in educatie. Mai rar cand sunt de acord cu medicii, de data asta voi fi de acord cu tine :) Educatia e totul. (Nu aia formala, e doar o mica parte din poveste. Educatie cu tot ce inseamna ea.)
uite cum am scris „aceeasi” parinti, mi-am dat cu firma-n cap, se pare ca devine o obisnuinta :|
Ionut, deocamdata sunt numai pe jumatate medic. sau nici macar atata :p
educatie cu tot ce inseamna ea. da. Genetica are un cuvant de spus acolo unde vorbim de predispozitie. dar pentru a transforma predispozitia in fapt, e nevoie de un factor determinant. inclusiv felul in care „iti pui problema”. Adica, da, educatie cu tot tacamul.
p.s. N-am inteles, ai ceva cu medicii???? :p
Heh, n-am nimic cu medicii. Am in general ceva cu persoanele constipate cu informatie. Adica au in cap o informatie si se tin cu dintii de ea chiar daca intre timp apare alta informatie noua, valida. Medicii sunt unii dintre cei mai constipati cu informatie oameni pe care i-am intalnit. N-as putea sa-ti spun exact de ce… probabil stii mai bine ca mine :)
din pacate asa este. Sunt oameni care au invatat acum 30 ani niste chestii pe care stiinta le-a dovedit nu expirate, ci gresite. Dar ei raman inradacinati in cursurile lor de secolul trecut. Eu inteleg prea bine ca o data ce iti bagi o informatie in creier, e greu sa o inlocuiesti. Si asta se intampla de cele mai multe ori din cauza ca procesul de bagat in cap se plateste cu ore de somn sarite, fiole de cofeina etc. Dar nu este o scuza.
Si unul din cele mai bune exemple cu medicii este felul in care multi dintre ei neaga si resping medicina naturista… :(
Subscriu la ideea cu medicii – desi intr-un fel ii inteleg. Isi apara invatatura lor de o viata (ce face parte acum din identitatea lor – daca ‘te iei’ de ea e ca si cum ai atenta la identitatea lor, intervine auto-apararea etc etc). Dar multi se deschid treptat…