Acasa » Calcule si socoteli. 86400.

Calcule si socoteli. 86400.

Scoate un creion si o foaie de hartie (n-ai mai auzit de mult propozitia asta, asa e?). Sa facem niste socoteli. 60 inmultit cu 60 fac 3.600, inmultit cu 24, vezi mai sus titlul si mai jos povestea.

Povestea lui 86.400

– Inchipuie-ti ca ai castigat un concurs al carui premiu este urmatorul: in fiecare dimineata banca iti va deschide un cont creditor de 86.400 dolari. Insa cum orice joc are regulile lui, si acesta are doua.

Prima este ca tot ce nu ai cheltuit in cursul zilei este luat seara. Nu poti trisa, nu poti vira banii pe un alt cont. Poti doar sa-i cheltuiesti. Insa in fiecare dimineata cand te trezesti banca iti deschide un nou cont, de 86.400 de dolari din nou, pentru ziua respectiva.

A doua regula, banca poate intrerupe acest mic joc, fara preaviz. In orice moment iti poate spune ca gata, s-a terminat, ca inchide contul si ca astazi nu o sa mai fie. Tu ce-ai face?

Arthur nu intelegea nimic.

– E totusi simplu, e un joc: in fiecare dimineata ti se dau 86.400 de dolari, cu singura constrangere sa-i cheltuiesti in cursul zilei, soldul nefolosit fiind retras cand te duci la culcare. Insa acest dar picat din cer sau acest joc se poate opri in orice moment. Ai inteles? Si atunci, intrebarea este ce ai face tu daca ai primi un asemenea dar?

Raspunse spontan ca ar cheltui fiecare dolar ca sa-si faca placere si ca sa le ofere o gramada de cadouri celor pe care ii iubeste. Ar face in asa fel incat sa foloseasca fiecare banut oferit de banca magica spre a aduce fericire in viata lui si a celor care il inconjoara, chiar si a celor pe care nu ii cunoaste, dealtfel, pentru ca nu crede ca ar putea cheltui pentru el si pentru cei apropiati lui 86.400 de dolari pe zi.

Dar unde vrei sa ajungi?

Lauren ii spuse: Banca asta magica o avem cu totii, este timpul. Cornul abundentei, al secundelor ce se scurg. In fiecare dimineata la sculare suntem creditati cu 86.400 de secunde de viata pentru ziua respectiva si seara cand ne culcam nu exista un report al lor. Ce nu a fost trait in cursul zilei este pierdut… Ieri a trecut.

In fiecare dimineata magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit. Banca ne poate inchide contul in orice moment, fara niciun preaviz. In orice moment, viata se poate opri. Si atunci ce facem cu cele 86.400 de secunde zilnice?

De unde e povestea

Am dat peste povestea asta intr-o carte pe care nu as fi citit-o daca nu mi-ar fi recomandat-o o (acum) buna prietena. Aviz nasului pe sus din motive de prea mult rafinament… Cartea e scrisa de un prolific autor francez, Marc Levy si se numeste “Si daca e adevarat?”.

Responsabilitatea

La fel ca marile calatorii care incep intotdeauna cu primul pas si se continua cu urmatorii, si zilele noastre nu sunt decat succesiuni de secunde. Ca sa ne fie mai usor, le grupam noi in zeci de minute, sferturi si jumatati de ora.

Deoarece devenim ceea ce facem in cea mai mare parte a timpului, este responsabilitatea noastra cum impartim cele 86.400 de secunde primite in fiecare zi. Si sa nu uitam, intra aici si orele state in trafic pe care le putem lasa sa se duca sau le putem gasi o utilitate, sferturile de ora de amortire in fata televizorului, ingrijindu-ne de elasticitatea tendoanelor degetului mare sau cele pierdute pe internet topaind din URL in URL, in urma carora nimic memorabil nu a ramas cu noi.

Nu e de vina nici serviciul, unde am obosit si de-aia avem nevoie sa vegetam in fata televizorului, nici vremea care ne face apatici si n-avem chef de mai mult. Nici a celui cu care preferam sa folosim secunde certandu-ne. E alegerea noastra sa aruncam cu secundele noastre in stanga si in dreapta.

