Daca saptamana trecuta am vorbit despre a fi si a a face, astazi voi descrie un domeniu care alege atat sa fie cat sa si faca. Acesta este coaching-ul. Pentru a vedea cum ne poate ajuta in dezvoltarea noastra personala, acest prim articol va zabovi asupra definitiei, ca la carte.
Coaching-ul la inceputuri
Desi poate parea paradoxal, coaching-ul nu este o metodologie si abordare noua. Astfel, putem spune ca “discutia socratica”, care prin adresarea intrebarilor potrivite isi ajuta discipolii sa descopere adevarul, a fost un… demers de tip coaching.
Sub acest nume, care in limba engleza starneste confuzii (coach = antrenor), metoda coaching-ului s-a nascut din sport. Astfel, cartea lui Tim Gallwey, “The Inner Game of Tennis”, aparuta in anii ’70 poate fi considerata “certificatul de nastere” al coaching-ului.
Observatia esentiala a fost ca sportivii au rezultate mai bune atunci cand sunt confruntati cu intrebari deschise legate de cum isi pot imbunatati performanta, fata de abordarea in care antrenorul le oferea solutii pentru “corectare”. Astfel, in loc sa se concentreze asupra a ceea ce au gresit, sportivii se gandesc la ce pot face mai bine sau diferit in urmatoarea competitie.
Dar ce este astazi coaching-ul?
Federatia Internationala de Coaching (ICF) defineste coaching-ul drept un “parteneriat care accelereaza ritmul de invatare al clientului, performanta si progresul acestuia pe plan personal si profesional”.
O alta definitie, care accentueaza caracterul transformator al coaching-ului, este aceea a European Coaching Institute (ECI) – un proces care “il ajuta pe client sa renunte la ceea ce este acum pentru a deveni ceea ce isi doreste sa devina”. Astfel, coaching-ul inseamna trans-formare – un proces de invatare prin re-definire.
Coachingul este o calatorie catre sine si totodata o trecere. Drumul se parcurge impreuna, iar ghidul este… clientul. Este uneori un drum dificil, in care tentatia revenirii (regresiei) in starea de confort se impleteste cu entuziasmul explorarii de noi teritorii.
Coachingul este dialog, o comunicare profunda si speciala, sustinuta de catre coach prin ascultare activa si utilizarea intrebarilor potrivite.
Este un proces de constientizare si responsabilizare in care clientul se orienteaza catre solutii si catre viitor.
Astfel, coaching-ul inseamna prezenta cu toata fiinta, coach-ul ESTE impreuna cu clientul, si aparent NU FACE nimic pentru acesta. Si paradoxal, A FI provoaca in client dorinta si putinta de A FACE – in primul rand A–SI FACE o viata implinita.
Revin saptamana viitoare, cand voi vorbi despre beneficiile coaching-ului si cum poate sustine dezvoltarea personala.
14 răspunsuri
„European Coaching Institute (ECI) – un proces care “il ajuta pe client sa renunte la ceea ce este acum pentru a deveni ceea ce isi doreste sa devina”. Astfel, coaching-ul inseamna trans-formare – un proces de invatare prin re-definire.”
Raluca, nu ti se pare cam dezarmanta definitia asta? De exemplu, eu ma plac pe mine destul de mult, chiar daca accept ca mai am foarte multe lucruri de invatat si imbunatatit. In conditiile astea, chiar vreau sa „renunt la ceea ce sunt acum” si sa ma „re-definesc”?
Cam acest fel de intrebare as fi dorit sa pun si eu, Andrei… si inca de mult…
Scoala de Coach aveam impresia ca robotizeaza omul tocmai redefinindu-l astfel dupa reguli impuse, ‘lipite’, i-ar limita performantele, acele performente care tin mai curand de personalitatea lui… in lipsa de experienta la cei tineri o astfel de scoala ar avea impact pozitiv de la inceput asupra lucrului in echipa, omorand insa din fasha ceea ce ar fi putut sa se dezvolte ‘fara’… Un fel de ‘ce stiai este invechit’ la generatiile vechi, un ‘stai sa vezi ce au facut americanii daca au ajuns sa fie atat de performanti’… Inregimentari usor de condus, caci oricum marile corporatii nu se sprijina pe stiinta – ci pe conlucrare ‘sub centura’, in suprastructuri statale care nu sunt catusi de putin teoria conspiratiei. Iar cei de mijloc sunt acceptati de cei situati de-asupra lor, in functie de compromisurile pe care le pot face, iar cei mici sunt inglobati in structuri cu forta… Doar cei foarte mici se descurca modest si tocmai de aceea reusesc sa ramana fericiti sau macar linistiti… daca nu sunt dispusi sa faca compromisuri mai mari…
Aveam senzatia ca teoria asta a prins la noi, pentru ca nu a existat anterior nici un fel de acceptare a dezvoltarii personalitatii de intreprinzator… si nu avem experienta de intreprinzator, decat in masura in care este vorba despre cei care au trait in mediu socio-profesional sus-pus (ca sa nu zic altceva… nu vreau sa ranesc pe nimeni). Cel putin la generatia mea, intre 40 – 60 ani… Ce caut eu aici? Eu stiu bine ce caut, stiu bine ca eu caut sa fac o punte intre generatii, caci multi oameni de varsta mea nu apreciaza tinerii, simtindu-se dati cu agresivitate la o parte… Eu nu ma simt, poate pentru ca lumea se poarta frumos cu mine… nu stiu… valsez prin lume… plutesc ca lebada pe ape… fara naivitate, conducand discutii, initiind excursii de cunoastere… explorand personalitatea celui in compania caruia ma aflu… valorificand partea buna si de-multe-ori-ascunsa-a omului…
Chiar as vrea sa stiu mai multe in acesta directie. Sunt multi oameni in jurul meu care ar putea depasi handicapul social de a nu accepta ceva ce se dezvolta mult inafara lor, si tocmai neparticiparea ca urmare a lipsei de intelegere ii handicapeaza in continuare, adancind prapastii si chiar distrugand orice fel de poduri pe care unii ar dori sa le arunce peste ele…
Andrei Rosca, zice un nene cam destept (poate ai auzit de el, Andy Szekely) ca ceea ce te aduce la un nivel te impiedica sa treci la urmatorul.
