Cursa sobolanului sau pista inteligenta?
In ultimul timp am inceput sa calatoresc mai des prin oras. Vad de fiecare data oameni grabiti, neatenti, cufundati in propriile probleme, uitand sa priveasca in jur si sa aleaga un mod mai inteligent de a merge pe strada, fara sa se blocheze de altii, sa traverseze mai bine, sa priveasca ce se intampla in jurul lor.
Si culmea e ca asa cum se comporta la prima vedere pe strada, adica haotic, o fac si in viata personala.
Si atunci imi pun intrebarea: De ce nu vedem lucruri care pentru un observator lucid sunt evidente si preferam sa ramanem sedati intr-o viata care ajunge sa nu ne mai placa?
Cred ca totul depinde de modul in care ne organizam viata, de cum ne stabilim scopurile si mijloacele. Daca pornesti de la niste date de intrare proaste in viata: cum ar fi o situatie materiala mai dificila, o educatie care sa nu evidentieze adevarata inclinatie,si nu lupti sa le depasesti, ba chiar te cufunzi in ele, ajungi sa traiesti ceea ce nu te reprezinta.
Erorile se acumuleaza si creeaza ceea ce Robert Kiyosaki (in cartea „Tata bogat, tata sarac”) numeste „Cursa sobolanului” – adica acel gen de viata pe care nu ne-o dorim, dar ne obligam sa o traim pentru ca altfel nu putem gandi.
Asemeni unui sobolan prins intr-o cursa, care pedaleaza in cusca lui crezand ca de fapt alearga, omul obisnuit se complace sa faca la fel in propria lui viata, care este unica si ireversibila, pierzand esentialul: propria multumire si implinire ca traieste.
In psihologie s-a demonstrat ca pe langa impulsurile instinctuale, eros si tanatos, mai exista unul foarte important: nevoia de a repeta anumite comportamente si atitudini. Aici este problema multor oameni: repeta si repeta din pacate greseli si atitudini dezavantajoase pt ei si pentru cei din jur (chiar apropiati).
Care este alternativa TA la „cursa sobolanului”?
Alternativa exista si porneste de la alegeri inteligente si strategice in viata.
Pasii pe care ii faci in viata pentru a-ti atinge scopurile (dorintele tale cele mai arzatoare) sunt de fapt rezultatul propriului tau instinct slefuit de gandire. Tot ceea ce faci in mod repetat devine un tipar, un algoritm pe care foarte putini il constientizeaza.
Constientizarea propriei realitati, a ceea ce traiesti cu adevarat, care este multumirea ta reala, nu indusa de societate, de zaharelul unui serviciu, al unor activitati de rutina, te reprezinta!
Daca vrei sa joci pe pista rapida a oamenilor inteligenti care aleg libertatea, nu ingradirea unei custi, si sa realizezi ce iti propui, fa-ti o strategie de viata!
Pentru inceput, raspunde SINCER la urmatoarele intrebari si vei descoperi multe lucruri interesante despre tine:
- Cine sunt eu?
- Ce parere am eu despre mine?
- Cum ma vad TOTI cei din jurul meu? (Realitatea va fi o combinatie interesanta intre ce crezi ca esti si ce se crede despre tine, sau poate chiar cu totul diferita de cele doua variante.)
- Ce scopuri am in viata?
- Ce ma nemultumeste in acest moment in viata mea?
- Ce vreau sa schimb in viata mea?
Dupa ce iti treci in revista aceasta autoevaluare, vei sti de UNDE sa incepi, si anume ce vrei sa schimbi pentru a ajunge la scopurile tale in viata!
Mijloacele? In episodul urmator…
7 răspunsuri
Felicitari pentru articol! :)
Multumesc. Uneori ne putem da seama singuri de aceste lucruri, traind anumite evenimente in viata, sau putem invata de la oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii si care ne pot deveni mentori.In privinta celei de-a doua variante, sper ca voi putea scrie intr-o zi despre un om de la care am invatat foarte multe si care mi-a schimbat viata. Mai cred ca ceea ce descoperi despre viata si oameni, este frumos sa se intoarca tot la ei si sa ii ajuti sa devina mai buni.
Frumos de tot articolul tau, Ruxandra. Abia astept episodul urmator :)
Mi-a placut ce-ai scris ,Ruxandra.
Cred ca stim cu totii aceste lucruri la modul general, dar se fixeaza mai bine atunci cand cineva ni le reaminteste.
Eu mu aş vrea să întreb în schimb oare la voi există la voi deosebire între ABSTRACT şi SUPERFICIAL?
Eu mă cam îndoiesc. Aş sugera eu o deosebire chiar dacă ştiu că o fac degeaba.
Abstractul ar fi nişte generalizări a le lui „a putea”, iar superficialul ar fi nişte generalizări ale lui „a vrea”.
Din acest punct de vedere eu aş zice că articolul de mai sus deşi pare a fi excesiv de abstract totuşi nu e aşa ci e excesiv de superficial.
Draga Remus, daca tu vrei sa dai si un exemplu concret, ai fi mai clar, pt ca deocamdata esti „abstract”.In orice caz un articol de acest gen nu va fi niciodata suficient de cuprinzator, intotdeauna se pot aduce completari.Daca doresti, poti sa le aduci chiar tu.
Tot ce mi-am dorit a fost sa declansez un click mental, astfel incat cititorul sa isi puna o problema, pe care sa nu i-o rezolv eu/articolul, ci chiar el/ea insusi/insasi.