Cat de usoara e inima ta?

In mitologia egipteana exista o zeita numita Maat, reprezentata tinand in mana o balanta. Cand cineva murea, inima sa era pusa pe unul din talgerele balantei, iar pe celalalt talger zeita aseza o pana. Daca inima era usoara ca o pana, omului i se permitea sa intre in Paradis. Insa daca inima sa era incarcata cu negativitate, regret si tristete, era trimis catre taramurile intunecate.

Chiar daca suntem atat de departe de Egiptul antic, ne intalnim mereu, la figurat, cu zeita Maat. Zilnic alegem “sa punem la inima” tot felul de lucruri si apoi ne plangem ca avem “inima grea”. (Ca o paranteza, nu vi se pare interesant ca niste expresii populare romanesti fac referire la un concept asemanator cu cel egiptean? De unde rezulta ca omenirea are un fond ancestral de intelepciune pe care din pacate il acceseaza tot mai rar.)

Ne cade greu la suflet

Sunt multe modurile prin care singuri ne punem greutati pe suflet. De unele suntem constienti, de altele nu. Astazi o sa va vorbesc despre cateva acte de auto-sabotaj inconstient despre care suntem cumva “programati”, educati, sa credem ca sunt acceptabile social si chiar indicate pentru a reusi in viata si a ne construi relatii. Ele ne saboteaza individualitatea, stima de sine si echilibrul interior.

Cateva exemple de astfel de comportamente sunt:

• sa te “dai bine” pe langa oameni pe care nu ii respecti sau apreciezi ca sa obtii o favoare;
• sa te prefaci ca-ti pasa cum se simte cineva de dragul convenientelor;
• sa “faci conversatie” cu cineva de care nu-ti place, dar de care ai nevoie;
• sa sorbi cuvintele cuiva, sa te agati de el/ea;
• sa cauti aprobarea cuiva;
• sa intrebi pe cineva daca e suparat(a) pe tine;
• sa “cersesti” complimente sau cuvinte de incurajare;
• sa incerci sa impresionezi pe cineva;
• sa stai la “o barfa mica” in scopuri de socializare;
• sa te explici si justifici in fata celorlalti.

Autenticitate

Cand faci aceste lucruri pentru “a castiga prieteni si a influenta oameni”, ca sa-l citez pe Dale Carnegie, tu dai lovitura dupa lovitura acelui miez din interiorul tau care ar trebui sa ramana mereu intact, autentic si fidel sie insusi.

Una dintre nevoile cele mai arzatoare ale oamenilor este sa fie placuti, iubiti si apreciati (daca se poate, de toata lumea). Uneori, in numele acestei nevoi incercam, constient sau inconstient, sa-i controlam sau sa-i manipulam pe ceilalti pentru ca ei sa ne trateze asa cum credem noi ca ar trebui sa fim tratati.

Ce nu realizam este ca persoana de la care vrem sa obtinem ceva ajunge sa aiba un avantaj asupra noastra, sa ne stapaneasca, psihologic vorbind. Nu ne mai apartinem noua insine si nu ne mai comportam asa cum ne dicteaza inima, ci cum ne imaginam ca ar vrea acea persoana sa ne comportam.

Din pacate, realitatea ne demonstreaza mereu ca aceasta strategie se intoarce pana la urma impotriva noastra. Cersim dragoste sau apreciere? Cerem sus si tare respect? Ne incalcam principiile si valorile pentru un scop “nobil” sau util? Socializam cu oameni pe care nu-i suportam pentru ca avem nevoie de ei? Obtinem efectul advers: primim mila, dispret, respingere. Ne chinuim sa parem puternici si siguri pe noi? Vom aparea slabi si penbili.

Este momentul cand cedam de buna-voie puterea noastra celeilalte persoane iar noi ramanem doar cu o inima grea. Si asta nu este intotdeauna doar o figura de stil, ci se poate reflecta si in planul fizic – pe scurt, ne imbolnavim.

Stop

Data viitoare cand esti pe cale sa te comporti astfel, imagineaza-ti ca ai o telecomanda in mana si ca poti sa dai freeze scenei in care tocmai vrei sa joci. Si intreaba-te: “Vreau cu adevarat sa fac asta? Ma simt cu inima impacata sa ma justific in fata acestui om sau sa ma prefac ca ma intereseaza parerea lui?”. Raspunsul (sincer!) la aceasta intrebare de test iti va arata daca faci ceea ce faci din proprie vointa sau daca nu cumva esti pe cale sa cazi intr-un nou act inconstient de auto-sabotare.

In concluzie, inima ta este usoara in masura in care iti ramai fidel tie insuti si nu mergi in alta directie decat cea indicata de busola ta interna. Nu zic ca uneori nu este nevoie sa faci mici compromisuri “sociale”, dar nu le lasa sa devina o obisnuinta in relatiile tale cu ceilalti.

Sinelui tau profund, autentic, nu ar trebui sa-i pese ce parere au ceilalti despre tine, asa cum Soarelui nu-i pasa daca oamenii cred ca arde prea tare.