Am intalnit atatea persoane, printre care si prieteni dragi mie, care spun: „stii… vreau sa le fie bine celor din jur si atunci eu trebuie sa ma sacrific”. Punem binele celor din jurul nostru inaintea starii noastre de bine, uitand ca daca noi nu ne simtim bine nici ceilalti nu se vor simti bine, indiferent cate sacrificii, cata dragoste, cati bani aduci in viata lor.
Sa te apreciezi pe tine, sa te pui pe primul plan NU INSEAMNA EGOISM, inseamna respectarea menirii tale pe acest pamant. A te tranforma de dragul altora, a trai viata altora inseamna sa uiti darul pe care l-am primit la nastere si sa arunci viata ta intr-un colt prafuit spunandu-ti ca atunci cand… se vor termina problemele, atunci cand… va fi copilul mare, atunci cand… voi avea o familie etc… ATUNCI ma voi ocupa de mine si ma voi descoperi. Mda… oare neiubirea de sine nu se „pedepseste”? Oare nu si din aceasta cauza ne inbolnavim?
Fiecare persoana este UNICA, are un DAR UNIC. In toata lumea asta NU MAI E ALTUL CA TINE. Martin Buber spunea:
Fiecare persoana nascuta in aceasta lume reprezinta ceva nou, ceva ce nu a mai existat vreodata, ceva original si unic. Este datoria fiecarui om… sa stie si sa ia in considerare ca nu a mai fost nimeni vreodata in lume asa cum este el. Pentru ca, daca ar mai fi fost, ce rost ar mai fi avut ca el sa se nasca?
Fiecare om reprezinta ceva nou in lume si este chemat pentru a-si manifesta particularitatile in acest univers. Cea mai importanta sarcina a fiecarei persoane este sa-si manifeste capacitatile unice, care nu au mai existat si nu vor mai exista si nu sa repete ceea ce a facut deja un altul, oricat de important ar fi fost.
Aceeasi idee a fost exprimata si de rabinul Zusya cand a spus cu putin inainte de a muri: „Pe lumea cealalta nu voi fi intrebat: De ce nu ai fost tu Moise? Voi fi intrebat: De ce nu ai fost Zusya?”
Ce inseamna asta?
Inseamna SA ACCEPTAM cine suntem, sa acceptam darul unic si sa il manifestam in totalitate. Inseamna SA NU NE MAI COMPARAM atat cu ceilalti sau sa incercam sa fim ca altii. Nicio alta persoana nu poate fi ca tine, nici tu nu o sa poti fi ca altii.
Atunci cand simti pasiunea la cote maxime ai gasit darul si il pui in valoare. E acea sclipire care se vede si se transmite prin toata fiinta ta. Daca tu o sa simti asta vei lumina viata tuturor din preajma, le vei face cu adevarat BINE si le va fi bine doar uitandu-se la tine.
Gandeste-te doar ca daca tu esti suparat esti pe o vibratie joasa… si nu ii ajuti chiar daca vrei. Daca tu esti bine si esti fericit esti pe o alta vibratie care se simte si ii poti ridica si pe ei.
John Welwood scria:
Elementele iubirii de sine explorate in acest capitol – sa te eliberezi de conceptiile despre sine, sa-ti permiti sa-ti traiesti propriile experiente, sa-ti permiti sa fii tu insuti, sa te accepti asa cum esti, sa-ti intelegi cu bunavointa slabiciunile si sa apreciezi darul unic pe care il ai de oferit – sunt cai de a-ti deschide inima catre tine insuti. Ele reprezinta cheia indispensabila pentru a deschide usa prin care iubirea absoluta, perfecta poate intra si salaslui in sine.
Si nu mai e nimic de zis… ci de trait. :)
10 răspunsuri
Cunosc si eu astfel de oameni si sunt parinti sau bunici, care se sacrifica pentru copii, zicand ca ei au trait si ca trebuie sa le fie bine copiilor. Chiar si dupa ce copiii se realizeaza, sunt independenti, devin si ei la randul lor parinti, sacrificiul continua. O astfel de gandire este foarte greu de schimbat, mai ales la persoane sarite de anumite varste. E ca si cum singura lor menire pe pamant este sa se dedice complet copiilor, pana la sfarsitul vietii.
Buna ziua Delia!
am fost extraordinar de impresionata de articolul tau! stii…azi este ziua mea de nastere si am simtit nevoia sa fie o zi de introspectie! mesajul articolului tau rezoneaza minunat cu gindurile mele de azi…de ce sunt pe pamint? si care e oare menirea mea? …am vazut mereu in jurul meu exemple de „sacrificiu de sine” si intotdeauna in sufletul meu am simtit ceva in neregula cu asta, mereu mi s-a parut ca are ceva neautentic, oricit de convinsa era persoana care il practica: mame care isi iau „piinea de la gura” de dragul copiilor, refuzind sa-si traiasca propria viata, coplesindu-i pe copii cu dragostea lor, si ce rezulta de cele mai multe ori? baietii cocolositi de azi sunt barbatii „nevertebrati” de miine, fata supraprotejata de azi este femeia „neajutorata” de miine si ambele creaturi intretin cercul vicios al nefericirii atunci cind se intilnesc! am vazut neveste care „s-au sacrificat” pentru sotii lor, care au renuntat la ele, apoi au fost inselate si/sau parasite si ce-a rezultat de cele mai multe ori? multe femei si-au cultivat cu grija statutul de victima, generind la rindul lor nefericire in jur!femeile au predilectia asta pentru sacrificiu de cele mai multe ori, si ma intreb mereu: de ce facem asta? Uneori are de-a dreptul aspectul unui santaj emotional:”eu ma sacrific pentru tine, si din acest motiv tu nu ai voie sa ma ranesti,trebuie neaparat sa ramii cu mine si sa faci ce spun eu”. E o manifestare a ego-ului nostru, fara dar si poate! Nevoia femeii de co-dependenta fie fata de copii, fie fata de sot sau de parinti continua sa fie intretinuta in mentalitatea colectiva! trebuie sa invatam ca suntem niste „insule” bine conturate, de sine-statatoare si cind ne vom vedea in toata splendoarea nostra interioara, atunci iubirea (copiilor, sotilor, parintilor) va fi un dar binecuvintat si nimic din ce vom darui inapoi, nu va fi „sacrificiu de sine”!
