In articolul trecut am ajuns la concluzia ca educatia financiara in familie este, probabil, cea mai neinspirata modalitate in care se poate face introducerea copilului in lumea finantelor personale pentru a-i explica acestuia cum se fac si cum se cheltuiesc banii.
Plecand de la aceasta concluzie, paradoxal parintii vor fi primii care vor rasufla usurati! Ei isi vor declina aceasta responsabilitate (cel putin mare parte dintre ei) si vor cauta sa paseze „matza” la altcineva: iar primul iesit in cale este scoala.
Scoala reprezinta, la prima vedere, cea mai buna solutie: este o institutie pe care ar trebui s-o frecventeze toti tinerii, are o structura organizatorica adaptata necesitatilor unui program educational (evident, doar cu asta se ocupa!) si poate face fata rapid unei implementari la nivel national al unui asemenea program.
Cam asa stau lucrurile din punctul de vedere al structurii. Mai departe lucrurile se complica, pentru ca:
- 1. Nu exista, dupa cunostintele mele, o specialitate separata (cum este finante-banci, contabilitate etc.) in cadrul institutiilor de invatamant superior de tip economic (de la facultatile cu profil economic la Academia de Studii Economice) care sa se ocupe de finantele personale – daca gresesc va rog sa ma corectati;
- 2. Cat priveste activitatea antreprenoriala, nu exista o „facultate” de patroni.
- 3. Nu exista, de asemenea, o „facultate” de investitori.
Poate ultimele doua puncte ale enumerarii mele ti se par deplasate, dar trebuie sa recunosti ca in sistemul educational actual doua din cele mai puternice metode de facut bani (ca patron si ca investitor) nu au corespondent specializat. Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri.
Din start, dupa cum vezi, exista o problema legata de sistemul de invatamant care pare ca nu produce specialisti ce ar putea scrie manuale pentru o ipotetica materie care sa trateze „cum se fac si cum se cheltuiesc banii”.
O alta problema majora este cea a receptarii unei noi materii de catre elevi. Elevii si-au dezvoltat o aversiune aproape generalizata fata de materiile care se predau in scoala (vorbesc de majoritate). Daca ai interesanta idee de a le prezenta o materie de genul „finante personale”, reactia lor instinctiva va fi: „bleah”.
Sincer, nu pot decat sa fiu de acord cu ei. Din multitudinea de discipline legate de generosul subiect „cum se fac si cum se cheltuiesc banii”, finantele personale sunt primele asupra carora trebuie sa se concentreze sistemul de invatamant. Iar daca finantele personale nu ti se par o disciplina pasionanta (cum mi se pare mie), iti garantez ca vei casca dupa primele minute ale unei astfel de ore.
Ce mai, finantele personale sunt EXTREM de plictisitoare, daca sunt predate in felul clasic, existent in actualul sistem de invatamant: manual, prefesorul la tabla, explica, scrie, te asculta, iti da teme etc.
Aici intru pe teren minat: personal, sistemul actual de invatamant (oficial) mi se pare complet depasit fata de modurile de exprimare si receptare a informatiei, prezente la tinerii din ziua de azi. Crescuti in fata televizorului, „mancand” computerul si internetul pe paine, tinerii de azi privesc modul actual de predare ca fiind ceva invechit si super-plictisitor. Inca o data, le dau dreptate.
In concluzie, daca ai cioparti subiectul „finante personale” (la fel cum patul lui Procust este folosit pentru a reteza picioarele nefericitului care este prea lung fata de el), vei transforma o informatie care si asa este greu de receptionat intr-o tortura fara de margini pentru tanarul elev.
De aceea nu ma mir ca gasesc tot felul de mesaje pe Twitter de la tinerii care urmeaza ore de finante personale in SUA:
„I hate my personal finance class…” (Urasc orele de finante personale.)
„Now im sitting here in my personal finance class with a sub…ugh booooring” (Stau acum in ora de finante personale… plitiseaaaala)
„Personal finance is probably the most useless class i’ve ever taken.” (Finantele personale sunt probabil cele mai fara de rost ore pe care le-am facut.)
Acestea sunt doar cateva dintre mesajele care apar la o cautare pe Twitter, in prima pagina cu rezultate, folosind cuvintele „personal finance class”. Daca nu ma crezi, incearca (desigur, vor aparea alte mesaje, dar care vor suna la fel).
