Eu ma simt atat de bine cand ofer un cadou, o bucatica de ciocolata, un pumn de migdale, un compliment, o vorba buna, un zambet sau o imbratisare… sau cand le primesc. E chiar asa ca in WarmFuzzy Tale: e caldut, e o senzatie ca nu mai incapi in propriul tau corp. De bucurie. Probabil ca si tu simti asemanator, chiar daca ai pune alte ingrediente pentru “caldut”.
Spuneam saptamana trecuta ca o sa daramam astazi niste mituri, care ne indeamna sa facem economie, sa nu dam, sa tinem pentru noi fiindca altfel se termina totul. Jos cu ele, deci!
Cum se face economia de suflet
Nu oferi stroke-uri atunci cand ai de oferit. Nu-i spune ca s-a descurcat nemaipomenit de bine, pentru ca primeste oricum un salariu pentru asta. Nu-i spune ca-i sta bine cu rochia cu floricele pentru ca cine stie ce o sa creada si mai ales nu-i spune ca este o fiinta grozava si ca faptul ca ai cunoscut-o te-a facut sa intelegi cateva lucruri importante in viata.
Nu cere stroke-urile pe care ti le doresti. Daca tocmai te-ai tuns si crezi ca arati di-viin, nu cere o confirmare (intr-o forma sau… alta). Or sa creada ca tanjesti dupa complimente si… ce poate fi mai rau ca asta? Si daca vrei sa primesti o recunoastere a eforturilor tale, sa nu cumva sa intrebi daca te-ai descurcat bine. Ca nu da bine, nu-i asa? Frumos e sa fim modesti.
Nu refuza stroke-urile pe care nu le vrei. Atunci cand ti se spune ca esti intr-un fel in care tu stii ca nu esti (neatent, nepasator, insensibil…) si te deranjeaza (adica, in traducere, te vei gandi la asta ceva vreme si vei ajunge sa te intrebi daca nu cumva…?), nu e bine sa contrazici persoana care isi da cu parerea. De ce? Ca nu se face asa ceva, sa te aperi. Cand primesti complimente mereu si mereu pentru cat de bine arati insa tie ti se pare ca aratatul asta bine mai mult te dezavantajeaza pentru ca esti perceput/a ca superficial/a, dragut ar fi sa arati ca te bucuri, ca sa… mai auzi la fel si data viitoare, nu?
Nu primi stroke-urile pozitive pe care ceilalti ti le ofera. Ne descurcam bine aici, nu? Doar cateva vorbe deja clasice, care arata ca suntem bine-educati (hmmm…):
– Ce rochie superba! Si iti vine asa bine…
– Vaaai, da’ de unde… O am de sase ani, iar azi am aruncat si eu ceva pe mine, uite, mai are si o pata de ciocolata pe maneca.
– Cred ca esti un om nemaipomenit, esti cel mai tare din toata echipa.
– Ei, ma chinui si eu cat pot de tare, sa stii ca toti ceilalti sunt mult mai valorosi ca mine…
– Nu am mai intalnit o fata asa ca tine, si frumoasa, si desteapta, si amuzanta, care stie ce vrea…
– (intra in pamant de rusine) Da’ sa stii ca de fapt habar n-am ce vreau, adica ma razgandesc mereu, parul meu nu sta niciodata cum vreau eu, nu am suficiente haine si mai am si cearcane si un diametru al coapselor peste standardele acceptate… Cred sincer ca ai nevoie de un control oftalmologic.
Nu-ti oferi singur stroke-uri pozitive si, daca iti oferi, oricum nu conteaza prea tare. De ce sa crezi in capacitatile si calitatile tale atunci cand altii nu cred? Doar nu crezi ca tu stii mai bine, si-apoi, cand doi iti spun ca esti beat e mai bine sa te duci la culcare, nu? Nu carecumva sa te bati singur (si virtual) pe umar, ba chiar sa iti oferi un foc de artificii (tot virtual) atunci cand tu stii ca ti-ai depasit limitele lucrand la proiect, daca seful tau crede ca a iesit ca naiba. Ca oricum nu conteaza asa mult ce crezi tu.