@alexchiri – intalnesc asta nu doar la oameni in varsta, care da de cele mai multe ori nu se vor mai schimba pentru ca 20-30 de ani au trait cu aceasta mentalitate…intalnesc asta la tineri, la oameni care, daca ar constientiza asta, ar putea sa faca acele schimbari pozitive ce vor duce la implinire. E o chestiune de alegere!
@andrade – in primul rand LA MULTI ANI! Ma bucur ca ai ales sa pretreci aceasta zi asa cum simti, respectand vibratia pe care o simti din interior. Asa cum zici tu… si pot spune doar atat: ne intrebam de unde vine nefericirea? de ce se intampla atatea lucruri neplacute? Pentru ca nu ne iubim, pentru ca nu respectam si valorificam darul pe care l-am primit la nastere.. si devenim frustrati, nefericiti „contaminand” toate persoanele care ne ies in cale. :( Am trecut prin asta si cand am inceput sa ma iubesc mai mult, persoanele din jurul meu s-au aliniat cu mine, cei care ma contaminau au palit.. sau pur si simplu au disparut din viata mea, nu ma intalnesc prea des cu astfel de persoane ci cu persoane care vor sa faca aceleasi schimbari ca mine in viata lor. Deci SE POATE!
Te imbratisez cu drag, iti doresc ca azi sa devii constienta de darul pe care l-ai primit si sa stralucesti pentru ca alta ca tine nu mai este.
… cel putin asa cred eu :). Argumentul (pentru mine) sta in porunca: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Pentru mine, asta presupune ca „pe tine insuti” te iubesti deja :), astfel incat sa-l poti iubi/ ajuta pe „aproapele”.
Sa ne iubim, inseamna cateodata si sa ne „chinuim”. De exemplu, stim ca cca 30 min de miscare (cardio) de 2-3 ori pe saptamana ne pot face mai sanatosi/ plini de viata/ mai multumiti de imaginea noastra, etc; atunci ar fi bine sa transpiram minutele acelea; dovada ca ne iubim corpul, in acest exemplu, este ca-l antrenam/ „chinuim” pentru a-l avea functional cat mai mult timp; un stadion unde putem face cateva ture exista cam peste tot, … etc etc etc. Banuiesc ca si pentru partile cognitiva si spirituala putem gasi astfel de exemple …
Deci, sa ne iubim, sa ne zambim noua si sa zambim lumii :)
subiectul comentariului anterior era: „neiubirea de sine se „pedepseste”” :) … scuze pentru omisiune.
Fain articol! Multumesc Delia! Cred ca astfel de articole ma ajuta sa ma schimb, ma fac sa ma iert, ma fac sa ma iubesc ,ma fac sa ma accept asa cum sunt ,nelasand sa ma afecteze parerile celorlalti despre mine,pareri despre care credeam ca nu ma afecteaza ,dar de fapt ma afectau si ma faceau sa ma invinovatesc…De ce sa nu ma accept asa cum sunt?De ce imi doream sa fiu buna in ceva ce nu-mi placea si din acest motiv nici nu reuseam ,doar de dragul celorlalti? De ce aveam impresia ca sunt egoista daca nu faceam lucruri pe care si le doreau altii?Hmmm acuma stiu incet,incet am invatat si de la tine Delia si de la Ioan Nicut si de la multi oameni extraordinari pe care i-am intalnit aici si pe alte saituri pe care le urmaresc cu drag.Va multumesc si simt ca pas cu pas ma iubesc,ma iert si sunt mai buna si cu ceilalti…
@cs_quest – asa e! Gasesti in biblie multe astfel de invataminte, sa nu uitam de „cere si ti se va”, daca ne iubim pe noi avem incredere ca toate se vor aranja intr-o armonie fireasca. Sa ne iubim inseamna si sa nu ne complacem si sa ne respectam.
@Andra – te felicit! Toata viata vom lucra la noi, ne vom ierta, ne vom felicita, ne vom iubi. Parerea celorlalti nu trebuie sa ne conduca viata si nu inseamna egoism sa fii in armonie cu tine. O sa vezi asta cand toate se aseaza intr-un fagas, cand ce spun ceilalti nu mai are impact pentru ca tu esti implinita. Eu in primul rand cand vin clientii la mine cu asta incep: ii accept si respect pentru ceea ce sunt ATUNCI. Si apoi ei decid unde vor sa ajunga, eu doar fiindu-le alaturi.
Superb. Ca o completare la articolul tau voi aduce acest citat din Adrian Nuta care-mi place foarte mult:
„Esti absolut unic. Ai ceva de comunicat sau de oferit lumii intr-un fel care este doar al tau si nu se va mai repeta niciodata, pana la sfarsitul timpurilor.”