Sunt convins ca multi ati vazut documentarul “What the bleep do we know”, in care “materia” si “mintea” sunt conectate si ne ofera imaginea unitatii vietii in univers.
Perceptia mediului
Exista acolo o afirmatie care pare “intriganta” la prima vedere. Suntem constienti doar de 2000 biti informatie din mediu, din cei 400 miliarde biti pe care ii procesam intr-o secunda.
Haideti sa nu ne legam de aceste ordine de marime – pot fi mai mari sau mai mici, nimic nu este “batut in cuie”. Deci noi percepem de 200 de milioane de ori (plus sau minus ceva) mai multe informatii decat putem constientiza clipa de clipa. Restul “plutesc” in jurul nostru, in aceasta uriasa mare informationala, asteptand ocazia de a se transforma din “potential” in “realitate”.
De ce se intampla acest lucru? Evident, intrucat fiecare are o capacitate diferita de perceptie. Simplificand mult lucrurile, neuronii receptori ai creierului capteaza informatiile din mediu (“inputuri senzoriale”) si le transmit mai departe catre vasta retea neuronala creand asocieri complexe.
Receptorii au o capacitate fizica limitata de perceptie, astfel ca informatiile sunt filtrate conform unor criterii specifice. Pe baza lor se creaza mai departe adevarate “programe” interioare (“harti”) care ne definesc unicitatea. Purtam in noi adevarate “magazine” cu diferite tipuri de programe care ne fac sa repetam incontinuu aceleasi tipuri de ganduri, emotii, comportamente, credinte s.a.
Perceptia noului
Inseamna oare ca suntem “roboti”? Ca programele interioare ne controleza pe deplin?
Nicidecum. Altfel, cu greu am mai putea percepe si invata ceva nou. Cu greu ne-am putea largi propriul model al realitatii – care poate ajunge la dimensiuni nebanuite pentru majoritatea omenirii… Suntem insa capabili de evolutie in nivelul propriei constiinte.
Simplu spus, purtam in noi capacitatea, potentialul de a sti mai mult decat “stim”. Adica decat credem si percepem ca este “real”. Cifrele de mai sus reprezinta doar o “explicatie stiintifica moderna” a ceea ce se cunostea inca din vechime: natura realitatii in care traim este mult mai extinsa. Si, dupa cum am spus, incredibila poate pentru multi dintre noi…
Mai corect ar fi sa spunem ca noul ni se reveleaza treptat, pe masura ce capacitatea noastra de a ne lasa “in voia vietii” creste. Atunci cand dam drumul ideilor fixe despre cine suntem noi sau ce este universul, permitem noului sa patrunda in structurile noastre.
Avem nevoie sa ne provocam incontinuu presupunerile si “adevarurile” luate ca atare. Avem nevoie de deschidere si curiozitate, uneori chiar extreme, in a descoperi cat mai mult. Avem nevoie sa continuam sa punem intrebari esentiale, si a astepta raspunsul la ele in calatoria vietii.
Iar pentru toate acestea s-a “inventat”, demult, practica spirituala, cu nenumaratele ei ramuri (de care am mai vorbit). O practica validata in zilele noastre de catre stiinta moderna… si vom vorbi despre aceasta in viitor.
2 răspunsuri
O auto-corectie : nu toate ramurile practicii spirituale sunt validate de stiinta moderna – mai curand destul de putine. Inca exista o anumita reticenta a stiintei vestice fata de intelepciunea orientala – voi trata acest subiect data viitoare.
Un medic roman, Adrian Restian, a scris o carte despre „Patologia informatiei”, in care sunt descrise, cu lux de amanunte, diferite aspecte ale perceptiei informationale, de creierul uman.