Pe de alta parte, daca traim o suma de secunde frumoase si nu le privim astfel incat sa devina memorabile si fabuloase, tot alegerea noastra este. A ne entuziasma ne poate parea uneori prea copilaresc si alegem sa zambim englezeste, cu buzele lipite. Sunt secundele noastre mai putin intense decat ar fi putut fi.

Cineva isi incheie uneori mailurile catre mine cu “E vineri? Spor la chiuit!”. Il voi parafraza, intru mai buna utilizare a celor 86.400 de secunde: “E frumos? Spor la chiuit!”

Ce putem face noi

  • 86.400, 86.400, 86.400. Tine minte numarul asta. Astea sunt secundele de azi, le incarci si imparti cum stii tu mai bine. Daca le economisesti, vezi ca nu ai unde sa le pui, se strica.
  • Putem alege. Numai cu asta ne ocupam, de fapt. Alegi sa scoti capul pe geam sa admiri toamna sau preferi sa butonezi telecomanda zece-minute-adica-600-de-secunde? Stii ce? Cand ai terminat de citit articolul asta deschide putin geamul, o sa-ti placa.
  • Ne putem lasa, ne putem permite. Intensitatea secundelor traite depinde numai de tine si de libertatea cu care te lasi dus de frumusetea momentului. Noi alegem sa ne extaziem ca Zorba in fata imensitatii marii sau sa recitam potolit “Oh, da, frumos intr-adevar.” Pe dinauntrul nostru sau pe dinafara, la vedere. Sunt vremuri, ca acestea, in care micile bucurii conteaza mai mult.

(Apropos, pentru a citi acest articol ai alocat 200 din secundele tale de astazi. Sper sa le consideri bine investite.)

Descarcă Gratuit Ebook-ul: ”A murit Facebook-ul?”

Descoperă cum funcționează Algoritmul Facebook în 2024 și cum să-l folosești pentru a-ți crește exponențial vizibilitatea și vânzările! 10 metode simple și la îndemâna oricui prin care să crești exponențial vizibilitatea și engagement-ul postărilor tale.

13 răspunsuri

  1. Nu-mi vine sa cred: Daniela!! Ai revenit, or poate n-am mai intrat eu demult pe empower si-ai revenit mai iute! Acuma ui’ cine chiuie de bucurie c-o venit „ingerul cu ganduri frumoase de pe empower inapoi”. Articolele tale ma inspirau cel mai tare si erau cel mai aproape de sufletul meu; ce bine-mi pare ca te-ai intors! Stiam eu c-o sa revii! Iar dupa ce-am citit acest articol n-am apucat sa scot capul pe fereastra inca, dar cand am ajuns pe la jumate’ am intrerupt sa-l sun pe iubitul meu sa-i spun ce-l iubesc de tare si ce mult inseamna pentru mine: l-am bucurat si pe el, da’ si pe mine ca i-am auzit vocea; vor urma pe rand parintii, surioara mea mai mica si bunica mea scumpa. Am citit si eu cartea lui Marc Levy (chiar in „francaisa” si culmea ironiei, fix dupa ce trecusem prin experienta unui accident de masina).
    Esti autorul meu empower preferat, o spun din suflet si fara sa te perii si ma bucur nespus sa te vad inapoi (prin ceea ce scrii, evident). Incepand de ieri si eu am devenit mai selectiva cu „topaitul din URL in URL” si le pastrez doar pe cele de la care am ce invata.
    Multumesc pentru articol, esti minunata!
    Sa ai o seara frumoasa si sa ne mai scrii, ca scrii tare frumos.

  2. Fuga dupa intensitatea trairii e ceva ce nu am inteles niciodata la sotia mea si nici nu cred ca am sa ma pot obisnui cu asta. Intensitatea, oricat ar fi de mare, trebuie sa se aplaneze la un moment dat. Si cu cat este mai inalta, cu atat aplanarea va fi mai rapida. Nu cred ca putem rezista prea mult acolo sus. Ceea ce este constant insa este ceea ce dureaza. Si daca dureaza a invins timpul. Personal imi doresc ca la sfarsitul zilei, ultimul lucru care sa imi treaca prin minte sa fie ca a mai trecut o zi (cu realizari sau fara), si ca maine incepe o alta. Timpul sufoca oricat de bine ar fi trait el. Secunda cu adevarat traita e secunda care nu se regaseste in acele 86400.