Got my point? (Ati inteles?)
Ups, am luat-o pe engleza. :)
Cred ca introducerea de ore de finante personale in scoli ca materie obligatorie, care sa se predea in felul in care se predau la ora actuala orele (manual, profesor, teme, etc.), ar fi cea mai mare greseala pe care ar putea s-o faca Ministerul Invatamantului (sau cum se mai numeste el acum).
Alta solutie? In articolul viitor…
13 răspunsuri
Critica ta mi se pare mult prea imprecisa ca sa fie folositoare, valida sau constructiva. Ma refer in speta la afirmatia „finantele personale sunt EXTREM de plictisitoare, daca sunt predate in felul clasic, existent in actualul sistem de invatamant”. Lamureste te rog:
1) Care este „felul clasic”?
2) Ce inseamna ca un elev percepe ceva ca plictisitor? Poate nu este capabil sa intelega? Poate are ADHD (attention deficit hyperactivity disorder)? Poate profesorul nu stie sa predea?
3) Pe ce se bazeaza pozitia ta ca un „manual” de finante personale trebuie scris de un „patron” sau un „investitor”.
4) Ce este un investitor? Ai luat in considerare faptul ca o f. mare parte din populatie sunt investitori? Faptul ca ai bani depusi la CEC te face investitor. Faptul ca te interesezi ce dobanda iti ofera banca la contul curent te face investitor.
5) Ce este un patron? Ai luat in considerare faptul ca multi tarani sunt de fapt patroni atunci cand angajeaza mana de lucru pentru a aduna recolta? Sugerezi sa scrie un manual?
Eu cred ca cea mai mare greseala pe care poate s-o faca Ministerul Invatamantului este sa decida in baza unei analize superficiale si imprecise. Nu inteleg de fapt ce critici: disciplina, metoda de predare, parintii, bancile, cardurile, manualele, profesorii?
Asteptam si solutiile.Vor fi desigur constructive. In ceea ce priveste didactica acestei materii pur si simplu…va fi desigur greu de gasit specialisti, caci daca profesorii ar sti cum sa fie patroni, n-ar mai fi cu siguranta profesori, ci patroni !!!!!!!!!!!!!!!Vorbesc din experienta de 22 de ani de profesorat.
Un articol interesant in New York Times pe aceasta tema: http://www.nytimes.com/2010/04/10/your-money/10money.html
@Stefan
sunt de acord cu tine ca am lansat o critica „in trecere”, nu imprecisa cum spui tu. nu am cum sa acopar o asemenea problematica generoasa in cateva randuri dintr-un articol. dar voi raspunde pe scurt la observatiile tale:
1.la aceasta intrebare ai raspuns in articol (se pare ca nu ai citit cu atentie), in doua locuri, citez un paragraf: „finantele personale sunt EXTREM de plictisitoare, daca sunt predate in felul clasic, existent in actualul sistem de invatamant: manual, prefesorul la tabla, explica, scrie, te asculta, iti da teme etc.”
imi pare rau Stefan, mai clar decat atat nu se poate :)
2.plictisitor inseamna…plictisitor. de exemplu, poti sa predai statistica in modul „clasic”, trantind pe tabla principii, formule de calcul, exemple referitoare la incidenta pestei in randul porcilor din combinatele agricole de productie in socialism, sau poti sa pui un film introductiv, dupa care sa faci o simulare, la care sa participe toata clasa, cu dispozitia statistica a reusite initiativei unui tanar de a invita la un film o tanara (dupa ce tocmai s-au cunoscut), in functie de cum este imbracat, daca are telefon celular sau nu, etc., asta la un grup de adolescenti. care dintre cele doua abordari ale aceleiasi materii ti se pare plictisitoare?
3.imi pare rau, Stefan, iar ai citi superficial. am spus ca e vorba de un „invatamant care pare ca nu produce specialisti ce ar putea scrie manuale pentru o ipotetica materie care sa trateze “cum se fac si cum se cheltuiesc banii”.” finantele personale sunt una, acest gen de materie e alta.
intr-o materie in care inveti „cum se fac…banii” este imperios necesar sa fie si sectiuni despre antreprenoriat si investitii, scrise de persoane care au studii in domeniu (persoane care nu exista, pentru ca nu exista asemenea facultati) sau persoane care au experienta in domeniu.
