Parca se poate citi in ochii lui cum nu mai suporta. Este la volanul unui SUV Suzuki. Are ochelari de soare, dar nu e nevoie sa ma uit in ochii lui ca sa citesc expresia lor in fiecare gest al corpului, in fiecare mimica a fetei. Este un sofer imbracat in costum, pe la vreo 35 de ani. As spune ca il chema Andrei, chiar daca il chema sau nu asa.
Tocmai a tras brusc de volan, a schimbat rapid viteza si a apasat pe acceleratie. Foarte repede, a apasat frana. A sarit cu masina pur si simplu din spatele altei masini, pentru a castiga 5 metri in asteptarea lui la semafor. Acum statea chiar pe trecerea de pietoni, ca si cum nu ar fi trebuit sa treaca niciun pieton pe acolo, ci i se cuvenea doar lui.
In fiecare gest al lui se vede frustrarea pentru ca, desi este cu masina, totusi abia se poate deplasa. Era suparat pe trafic, era suparat pe semafor, era suparat pe oras, era suparat pe Romania, era suparat pe guvern si pe presedinte.
Acum va dati seama ca nu am puteri paranormale si ca in povestea asta este si putina fictiune, dar toate cu un scop anume: pentru a putea „proiecta” arborele frustrarii.
Totul porneste de la lucruri ce nu depind de noi
Unele ori preferam sa dam vina pe lucruri foarte indepartate noua (unele cu care nu avem nici direct nici indirect vreo interactiune), alteori pe lucruri apropiate noua (dar asta tocmai pentru a puncta neputinta altora, nu a noastra). Si asa, din vina altora, ajungem sa avem noi lucruri de care suntem nemultumiti in viata noastra. Rezulta, deci FRUSTRARI.
Se opreste insa totul aici? Nicidecum, ca doar nu suntem colectionari de lucruri pe care altii nu le fac bine. Ajungem, si de cele mai multe ori inconstient, sa facem si noi la fel dupa ce tot am primit astfel de „cadouri” nesolicitate.
Asa ca, daca tot sunt atatea lucruri care merg prost in jur, ce mai conteaza daca mai trantesc si eu cate unul. Doar am strans suficiente frustrari. Si poate, tot inconstient, ma gandesc „sa mai stranga si altii frustrari, ca eu m-am saturat de ele.”
Si asa apar noi si noi Andrei, care preiau la randul lor consecintele frustrarilor generate in noi de alti Andrei.
- Vi se pare ca este cumva un cerc vicios?
- Daca da, de ce credeti ca este asa?
- Am putea face noi ceva ca sa il intrerupem?
- Daca da, ce?
11 răspunsuri
frumos articolul,felicitari :)
Am zambit, apoi am zambit strepezit printre dinti recunoscandu-ma in diferite situatii.
„Vi se pare ca este cumva un cerc vicios?” – daca intram in acest cerc, clar facem parte dintr-un cerc vicios….:))
Cred asta pentru ca multa vreme am fost experta in asa ceva.Imi era greu sa recunosc ca depinde de mine sa schimb atitudinea, sa inlocuiesc frustrarea – care era ceva palpabil….aveam ceva (frustrarea)era marea mea forma de vitejie ori revolta pe ce nu-mi convenea….cum sa-mi recunosc „golul” sau infrangerea sau neputintza ?!! Ntzzz…..era prea mult sa recunosc ca sunt slaba,ca trebuie sa cer ajutor, ca eu pot schimba nu ceilalti etc
Ce fac eu sa intrerup asta ?
Rad in primul rand pentru ca observ cat de usor as putea aluneca in frustrarea, apoi spun : Doamne, multam, ca am mai crescut un pic :)zambesc apoi larg si intelegator spunandu-mi : fata draga, cat mai ai de lucrat la tine si ce bine e ca stii asta …..
Frumos. Succes cu fiecare lucru pe care il constientizezi despre tine, ca sa il duci la aplicare, pt ca asa ca asa cum spuneam aici…
http://www.musat.com.ro/2010/04/04/mesajul-zilei-message-of-the-day-04-apr-2010/
Buna seara Mihai,
Este un cerc vicios si va ramane asa pana cand vom intelege ca ne invartim in el tocmai pentru a invata ceva. Nu vom iesi de acolo decat in clipa cand vom sti si vom constientiza ca gandurile noastre „cele de toate zilele” ne duc si ne aduc tot ce proiectam noi insine. E neplacut si „neacceptabil” uneori sa ne asumam responsabilitatea pentru experiente negative dar, da, noi suntem cei care creem clipa de clipa tot ce traim.