Nu refuza stroke-urile negative pe care ti le dai singur. Aceasta adaugire la teoria economiei de stroke-uri a lui Claude Steiner ii apartine lui Dave Spenceley, TSTA (cel mai inalt nivel de pregatire in Analiza Tranzactionala, care permite predarea in cadrul workshop-urilor). E vorba despre acele “pai da sigur, era de asteptat din partea mea…”, in diferite variante si cu diferite umpluturi, pe care ni le spunem pentru ca asa ne-au spus familia si alte figuri importante pentru noi.
Nici tu n-ai nevoie de economii! Ce poti face.
1. Darama miturile! Fa traducerea enunturilor economiei de stroke-uri in limbaj emotional sanatos: pune-le la forma pozitiva.
2. Accepta lucrurile, cadourile si vorbele frumoase. Chiar si pe-alea de la tine. Lauda-te, premiaza-te. Ceea ce crezi tu despre tine, respectul tau fata de tine sunt cele mai pretioase instrumente ale tale!
3. Incepe prin a oferi vorbe bune, frumoase, aprecieri, complimente, imbratisari. In timp vei avea curajul sa ceri.
4. Spune nu! Azi un “nu” mic, unei persoane apropiate (tot pe ei exersam…), apoi un “nu” mai curajos si mai asertiv, cui trebuie.
5. Refuza lucrurile negative pe care ti le spui chiar tu. Nu sunt cuvintele tale, nu sunt credintele tale despre tine. Sunt doar lectii pe care le-ai primit de la persoane care atat stiau sa dea la momentul respectiv. Iar tu, pe atunci, nu aveai cum sa stii sa le mesteci, sa le analizezi. Acum stii. Tu stii cel mai mult si cel mai bine despre tine. Petreci suficient de mult timp in propria-ti companie pentru a sti tot ce e necesar si tot ce conteaza.
6. Ofera-ti timp si permisiuni. Ai capatat niste obiceiuri care acum nu te mai ajuta si nu s-a intamplat peste noapte. Nici nu le vei schimba peste noapte. Da-ti voie sa faci lucrurile in ritmul tau.
7. Alege chiar acum, dupa ce termini de citit, un aspect pe care sa lucrezi in saptamana care vine. Exerseaza acel comportament de cate ori se iveste ocazia, care ocazie are obiceiul sa se iveasca daca o cauti…
Saptamana viitoare facem un exercitiu frumos, asa ca pregateste-te.
8 răspunsuri
Consider ca nevoia de a cersi atentie,afectiune, de a cauta parerea celorlalti pt confirmare, de a multumi pe toata lumea –e ceva firesc in EVOLUTIA fiecarui OM. Cu cat esti mai multumit de viata ta, cu cat ai incredere mai multa in tine cu atat vei cauta mai putin in stanga si in dreapta si te vei uita in interiorul tau realizand ca asta e cel mai important lucru care conteaza. Pretuirea de sine e vitala.
First time, tre sa stii ca ai foarte multa valoare si un potential urias. Sa inveti sa iti acorzi importanta si valoarea pe care le ai. Doar tu decizi asta. Esti tratat asa cum ceri sa fii tratat/a.
Tu esti singurul judecator respnasabil pt viata ta care se gaseste la interogatoriu 24/24 :). Doar tu stii ce-i mai bine pentru tine.
Cand primesti complimente sau critici e bine sa ramai rece,indiferent la toate, aproape.Sau pur si simplu un „multumesc” sincer si schimbi subiectul.
Unii mai fac complimente doar ca sa te aduca in egoul tau LOL, altii sunt pupincuristi de fel cautand sa multumesca de fiecare data si chiar sa dea de la ei din puterea lor personala in loc sa se uite in interior la ei cum pot progresa si ajunge ca xulescu, cutarescu.
Sa ai curajul sa nu te lesi definit de nimeni!
Hai sa vedem… trebuie sa spunem numai lucruri frumoase!!
Fac ce mi se sugereaza la comentarii.