4.si 5. Stefan, ar fi cazul sa citesti cu atentie definitia investitorilor si a patronilor. persoana care eonomiseste bani la CEC si taranul care angajeaza un zilier sa-i stranga recolta nu sunt investitori si respectiv patroni :)
si, la sfarsit dar nu in ultimul rand, mi-ai dat o idee: sa lansez o petitie legata de educatia financiara in scoli :)
daca o sa fie luata in considerare sau nu, o sa vedem. daca o sa greseasca sau nu ministerul, luand-o in considerare, este alt subiect de discutie.
@ pricess , @ Stefan
seria mai cuprinde inca trei articole, va asigur ca vor fi sugestii clare, pe puncte, despre modul in care vad eu educatia financiara in scoli.
@Stefan
multumesc pentru link, este foarte interesant, mi-a dat o idee :)
Luca, la (1) am inteles definitia, ramane sa explici de ce este asta un lucru rau.
(2) Nu intrebasem care este definitia „plictisului” ci care este semnificatia faptului ca un elev gaseste o materie plictisitoare. Apropos, cand oferi o definitie nu poti sa definesti un termen prin sine insusi „plictisitor inseamna plictisitor”
(3) Vorbim despre lucruri diferite si nu ne intelegem din cauza lipsei de definitii si argumenta riguroase. De ex, in comentariul de mai sus ai clarificat prima oara ca pentru tine o materie de finante personale este un curs in care inveti cum sa faci bani. Pentru mine nu asta este definitia ci „cum sa-ti gestionezi banii proprii” (cu alte cuvinte definitia mea se concentreaza pe administrare nu pe profit).
(4) si (5): unde este aceasta definitie a investitorului si a patronului pe care mi-o recomanzi s-o citesc? Ti se pare ca toata lumea chiar are aceiasi definitie cu tine a.i. sa nu fie nevoie s-o incluzi in argumentarea ta? Sa mai uit un DEX? Acolo „investitor” face trimitere la „intreprinzator” a carui definitie este „care are spirit de actiune”. Mai exista o definitie a investitorului undeva in codul fiscal probabil. Definitia mea este „persoana care aloca (pune de-o parte) si risca o suma de bani cu scopul de a mentine sau spori suma intr-o perioada de timp”.
Eu am citit ceea ce ai scris tu. Iti spuneam insa ca nu oferi un rationament riguros si faci o sumedenie de presupuneri (assumptions) incorecte. Este dificil sau chiar imposibil sa duci o dezbatere cu cineva cand nu e clar ce se dezbate.
@Stefan
desi discutia incepe sa degenereze de la subiect, voi face o ultima trecere in revista, explicativa, pentru tine, ca sa intelegi, ceea ce include si definirea unor termeni pe care ai putea foarte usor sa-i iei din dictionare
1.nu este locul sa discutam despre aceasta tema (modul „clasic” de predare si relevanta lui in cadrul procesului educativ al noilor generatii, obisnuite cu televizorul si computerul), atinsa colateral in cadrul articolului. poate alta data.
2.daca „Nu intrebasem care este definitia “plictisului”” inseamna ca ti-am raspuns la intrebare. in plus, observatia ta ca „nu poti sa definesti un termen prin sine insusi” nu isi avea rostul
3.nu am clarificat, cum ai crezut tu, ca „pentru tine (adica pentru mine, Luca Dezmir) o materie de finante personale este un curs in care inveti cum sa faci bani.”, ci m-am referit la ” o ipotetica materie care sa trateze “cum se fac si cum se cheltuiesc banii””. ipotetica inseamna ca nu exista, ca nu am denumit-o, prin urmare e altceva decat finantele personale.