Adica fabulosul care o sa fii maine trebuie sa renunte, in numele fabulozitatii, la imperfectiunile de azi, chiar daca iti sunt familiare, confortabile si chiar ajung sa-ti placa.
Mie mi se pare ca definitia ECI e despre procesul de transformare, nu despre punerea de etichete cu valori pe ce ai fost sau pe ce o sa fii.
Dupa cum zic inteleptii, „parerea mea”. Astept si eu insa un raspuns competent de la Raluca :) , mai ales ca exista posibilitatea sa-mi placa o parte din imperfectiunile mele, blush-blush…
Eu am gasit mult mai utile definitiile coachingului care se gasesc in articolele 1 [ http://www.training-nlp.ro/coaching-nlp/ ], 2 [ http://leadercommunications.com/content/view/104/117 ] si 3 [ http://leadercommunications.com/content/view/106/118 ] . Este frumos sa vb despre oameni care vor sa se transforme profund si sa se dezvolte personal si profesional valorificandu-si potentialul, dar realmente vb. la nivelul Romaniei, coachingul se raporteaza mai degraba pe termen scurt si asupra unor obiective de a FACE (to do) sau a AVEA (to have) si nu a fi (to be). Daca citeste cineva care a beneficiat de oferta sau a oferit cel putin 10 ore de coaching aceleaiasi persoane randurile astea, il rog din suflet sa lase un semn, sa stiu ca mai exista si asa ceva… Eu de doi ani si jumatate de cand studiez practic domeniul, nu am auzit…
Daniela: with all due respect, partea cu „impiedicatul” si „nivelurile” mi se pare ca ori e un mare bullshit, ori are alt sens. Construim toata viata, indiferent ca e vorba de cariera noastra sau de personalitate. Si in constructii ai nevoie de baze, indiferent ca iti plac modelele piramidale sau nu. Cand mergem la un alt nivel (superior) nu putem renunta la ceea ce avem sub picioare: e diferenta dintre a zbura si a evolua.
Zborurile, desi placute, dau probleme la aterizare. Evolutia de orice fel presupune acumulare (de cunostinte, de incredere, de bani etc). Este si motivul pentru care nu iti poti permite sa sari pasi.
Daniela si Andrei, o sa tai bilete la meci :P .
Uite cum fac eu bani :P .
Am venit si eu la meci :-), incerc sa fiu arbitru…
Andrei, imi place mult comentariul tau. Si pe mine m-a bulversat aceasta definitie si initial am respins-o.
Cheia mea de acceptare a ei este cea contextuala. Vorbim de coaching si de o persoana care doreste „de buna voie si nesilita de nimeni” sa initieze un proces de coaching. Acest impuls implica dorinta de schimbare accelerata, de a atinge culmi pe care pana atunci nu le-a putut atinge din varii motive.
Astfel, dupa parerea mea, conditia esentiala pentru a initia (sau / si accepta) schimbarea si progresul este de a ne da seama ca suntem mult mai mult decat ceea ce ni se pare ca suntem la un anumit moment. Renuntand la perceptia despre ceea ce suntem, ne dam permisiunea sa devenim mai buni…
Buna Cristiana,
Foarte interesant comentariul tau.
Mi-a placut ideea de autenticitate, de a trai fara „reguli lipite”. In opinia mea, aceasta este esenta coachingului. Imi place coachingul si ma regasesc aici pentru ca, daca este practicat profesionist, este o metoda complet non-directiva. Astfel, coachul nu face decat sa acompanieze clientul in calatoria sa catre materializarea propriilor intentii. Daca apare orice urma de manipulare, fie ea si in numele bunelor intentii, cu parere de rau, nu se mai numeste coaching…
Foarte buna sublinierea legata de spiritul antreprenorial! Si eu cred ca abia acum ne obisnuim in Romania cu ideea de a avea si alt model social in afara de cel de angajat de la 9 la 5…
Multumesc, Raluca!