Ce am devenit dupa doar 10 ani…
Cristiana Scrooge… Serioasa (inacrita), cu privirea imbratisand tandru un orizont infinit (incruntata), plin de semnele unei senectuti respectabile (posmongita), limbandu-se agale si visatoare pe aleile parcului (hartanita de harshaielile unei vieti aride, pe care o va considera nejusta, nedreapta, nejustificata pentru ea, care a facut atatea si cu ce s-a ales?? Cu ce?? Ea care si-a stiut valoarea si nimeni nu i-a vazut-o…)
Iat-o alergand intr-un final ce inca nu si-a definit bine portalul cel fara de intors… la Anca, la Radu, la Carmen si Vasile, la Cornel si Violeta, la Doinita si Luciana, la DanielaElena, Georgiana, la Ovidiu, Marius… si Elena, si Roxana, si Mikka… ajungand sa cerseasca fara durere, chiar cu un suras ce inca nu a fost uitat… IUBIRE, INTELEGERE, TANDRETE, MANGAIERE, APRECIERE… Macar o vorba buna, un zambet, o imbratisare…
Uneori facem si povesti, nu numai fraze ultraspirituale… Voi stiti bine ca mai calc in strachini uneori… asa, de variatie !! sa nu plictisesc auditoriul !!!
P.S. Ia, draga, o fata si spune-i ca e frumoasa, ca iti salta inima cand ii vezi ochii verzi (albastri, violeti! caprui… ah!..) si spune-i ca singurul lucru care ti-ar muia sufletul rece este sa iti spuna ceva cald !!
P.P.S. Cu drag, cu bucurie, cu intelegere, cu apreciere pentru talentul la scris, cu un zambet larg :) si o imbratisare PENTRU TOTI, Cristiana
Atunci cand daruiesti chiar nu mai esti”doar”in propriul corp,Daniela! O spun scrieri vechi de mii de ani,o spun inteleptii timpurilor si o simtim noi ,doar ca nu stim acest lucru(unii)in sensul de „expansiune”, de marire a aurei energetice.Cu fiecare lucru bun pe care-l facem nivelul nostru energetic se mareste ,ni se activeaza chakrele superioare si legatura noastra cu divinul este mai puternica,nu mai traim doar simtind partea grosiera (corpul fizic)de aici rezulta aceea senzatie de plutire ! Sufletul nostru pur si simplu se ridica spre cer.Multumesc pentru articolul minunat pe care l-ai scris iar,Daniela.Numai bine! Cristiana o imbratisare calda,calda si un gand frumos! La fel pentru toti cititorii!
:) :)
Cristiana, nu „trebuie” sa spunem numai lucruri frumoase. Daca ma intrebi pe mine, tot continui sa cred de cativa ani buni ca nimic nu trebuie. Inca ma descurc bine la asta.
Numai ca atunci cand ne stau in minte, pe limba, in suflet (unde le tinem fiecare) ganduri si vorbe bune, e bine sa le dam drumul. Nu fac rau. Nici noua, nici celorlalti. Ba chiar se intorc :)
Adica, si eu te imbratisez :)
Manuel, suntem de acord ca pretuirea de sine e cel mai important lucru, e vitala, cum spui tu. Si porneste, daca ne uitam la dezvoltarea copilului, de la vorbele frumoase si aprecierile primite de la parinti. De acum incolo, cerc: ai primit, asta e de acum incolo normalitatea pentru tine, deci asa vei face si tu.
Eu cred ca oamenii in general, indiferent de gradul de multumire cu propria lor viata, au de unde da altora. Char si complimente :)
Multumesc pentru comentariu :) Se simte multa convingere in spatele lui.
Elena, explicatia pe care o dai tu „plutirii” e la fel de frumoasa ca senzatia in sine :) Multumesc, mi-am planificat ca, in viitorul apropiat, sa ma lamuresc si eu cum sta treaba cu chakrele :)
Pentru totii omuletii: imi cer scuze ca v-am raspuns asa tarziu saptamana asta…
Multumesc, Daniela! :)
Daca vrei cu adevarat sa stii ceva serios privind plexurile corpurilor umane (in sanscrita: chakre), ti-as recomanda cartile sotilor Doina-Elena si Aliodor Manolea, in special ‘Energetica subtila a fiintei umane’. Informatia de calitate este rara, acea superficiala este deasa, naste pui vii si ii hraneste cu inconstienta..
Cristiana, am notat, multumesc :)