Asa incat, hai sa muncim putin cu noi si sa nu mai adoptam pozitii de victime ale altora! Avem toata informatia necesara pentru evolutie. Oare ce asteptam?
Buna Mihail,
Nu este un cerc vicios, este un arbore al frustrarii asa cum l-ai denumit tu in titlu. Ca sa iesi din cerc trebuie sa te desprinzi din 2 puncte. Intr-un arbore esti prins intr-un singur punct… Deci din arborele frustrarii te desprinzi usor daca vrei si constientizezi ca de tine depinde acest lucru. Asa cum spune Melania nu suntem victimile altora, suntem propriile noastre victime… Si atat timp cat nu intelegem sau nu vrem sa intelegem ca tot ce se intampla in afara noastra sau in jurul nostru este reflectat de sinele nostru, este atras de sinele nostru, in care exista samanta de nemultumire, de scandal, de rautate sau de egoism, nu nevom desprinde din arborele frustrarii.
Hristos a inviat !
Pai de ce a inviat ? Sa fim atenti.
Andrei trebuie sa se trezeasca, doar atat: sa se trezeasca !
Santem cateodata infirmi de divinitate, ne lipseste calmul, linistea, dragostea…
Iesim din cercul vicios, usor cu putina dragoste, iertare si
simtul umorului; schimbam starea, asta se cheama sa facem minuni cu noi, ne relaxam.
Mentinem cat putem de mult contactul cu divinul; fara incrancenare, fara sa alergam. Incet-incet alergatul se transforma in dans, tipetele in cintece, incepem sa oferim lucruri frumoase pline de afectiune, iubire… Stiu ca e greu cateodata, dar trebuie sa ne trezim, sa ne oferim un spatiu sa tinem la
distanta putin „necazurile”. Umblam putin la „acordul fin”. Nu brusc ca atunci cadem de pe barna. Sa nu uitam fermentul sacru, bobul de mustar din mintea si inima noastra, atat trebuie sa avem, caci il avem fara indoiala dar nu santem atenti din cauza interferentelor. Sa-i acordam timp si el va germina. Chiar cand santem la pamant, nu se stie ce va iesi din pamintul asta, cum spune un taran bucovinean citat de Dan Puric.
Asta este miracolul invierii !
Hai sa spunem in fiecare zi Hristos a inviat,sa observam copii, florile… „Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.”(Evanghelia dupa Luca).
Vrem sa fim deosebiti, extraordinari. Ce ar fi daca ne-am relaxa si ne-am comporta normal. Nu ne-am redescoperi, nu am avea alt randament ? Somnul nostru va fi lin, linistit
ne vom intilni din ce in ce mai des cu Divinul.
Adio frustrari, caci avem deja ce ne trebuie !
Deci,
Adevarat a inviat Hristos !
Hristos a Inviat!
* Vi se pare ca este cumva un cerc vicios?
Este un cerc vicios. Copiem ceea ce vedem in jurul nostru fie ca este constient ori nu. De multe ori o facem inconstient. O anumita experienta, de ex. chiar si experienta celui ce povesteste de Andrei, va simti la un moment dat aceeasi frustrare ori daca nu similara, o frustrare care la un moment dar este comandata de subconstient ca si experinta traita emotional. Tot ce se petrece in sufletul nostru la nivel emotional se va reflecta in experinta noastra mai devreme sau mai tarziu … fie ca vorbim de emotii pozitive, negative … ori asa zisele frustrari. Si atata timp cat nu ne lasam afectati de ce se intampla in jurul nostru si acceptam situatia, pana atunci toate aceste atitudini sunt, vor ramane si vor continua sa se inmulteasca … DA, este un cerc vicios.
* Daca da, de ce credeti ca este asa?