In limita timpului disponibil (mai am din cand in cand!!!) am sa incerc sa patrund in tainele acestui subiect.
Chiar am deschis discutii cu oamenii din jurul meu si constat ca unii nu vor sa se ‘bage’ in asa ceva, altii considera – asa cum discutam si noi – ca se poate strivi personalitatea omului. Dar eu incep sa percep ceea ce scrie aici si sa ma aplec asupra celor pe care mi le-ai precizat. Mai este literatura pe net, dar eu urmaresc ceea ce scrieti voi aici, ca sa pot sa pun direct intrebari unor oameni care sunt in tema, direct.
Cineva spunea ca a scrie despre faptul ca nu ar fi manipulare este de fapt parfum de floare (in sensul a ceva frumos care ‘trece’ repede)… Si ca, de fapt, se poate porni de le ceva teoretic bun – dar denaturarea, mai ales in conditiile noastre, in tara noastra, apare si se mentine alimentata de interesele politice si din interior, si din exterior.
Iar cei care reusesc sa faca ceva prin propriile puteri SUNT TOCMAI CEI CARE SE SPRIJINA MAI CURAND PE CREATIVITATEA PROPRIE. Am raspuns ca oricat si orice ti-ar impinge o scoala pe gat (valabil pt. ceea ce am fost si sunt eu, de fapt) tot tu insuti ramai, dar si scoala este buna pt. ca ITI CROIESTE O ORIENTARE, TE PUNE IN TEMA CU EXPERIENTA ALTORA, chiar daca descoperi ca este… teorie !! Da da teoria chiar este buna!! atat timp cat nu o lipesti pe frunte ca la whist si stie toata lumea ce faci doar tu habar nu ai… Adica mergi pe bajbaite si limitat, si daca esti istet poate sa nimeresti sa iasa ceva bun !! Dar este important sa ai permanent idee si despre tine, si despre ceilalti, sa stii ca folosesti aceleasi reguli pe care le-ar folosi si altul.. dar in stil propriu, un aranjament ca un fel de ikebana… dar depinde ce flori si ce alte estetisme folosesti !! Si estetismele nu sunt chiar apa de ploaie, caci fac parte din arsenalul pe care il cunosti – daca nu il cunosti risti sa dai usor concurentei voie sa se strecoare pe langa tine !!
Cred ca este bine sa luam in seama lumea concurentiala… este lumea noastra de fapt si orice traire in mijlocul ei trebuie bine socotita. Cred eu.
Ar mai fi si problema clientului. Il conduci usor catre ceea ce vrei tu, ca prezentator. Ii formezi gustul, ii dai aripi catre viitor… El poate sa iti schimbe si tie , ca producator, mentalitatea sau cel putin sa-ti dea idei pentru viitor.. acolo unde definitia marketingului ramane matematic vorbind 2+2=5 si se duce catre viitorul dezvoltarii produsului pe cai sugerate de piata…
Hm… Ma opresc deocamdata aici. Sper sa nu fi batut campii !!! :) !!! Dar numai asa imi dau seama daca sunt pe de laturi sau chiar incep sa inteleg… Zii ce trebuie, fara jena, aici nu incape jena, daca vreau sa inteleg ceva…
Buna Stefan,
Sunt de acord cu tine ca in Romania deocamdata nivelul de dezvoltare a coachingului este inca scazut. Mai mult, acest cuvant se foloseste deseori pentru activitati de training sau on the job training, ceea ce complica lucrurile…
Pe de alta parte, eu cred ca acum se formeaza comunitatea de coaching din Romania si e o sansa pentru noi sa ne „urcam in tren atat timp cat nu merge inca prea tare”.
Referitor la cineva care a parcurs un program de coaching serios, eu am avut aceasta sansa si m-a ajutat foarte mult. De altfel, cred ca e dificil sa devii coach daca nu ai fost anterior si client de coaching …
Daca vrei sa mai discutam pe aceasta tema, scrie-mi te rog la [email protected],
Cu bine,
Raluca
buna,ceea ce s-a inteles despre coaching si ceea ceea ce se dezbate aici este o intelegere gresita a lucrurilor.coaching nu se bazeaza pe un set de reguli fixe care trebuie aplicatein vederea schimbarii omului.coachingul urmareste schimbarea perceptiei si a viziunii gresite asupra lucrurilor.o viziune gresita presupune actiuni gresita si un blocaj in calea succesului profesional si personal.sedintele de coaching sunt adaptate fiecarei persoane in parte functie de necesitatile si aspiratiile ei.
Imi place si as zice chiar deosebit de motivant sa faci ceva cu viata ta.
Well coachingul asta face de toate :)
Sa vedem concret cum actioneaza.
Felicitari ptr acest material. Am foat la foarte multe cursuri si seminiarii pe care le organizati.