Intrucat schimbarea este motivul cel mai intalnit pentru care persoane sau organizatii apeleaza la un coach, deschid acum o serie de articole pe aceasta tema, care pentru mine reprezinta un interes special, atat personal cat si profesional.
Ce a fost nu va mai fi!
Incep cu un truism: traim intr-o lume in care “singura constanta este schimbarea”. Totul in jurul nostru se schimba in timp – corpul nostru, mentalitatea noastra, relatiile noastre, compania in care lucram, sistemul social in care traim.
Ceea ce este diferit astazi este viteza si frecventa foarte mare a schimbarilor. In Romania, spre deosebire spre tarile din Occident, ritmul schimbarii este chiar mai alert si astfel suntem fortati sa ne adaptam foarte rapid la schimbare.
Usor de zis, greu de facut! Pentru ca atat indivizii, cat si organizatiile cauta stabilitatea si incearca sa diminueze riscul. Cautam o relatie stabila, un loc de munca sigur si prietenii de durata. Companiile cauta crestere pe termen lung si dezvoltare durabila. Putem avea toate aceste lucruri, dar mai degraba in sensul de proiecte pe termen lung, decat garantia ca “nimic nu se va schimba niciodata”.
Cum ne adaptam la schimbare?
Cred ca putem intelege si accepta schimbarea in viata noastra si putem invata sa apreciem lucrurile bune ale oricarei schimbari.
Primul pas ar putea fi sa intelegem ce se intampla in interiorul nostru pe parcursul procesului de schimbare.
Abordarea care m-a convins in analiza schimbarii ii apartine lui William Bridges, consultant american in domeniul culturii organizationale.
Mult mai mult decat o simpla subtilitate lingvistica, William Bridges sustine ca exista o diferenta fundamentala intre schimbare si tranzitie:
- schimbarea este evenimentul extern, initiat sau impus;
- tranzitia este impactul psihologic care se petrece in interiorul nostru ca rezultat al schimbarii.
De exemplu, schimbarea poate fi faptul ca am un nou loc de munca. Tranzitia este multitudinea de stari prin care trec in acest proces. Si astfel, simt teama… mi-e teama ca nu o sa ma integraz in noul colectiv sau ca nu o sa am performanta dorita. Sunt entuziast si nerabdator – de-abia astept sa incep! Ma bucur sa fiu intr-un colectiv nou. Sunt ingrijorat ca nu o sa ma inteleg foarte bine cu seful meu…
Pentru a invata din schimbari, primul pas este acela de a accepta in interiorul nostru ca facem o “trecere”. Mai mult, trecerea nu este neaparat lina, intrucat schimbarea, daca este autentica, presupune efort. Astfel, va fi intotdeauna un decalaj temporal intre schimbarea externa, formala si cea interiora, din sufletul nostru.
In aceasta trecere, avem nevoie de resurse. Si daca societatile traditionale aveau ritualuri de trecere, in lumea moderna suntem mai singuri si ne bazam mai mult pe resursele interioare si reteaua familiala si sociala.
Dar vestea buna este ca toti suntem experti in schimbare! Am schimbat cu totii orase, scoli, locuinte, locuri de munca, relatii… Iar de acum inainte, nu ramane decat sa apelam la ce ne-a ajutat atunci, si sa credem, dupa cum spune Andy Szekely, ca “Tot ce am nevoie este in mine, ACUM!”.
6 răspunsuri
felicitari pt articol!
Intrebarea care se pune : cum ne putem accesa acele resurse cat mai eficient ?
e f usor de zis ca „totul este in noi si tine de noi…” :)
is curios ce raspunzi, raluca :)
Buna Marius,
Multumesc pentru comentariu.
Sunt de acord ca e usor de zis, dar mai greu de facut..
Mai concret, o posibila solutie in cazul schimbarii ar putea fi accesarea unei stari resursa, o tehnica din programarea neuro-lingvistica. De exemplu, imi aduc aminte de o schimbare pe care am parcurs-o cu succes, identific starile de atunci, ma transpun in acel moment ancorez, si aduc starile necesare in prezent. Eu am incercat si merge, tu?
Alte optiuni? Motivatia – cred ca daca suntem motivati cu adevarat putem gasi resurse. Campul – intr-un mediu care ne stimuleaza, ne gasim mai usor punctele tari…
Si lista e departe de final …
Raluca
Motivatia puternica – da, asta functioneaza intotdeauna si depaseste orice bariere. Trebuie sa te ‘arda’ atat de tare problema de rezolvat incat sa te poarte inainte singura….
Tehnica asta a mers si la mine:)
Ma gandeam ca dai un exmplu mai sofisticat.
„Durerea” tre sa fie atat de tare incat sa te mobilizeze sa te schimbi daca nu vei plati un anume pret pe viitor :)
:) Marius, pai pentru ca e simpla, tocmai de-aia e o tehnica foarte buna :)
Mi-a placut tare mult acest articol si voiam sa impartasesc aici cu voi o alta diferenta fundamentala intre „schimbare” si „crestere” (sau schimbarea vazuta din alt unghi de vedere).
Aceasta se refera mai concret la situatia in care nu ne convine ceva la noi insine si ne-ar place sa fim mai altfel (de ex. ne-ar place sa avem mai multa rabdare, or mai multa determinare in ceea ce facem, or ne incomodeaza tendinta ce-o avem spre procrastinare, etc)…ne dorim o schimbare, insa in momentul in care acceptam (umbra), ne acceptam pe noi insine si ne iubim asa cum suntem, atunci ceea ce ne deranjeaza la noi va fi asimilat, acceptat, lasand loc la o dezvoltare frumoasa si armonioasa, astfel vom CRESTE si vom privi schimbarea ca facand parte din cresterea noastra. Suntem astfel mai blanzi cu noi insine si preferam cresterea in locul unei atitudini demne de menirea unui chirurg ce scoate efectiv ceva ce nu e bine la noi, inlocuindu-l cu „ceea ce trebuie sa fie”.
Invatam sa ne schimbam intr-un mod inteligent, crestem, orientandu-ne cu dragoste catre inainte, fiind multumiti de noi insine, acceptandu-ne si pretuindu-ne.
Evident tranzitia e o etapa de la sine inteles, aferenta fiecarei schimbari.
Sa aveti o saptamana frumoasa. Cu mult drag, Roxana.