4. si 5. pentru tine, cateva definitii:
INVESTITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face o investiție, care plasează un capital. (< investi + -tor) -(Marele Dictionar de Neologisme)
a pune bani la CEC nu inseamna "a plasa capital" ci a economisi prin produse de economisire ale unei banci, cum este depozitul bancar.
si o definitie de specialiatate:
"A person who purchases income-producing assets. An investor as opposed to a speculatorusually considers safety of principal to be of primary importance. In addition, investors frequently purchase assets with the expectation of holding them for a longer period of time than speculators."
din
Wall Street Words: An A to Z Guide to Investment Terms by David L. Scott.Published by Houghton Mifflin.
aceasta definitie este si mai departata de ceea ce credeai tu ca e un investitor (pentru ca se bazeaza pe actiunea de "purchase" (cumparare) a unui "asset" (activ) ).
despre patron:
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S.m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. (DEX'98)
dupa cum vezi, un taran nu este patron, pentru ca nu este "proprietar al unei intreprinderi"
de aceea iti recomand politicos ca inainte de a te angrena intr-o discutie de specialitate, in care nu ai o pregatire formala sau pur si simplu nu esti informat, cel putin sa cauti definitiile exacte ale termenilor care se vehiculeaza (in cazul nostru, in cuprinsul unui articol). nu cade in sarcina interlocutorului tau sau a autorului articolului de a-ti face educatie.
cu aceasta observatie finala cred ca am fost suficient de explicit. daca nici acum nu ai inteles ce vreau sa spun, iti recomand sa te documentezi pe cont propriu.
@ Luca si @ Stefan
Articolul mi se pare foarte bun, insa comentariile lasa de dorit. De ce?
Fiecare dintre voi isi sustine punctul de vedere, si uita esenta, aceea a predarii materiei de finanate personale in scoli. Cei care citesc aceste comentarii nu vor sa vada daca voi stiti sau nu stiti definitia plictisului, a investitorului sau a patronului, ci vor sa obtina niste solutii sau cateva informatii.
De ce am fost asa de dura cu voi, cu toate ca ma bucura intersul pentru subiect si e clar ca prin oameni ca si Luca se va face o schimbare?
Pentru ca eu am aflat direct de la parinti si chiar de la elevii cat de necesara este o astfel de materie in scoli.
Cand am intrebat in cadrul unui seminar pentru parinti si copii ce alte subiecte ar prefera sa abordam la astfel de actiuni, in proportie de 80% au raspuns: educatie financiara.
Parintii sunt disperati ca nu stiu sa isi educe copiii in domeniul finanaciar, nu mai au informatii exacte pe care sa le transmita mai departe, ce au invatat ei nu mai e valabil in contextul economic actual, asa ca se bazeaza pe scoala.
Daca scoala face din educatia financiara o materie la care sa se predea cum sa fii un bun angajat si atat, va da gres. Tinerii de azi au nevoie de mult mai mult, au nevoie de alternative si mai ales de au nevoie de o schimbare in modul de predare.
Am copil adolescent si vorbesc in cunostinta de cauza. Plictisul este atunci cand iti vine sa adormi cu capul pe banca la ora, atunci cand inveti doar ca sa iei o nota buna, atunci cand nu vrei sa te trezesti dimineata sa mergi la scoala pentru ca e „boring”, plictisitor ( vedeti si eu stiu engleza :) )
Te felicit Luca pentru o astfel de intiativa si… voi semna petitia ta!
@Simona
multumesc ca ai pus punctul pe i :)
Luca, iti doresc spor in continuare si iti ofer comentariul Simonei ca dovada ca rationamentul trebuie prezentat mult mai clar si structurat ca sa poata duce la o concluzie folositoare. Faptul ca Simona crede ca este necesara o astfel de ecducatie in scoli, iar tu crezi ca ar fi cea mai mare greseala si totusi ea te felicita pt. initiativa este… ciudat.
Simona, este adevarat ca interventia mea nu a contribuit in a duce mai departe dezbaterea si pentru asta imi cer scuze pt. ca si eu sunt de acord cu tine ca educatia finantelor personale este importanta.
Stefan,
daca exista o neintelegere, e vina mea :)
eu sunt pentru educatia financiara in scoli, dar nu ca materie obligatorie.
cum spuneam intr-un comentariu anterior, voi veni cu propuneri concrete referitor la viziunea mea privind educatia financiara in scoli, in ultimul articol din serie, al cincilea.
Sunt curios cand va veni cineva cu propunerea (petitia) pentru infiintarea „facultatii de pilosi”, atat de necesara in Romania de acum si dintotdeauna…