Pentru ca nu stim sa acceptam unele lucruri. Nu am fost invatati sa acceptam, sa iertam si sa trecem peste situatie. Sa credem ca daca Andrei a facut astfel, eu pot face diferit, eu pot invata ceva din experienta lui. Insa lumea din ziua de azi gandeste: Daca Andrei face asa, eu de ce sa nu fac? Si asa ajungem ca fiecare din noi sa fim acel Andrei care produce cat mai multi Andrei la randul nostru. Pentru ca prin atitudinea nostra daca cineva ne-a dat o palma, dam doua inapoi si asa se inmulteste ura, teama, frustrarea … frustrarea ca, desi stii ca te-ai razbunat dandu-i cuiva o palma, mai devreme sau mai tarziu o vei primi inapoi. Solutia dupa parerea mea ar fi sa iertam, sa acceptam situatia care este, sa invatam sa supravietuim cu ea daca nu poate fi schimbata si sa o inlocuim cu ceva pozitiv. Daca l-ai vazut pe Andrei facand acel gest, ignora-l!!! invata ceva din experienta aceea si incearca sa faci ceva diferit, ceva ce ai fi asteptat de la Andrei. Doar astfel poti schimba ceva. „Fi tu schimbarea ce vrei sa o vezi in lume” / “Be the change you want to see in the world.” Mahatma Gandhi(Indian Philosopher)
* Am putea face noi ceva ca sa il intrerupem?
asa cum spuneam mai sus:
„Fi tu schimbarea ce vrei sa o vezi in lume” / “Be the change you want to see in the world.” Mahatma Gandhi(Indian Philosopher)
si nu astepta de la altii sa te faca ei fericiti :) Nici Presedintele, nici un conducator de stat, nici vecinul si chiar nici cel mai bun prieten nu poate face schimbarea ce tu o poti face singur in viata ta (Credeti ca strainii sunt fericiti pentru ca Parlamentarii ii fac fericiti? Primarul ori Presedintele? gresit!!! ei stiu sa se faca singuri fericiti si daca sunt nefericiti, isi asuma responsabilitatea pentru acea nefericire). Noi dam vina pe oricine numai sa nu acceptam ca NOI suntem singurii ce ne facem nefericiti :)
Daca NU TINE DE TINE, SI SIMTI CA NU POTI SCHIMBA ceva as spune ca ai doua cai din care poti alege: 1. sa devii frustrat si sa incepi sa te plangi, sa dai vina pe toti ceilalti pentru ce ti se intampla tie (de parca ai fi singurul) si 2. SA ACCEPTI, sa ignori daca este cazul si sa mergi mai departe cu o atitudine ce ai vrea sa o vezi inceilalti.
* Daca da (daca am putea schimba ceva), DE CE?
Pentru ca altfel vom fi responsabili de Romania frustrata ce vom deveni (ori daca nu suntem deja); vom crea o lume in care nimic nu mai conteaza. Fac si eu cum fac ceilalti, ceilalti fac cum faci tu si asa mai departe. De ce oare nu am invata sa copiem mai mult atitudinile pozitive, oamenii ce ne inspira, sa imitam o vorba buna in locul unora rele … de ce?
Pentru ca asa cum mai multe cercetari psihologice au aratat, suntem fiinte umane cu tendinte de autodistrugere. Ne atrage mai mult tot ce e negativ, tot ce e DRAMA! Pentru ca daca ai pierdut $100 si castigat in aceeasi zi alti $100, o saptamana vei vorbi de cat de rau iti pare ca ai pierdut banii respectivi in favoarea celor castigati. Vei simti frustrarea pierderii acelor bani si vei uita sa te bucuri ca i-ai castigat la loc. Vei avea remuscari si regrete saptamani intregi ca puteai sa ai dublu … pana/daca iti revii (daca nu apuci sa povestesti si nepotilor) realizezi ca i-ai cheltuit si pe aia si te plangi la ce grea e viata asta si nedreapta :)
in fine, povestea si comentariul poate continua. Argumente sunt indeajuns dar ideea e prinsa in randurile de mai sus.
Bun articol ;)
Asa ca, nu iti ramane decat sa continui sa inveti sa iti accepti viata, sa iti accepti tara, vecinii si prietenii asa cum sunt. Si daca vrei ceva diferit, aminteste-ti ca DOAR tu poti fi schimbarea ce vrei sa o vezi in lume.
O zi frumoasa tuturor :)
Gabriela
Este mai mult decat vicios, este si contagios si se manifesta sub forma de turma,fiecare vrea sa arate ego-ului sau cat de berbec e si uite asa fara a avea un orizont clar suntem acaparati de tot ce exista in jurul nostru, langa noi si, cum am trait intr-o zi de Paste, nu oprim la marginea padurii pentru ca sunt gunoaie si la doar 50 de metri era minunat. Am sentimentul ca modelele si reperele celor ca Andrei, multi din pacate,sunt instinctuale, de moment, de turma si sunt peste tot. Cand facem astfel de lucruri pur si simplu copiem ceva sau pe cineva, o simpla intrebare de genul „chiar ma reprezinta?”, „chiar ma simt bine facand asta” ar putea pune pe ganduri pe oricine.
sunt si multi oameni care sunt condusi de respect si de bun simt si care ar trebui sa invete ceva de la Andrei, sa fie „agresivi” in comportamentul lor, un pic azi, un pic maine,sa primim cu intelegere injuraturile unor neajutorati si incet incet se poate creea un curent ce poate schimba mai mult decat ne putem imagina. Daca suntem cu ceva mai buni decat Andrei, care sunt multi si uniti, ar trebui sa si aratam clar, vizibil lucrul asta. Altfel suntem niste gargaragii.
