Medicii, societatea si propriul vierme al fricii. Cu totii ne soptesc lucruri artificiale si superficiale. Ni se spune ca o viata se masoara prin numarul anilor traiti. Despre calitatea lor putini au curajul sa sufle in front.
Totul e cantitativ. Nota de la scoala, salariul, pretul perechii de pantofi. Mai nou si cavoul trebuie sa fie cu anumite dotari. Liftul si priza pentru incarcat telefonul mobil nu trebuie sa lipseasca. Speranta medie de viata la nastere e unul dintre cei mai importanti indicatori pentru o tara.
Ceea ce in esenta nu e rau. Doar ca exista un indicator si mai important. Acesta masoara numarul mediu de vieti traite cu adevarat. Nu am auzit sa fie pronuntat vreodata la stiri sau de catre „analisti”.
Cei pe care ii numim in mod curent „protestanti” au o intrebare cu care incearca sa te atraga de partea lor: „Daca ai muri in clipa asta, unde crezi ca ai ajunge?”
Prima data cand am auzit intrebarea era sa spun cateva injuraturi. :D Apoi am dat replica: „Intr-un loc unde se aduna cei care si-au trait viata cu adevarat”. Nu pretind ca sunt cel mai bun om, nu pretind nici macar faptul ca ma port ca un om in toate situatiile. :) Dar stiu ca imi place ceea ce fac. Si stiu ca o voi face si in continuare.
Nu stiu cati dintre elevii de astazi il mai studiaza pe Ciprian Porumbescu, baiatul mort la 29 de ani. S-a imbolnavit de tuberculoza, o boala care astazi e tratabila de cele mai multe ori. S-a ales cu boala asta fizica in inchisorile rusesti. Si asta deoarece a avut curajul sa transmita prin cantecele sale un adevar calcat de multi in picioare: si Basarabia si nordul Bucovinei sunt tinuturi romanesti. Oamenii l-au iubit. Un sat a primit numele sau.
Moartea nu l-a crutat, dar asta nu l-a impiedicat sa transmita un mesaj care rezista peste veacuri. Nicio forta a naturii nu poate opri pasiunea dintr-un om. Dorinta lui de a se opune majoritatii si de a scoate la lumina ceea ce altii au vrut sa striveasca sub talpa bocancului.
E mai greu, mai riscant si de multe ori mai dureros.
Dar din palpairea timida a ceea ce ai facut peste ani se va raspandi frumusetea actiunilor tale. Conturul va deveni tot mai clar in ochii si inima celor care isi vor recunoaste lor in primul rand ca adevaratii piloni ai vietii sunt de o cu totul alta natura. Atunci se vor auzi din nou versurile care le vorbesc oamenilor despre libertate. Pentru ca nu exista boli care sa doboare cantece.
4 răspunsuri
imi place emotia pe care mi-o genereaza povestea ta.
Daca strangi pe cineva in brate, strange autentic, daca zambesti cuiva, zambeste-i din toata inima, daca esti vulnerabil, plange cu toata fiinta ta, daca faci un lucrul, fa-l de calitate, daca iubesti, iubeste fara sa cuantifici si fara sa crezi ca poti sa pierzi pe cineva.
numai judecati de valoare… ale mele… si e ok, caci sunt om la fel ca si tine. Daca esti om, fi om cu toate si bune si rele.
Calitate zici? :) Sa fie calitate… :)
Misto articol!
Sa recunosti ca esti vulnerabil e cel mai greu, dar si cel mai frumos lucru din aceasta lume :) .
Practic, te eliberezi… ;-)
„Pentru ca nu exista boli care sa doboare cantece.” Dar exista cantece care doboara boli, fiindca muzica adevarata poate fi un puternic medicament :)
Calitatea vietii unui om depinde de calitatea sufletului sau.
Gradul de sanatate al unui om depinde de calitatea nutritiei si nu de cantitatea ei, si tot asa…
Decat mult si prost mai bine un strop da’ bun. Mda, eu sunt pro calitate in detrimentul cantitatii, clar. Si nu pot sa-i inteleg pe cei care sunt invers, pentru ca este ilogic sa fie invers.
De ce sa avem standarde joase, sa ne afundam in mocirla mediocritatii? Ar insemna sa nu ne traim viata cu adevarat…