  3. Viata e un vals… Secunda e un pas… iar ritmul… e al tau.

    Linistea interioara, multumirea de sine insati… bucuriile fiecare zile… toate aceste stari de spirit, alcatuiesc investitia ta; a fiecarui „dolar” din cei 86400.

    Modul in care tu alegi sa traiesti, depinde numai de tine. Important, spun eu, e sa te afli in perfecta armonie cu tine insuti si cu natura.

    Fie ca alegi sa „investesti 86400 de dolari” pe un singur plan… profesional sa zicem, fie ca alegi sa ii investesti in lucruri marunte, inutile… ilogice (cum ar fi pescuitul pentru mine), NU CONTEAZA. Importanta e starea pe care o ai in urma respectivei investitii. (Profitul)

  4. Multumesc, Stefan :)

    Roxan3lu, si eu iti multumesc pentru mica explozie de bucurie si pentru toate aprecierile tale, de acum si din alte dati. Ne prinde bine sa auzim ca suntem importanti, asta si legat de telefoanele tale :) Cred ca ai generat o cantitate apreciabila de bucurie in atmosfera, hihi

    Acum evident ca apare discutia vesnica intre partizanii oferirii vorbelor si gesturilor frumoase cu masura si cei care prefera masurile mai… mari, spre infinit :) Si mie imi place infinitul, are forme frumoase, rotunjoare :P

  5. Suntem diferiti, Cristi :) Nu stiu daca e nevoie sa intelegi sau sa te obisnuiesti cu cineva diferit. Doar daca il accepti e destul.

    Inteleg din ce spui tu ca ar fi doua paradigme, paradigma trairii intinse ca timp, care dureaza tocmai prin conservarea energiei risipite de entuziasm si paradigma trairii intense, a arderii, care a tine mai putin pentru ca i se duce energia mai repede. E posibil, cam toate lucrurile au doua capete de care le poti apuca :)

    O sa folosesc o vorba prea frumoasa a lui Octavian Paler, care spunea ca adevarata masura a vietii unui om este data tocmai de dorintele fara masura, de sentimentele fara masura… Cred ca se potriveste perfect cu ideea de intensitate a trairii. Pana la urma, toate amintirile noastre frumoase sunt din clipe speciale si rare, nu din clipele bnale, pe care le-am si uitat cum au trecut.

    O ultima mentiune, ca deja m-am intins: si un om linistit si impacat traieste multe momente intense si poate ca le apreciaza mai mult. La fel, un entuziast nu sta toata ziua sus pe o creasta si chiuie de fericirea de a fi :)) Suntem oameni, adica tare destepti. Ne gasim noi echilibrul.

  6. Curcubeu, cu mare placere, sa te bucuri in fiecare zi de secundele tale! (si… Stefan scrie deja, carti nu articole :) )

    George, foarte frumoase si intelepte observatiile tale, rezuma foarte bine sensul povestii celor 86.400 de secunde. Intr-adevar, le folosim cum ne taie capul. Important e… ce prindem :P

  7. mersi mult pt solutie…aceasta intrebare a fost pusa la mine la facultate pentru nota zece…am raspuns doar datorita tie…si am luat zece la examen…mersi inca odata

  8. chiar nu vede nimeni prea multa coca-cola in aceste randuri?
    coca-cola inseamna in acest context intensitatea inconstienta a acestei lumi.
    povestea secundelor avea o noima daca nu se indoia sensul catre lumea lui zvac!
    noima povestii ar fi fost constiinta. traieste cu constiinta fiecare secunda! nicidecum intensitatea.
    fiindca aceasta gandire tip coca-cola indeamna oile sa considere ca motociclistul care face slalom printre masini este superior calugarului in meditatie. pen’ca primul traieste intens. al doilea nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


litera.ro
10 metode simple și la îndemâna oricui

Descarcă Gratuit Ebook-ul: ”A murit Facebook-ul?”

Descoperă cum funcționează Algoritmul Facebook în 2024 și cum să-l folosești pentru a-ți crește exponențial vizibilitatea și vânzările!