Antreprenoriatul in vreme de criza

Il ascultam in aceasta seara (scriu articolul in 25 februarie 2010) pe Ionut Ciurea, vorbind in cadrul Webinariilor AVANTAJ LA START, prezentandu-se drept trainer si, in momentul de fata, antreprenor. Aproape fara sa vrea a inceput sa vorbeasca despre ideea de antreprenoriat, despre Empower.ro ca proiect antreprenorial. La un moment dat s-a oprit din idee, constient ca subiectul l-a fascinat dar nu era cel despre care isi propusese sa vorbeasca la webinar.

In acel moment m-am gandit la mine. Si eu sunt (un fel de) antreprenor, tinand cont de faptul ca am (cel putin) trei proiecte in dezvoltare:

• milionarulmioritic.com;
• fapturbo.ro;
• avantajlastart.net.

Ultimul dintre ele este un proiect non-profit, dar da-mi voie sa-ti spun ca este de departe cel mai complex dintre toate cele trei si are cea mai mare echipa.

Dar nu despre asta vreau sa-ti vorbesc, ci despre antreprenoriatul in vreme de criza. In momentul in care Ionut s-a definit ca antreprenor, mi-am amintit ca eu il cunoscusem, in toamna anului 2007, ca trainer. Intre timp si-a schimbat focusul spre altceva. Sunt sigur ca cel putin o parte din „vina” o are criza economica.

In timp de criza, fiecare dintre noi simtim ceva: fie o crestere a castigurilor financiare (o minoritate), fie o situatie de cumpana in care trebuie sa iei o decizie (majoritatea). Trebuie sa iei o decizie sau sa suporti consecintele. Iar consecintele sunt, de obicei, falimentul financiar personal.

Ce m-a surprins pe mine este faptul ca in aceasta perioada, foarte multi romani, dintre cei cu initiativa, dintre cei motivati spre succes, opteaza pentru antreprenoriat. Vorbesc despre romani in general ca sa nu credeti ca am de gand sa-l perii pe Ionut. :) Veti vedea ca am dreptate cand vorbesc la plural.

M-a suprins aceasta glisare a romanului spre antreprenoriat pentru ca, a fi antreprenor este o meserie deosebit de grea si riscanta (din punct de vedere financiar), chiar si pe timpuri de crestere economica. Iti trebuie abilitati deosebite, o motivatie extrema si o incapatanare de fier pentru a porni o afacere de la zero si a o ridica spre profit.

Ca atare, in asemenea vremuri caracterizate prin debandada economica, a fi antreprenor este un „sport extrem”.

Cu toate acestea, randurile „meseriei” se ingroasa cu tineri dornici de afirmare. E suficient sa citesti articolele din Arena Biz, un site dedicat antreprenorilor, pentru a vedea ca exista o activitate sustinuta in acest sector. Se vorbeste chiar despre antreprenoriat ca solutie de iesire din criza.

Nu pot decat sa admir acesti oameni:

• pe de o parte tinerii antreprenori care doresc sa reuseasca;
• de cealalta parte, oamenii de afaceri care au avut succes si care doresc sa-i ajute in calitate de mentori si, evident, investitorii dispusi sa puna banii la bataie pentru a porni un start-up.

Acesti oameni stau departe de ochii presei, mai preocupata de violurile babelor de la tara decat de oamenii care vor sa produca locuri de munca si prosperitate. Ei trudesc intr-un anonimat nemeritat, departe de aplauzele scenei.

O parte dintre ei vor esua, altii vor reusi sa puna pe picioare firme care se vor descurca onorabil pe piata. Cativa vor deveni patronii hiturilor de business de maine si vor ajunge cunoscuti, in atentia presei, atunci cand e prea tarziu si cand, probabil, nu ii mai ajuta cu nimic.

Chiar daca acum ei trudesc in anonimat, merita toata admiratia noastra pentru ca sunt exemplul viu al omului care nu se teme de nimic atunci cand isi urmareste visul. Trebuie sa invatam de la ei, sa ne inspiram din curajul lor si sa privim faptele lor ca o lectie atunci cand lucrurile ni se par prea greu de facut.

Va invit sa ne ridicam (simbolic) palariile in fata lor.