A fi sau a nu fi… liber (I)

Nimeni nu e mai sclav decat cel care crede in mod fals ca e liber.
– Goethe

Libertatea a fost dintotdeauna unul din “elementele de propaganda” ale politicii, economiei si administratiei oricarei natiuni. La nivel individual, de asemenea, a reprezentat una din temele centrale ale filozofiilor despre viata, de-a lungul secolelor. Insa… ne scapa noua ceva?

Oare avea Goethe dreptate? Oare sa fim cu toti “inlantuiti” si sa avem falsa senzatie de libertate? Si daca noi suntem sclavi, cine sunt “stapanii” nostri? Sa privim mai intai situatia din punct de vedere “exterior” si sa tragem “invatamintele” necesare pentru viata fiecaruia dintre noi.

Societatea robot

Fiecare stat este independent si suveran. Cetatenii au drepturi si libertati fundamentale. Suntem indoctrinati de mici cu astfel de “beneficii” ale modului in care este organizata societatea. Insa o privire mai atenta va revela o lume in care a fi liber inseamna o filozofie frumoasa, dar ieftina.

Ce libertate e aceea in care esti invadat pentru interese “strategice” sub pretextul “incalcarii drepturilor omului”? Ce libertate e aceea in care nu poti pastra tot castigul din munca, fiind obligat sa cotizezi, prin impozit, la “bugetul de stat”? Si ce libertate e aceea in care, teoretic, poti spune ce gandesti, dar practic esti urmarit prin toate mijloacele? Politica, economia, administratia – structuri in care libertatea e o notiune incalcata cu nonsalanta in fiecare secunda…

Nu intelegeti gresit, nimeni nu e responsabil pentru aceasta stare de fapt. Pentru a fi responsabil trebuie mai intai sa fii constient – ceea ce nu se poate spune despre o societate care merge robotizata, “pe pilot automat”, de milenii intregi, de la inceputul istoriei cunoscute a omenirii.

Lantul puterii

Ar fi o naivitate sa credem ca acest robot-colos cu picioare de lut a aparut si evoluat “de la sine”. Ca s-a cizelat de-a lungul mileniilor pastrand trasaturile ce il ajuta sa inainteze si eliminandu-le treptat pe cele ce il trageau inapoi. “Darwinismul” nu se aplica aici (bine, el nu se aplica nicicum – poate mici parti din el, nu ca si intreg – dar asta e o alta poveste).

Spuneam mai sus ca nimeni nu e responsabil. Dar, in acelasi timp, ca “nimic nu a evoluat de la sine”. E oare o contradictie? Poate aparent. O fiinta umana care nu este constienta, care nu a obtinut inca “libertatea de a fi ea insasi” nu poate fi responsabila in adevaratul sens al cuvantului. Si atunci cine a structurat societatea bolnava, in care “libertatea” e un slogan patetic ? De cugetat.

Cum poti fi liber intr-o lume plina de structuri artificiale ale puterii? Guverne, organizatii mondiale, corporatii si altii – un lant care se hraneste tocmai din obedienta si acceptarea de catre noi a limitelor artificial impuse. Limite referitoare la cine suntem noi si ce este realitatea in care traim – singurele ce ne pot elibera de constrangerile “lantului puterii”.

Din fericire exista suficienta cunoastere pentru a le indeparta – si a obtine libertatea interioara, singura ce te poate face “liber” in lume. Dar vom mai vorbi despre aceasta.