Iata ce am scris acum 5 min pe un sit si, pe undeva gasesc, o conexiune…. mai mult practica, decat la nivel de comentarii filosofice….”Bogdane, s-au postat aici, diferite situatii de nesimtire, in trafic, pe buna dreptate exista unele(Ex.: mergi intre pitesti si mioveni-2 benzi pe sens- cu 80-85 la ora….pe riscul tau, cel putin mie mi-ajunge, nu mi s-a intamplat lucruri grave la viteza asta….stiu ca nu e legala sau sigura….insa, totusi vine un smecher in spatele tau, si incepe sa iti dea flesuri….ca vrea el sa treaca de tine….putind desigur sa depaseasca pe dreapta…..el cica vrea sa mearga cu 100…..si unde mai pui ca la 2-3 sute de metri franeaza si se opreste…il vezi ca se da calm, jos….nu iti vine sa-i tragi pumni?!…te intreb!?)….ca sa inchei, intrebarea mea pentru tine ar fi : cum Dumnezeu au ajuns ungurii sau grecii sa se respecte in trafic?……. am eu imppresia ca va trece ceva vreme si la noi, pt ca tot soferul realizeaza, ca daca nu-si va respecta partenerul de trafic……va avea de pierdut…….poate, chiar viata!”
Acum, sigur vom face ceva, insa lucrurile vor evolua destul de incet, romanul e dintr-o natie cu sange fierbinte, si incarcat de multe…mult prea multe frustrari, si asta de foarte multa vreme(a fost o perioada buna a lui cam pe la vremea lui Cuza si mai incoace, pana la al doilea razboi…..dupaia iar l-au prins frustrarile!)!
As vrea sa fie cat mai cunoscut proiectul lui Dan Puric, e o personalitate care iti da incredere, iar romanul de asta are nevoie acu’!….pfiu!… ce rau imi pare ca nu lam vazut luni dupa Paste la a doua aparitie(episodul 2) la Robert Turcescu….ia sa-l caut pe net….o fi?!
http://www.rightwords.ro/citate/detalii-citat/28552/absenta-e-o-prezenta-negativa-e-un-gol-o-…
Buna seara Mihail!
zilnic „udam” radacina arborelui frustrarii, fie ca ne dam seama sau nu! dar ea (frustrarea adica) e doar efectul! atentie la cauza/cauze! daca insa, incepem sa o recunoastem in altii si daca incepem sa intelegem ce o declanseaza, eu cred ca am facut un pas urias spre detasarea de ea! Eu imi aduc aminte distinct de vremea in care nu o recunosteam nici in mine, uneori nici in altii, si stiu exact si de ce: eram pe „pilot automat”, ce vedeam la altii faceam si eu, caci comportamentul colectiv are un impact masiv asupra noastra! Ridic palaria in fata exercitiului de sinceritate din comentariul de mai sus al Irinei; m-am recunoscut si eu in „n” situatii in care a rabufnit frustrarea, si am invatat sa le identific, sa recunosc onest ce le-a declansat(si culmea, intotdeauna descopar ca butonul declansator era in interiorul meu!!!), apoi rid ( ca de fiecare data cind am cite o revelatie!) imi aduc aminte ca sunt doar un om, ca pot gresi,apoi ma iert, ma detasez, si uite asa ma descopar….pe mine cea adevarata!
PS:am descoperit site-ul empower.ro intimplator acum o saptamina! sunt foarte bucuroasa ca v-am descoperit! iti vine sa crezi ca ma simteam izolata, cu cartile si filmele mele ce ma ajutau in calatoria pe care am inceput-o spre centrul eului meu? In vanitatea mea credeam ca sunt singura (aproape!)…si cind colo..sunteti atit de multi! e foarte reconfortant!
Va multumesc frumos pentru contributiile din comentarii! Ma bucur sa vad ca va alocati timp pentru a face exercitii de sinceritate sau introspectie cu voi insiva si in unele cazuri va dati seama chiar singuri ce aveti de facut mai departe.