Alex si Andrei sunt prieteni buni inca din copilarie. Au copilarit in acelasi cartier, au fost colegi de banca in scoala primara si apoi au fost in acelasi liceu. La facultate fiecare a ales orase diferite. Ei fiind din Brasov, au avut de ales intre Brasov, Cluj sau Bucuresti. Alex a ales sa ramana in Brasov, iar Andrei a plecat in Cluj. Acum, dupa sapte ani in care nu s-au mai vazut, s-au intalnit la o bere sa mai povesteasca despre ce a facut fiecare dintre ei cu viata lor in ultimii cinci ani.
Uitandu-se unul la altul, la felul in care vorbeau, la gesturile ce le insoteau fiecare poveste, la hainele pe care le purtau, la modul in care se raportau la lume, isi dadeau seama cat de mult s-au schimbat. Simteau in continuare o conexiune emotionala foarte puternica, insa isi dadeau seama ca ultimii cinci ani i-a dus pe fiecare dintre ei pe drumuri total diferite.
Alex, ramas acasa, si-a luat viata in piept si pe langa facultate a avut tot felul de initiative de antreprenoriat online. Si-a dat seama ca facultatea ii ofera asa de putin din ceea ce el are nevoie incat daca va continua sa mearga pe acel traseu ar fi urmat sa ajunga intr-un punct in care ar fi trait orice, mai putin viata pe care si-o dorea. De cand se stia a fost pasionat de oameni si de lume, de a ii ajuta pe altii, asa ca a avut de ales intre Facultatea de Psihologie si cea de Sociologie. A ales-o pe a doua.
Simtindu-se limitat de posibilitatea de experiente practice din cadrul facultatii, a decis sa isi aloce prioritar atentia in alte directii. Astfel, chiar din anul intai, impreuna cu trei colegi de-ai sai a pornit primul proiect online din viata sa. Pana atunci nu avusese niciun site, blog sau orice fel de pagina de internet. Ii placea sa foloseasca messenger si mai comunica din in cand pe email si grupuri Yahoo, dar aici se limita interactiunea sa cu acest mediu.
Acel proiect a fost un esec total. S-au chinuit aproape un an de zile ca sa lanseze proiectul, si-au facut si datorii, fiecare dintre ei, si rezultatul final a fost o dezamagire de proportii.
Dupa acel proiect, ceilalti trei amici ai lui au ramas profund marcati de esecul de care s-au lovit si s-au intors motivati spre studiu. Pentru Alex, insa, esecul de care s-a lovit avea o alta reprezentare. Isi dadea seama acum, uitandu-se la el, ca invatase in ultimele 12 luni mai mult decat in toti anii de studiu de pana atunci. I-a mers bine si cu primul an de facultate si chiar avea si bursa, insa daca era sa se gandeasca la ceea ce invatase din proiect, valoarea era incotestabil mai mare.
A decis sa continue
A incercat pentru urmatoarele trei luni sa gaseasca o noua echipa pentru a incerca un alt proiect. Nu a reusit – nici printre cunoscuti sau alti colegi de la facultate. A decis atunci ca era momentul sa inceapa ceva pe cont propriu. Nu mai avea niciun ban, iar parintii au decis sa nu il mai sprijine in aceste initiative nesabuite. Simtea ca totul este atat de nedrept si nu intelegea cum de a ajuns intr-un astfel de punct in viata in care nimeni sa nu il sprijine. Era motivat sa faca ceva si in acelasi timp nu avea nicio idee de unde sa inceapa.
S-a decis astfel sa invete de unul singur despre programare, despre marketing online, despre vanzari, despre fonduri de investitii in astfel de proiecte online si a inceput sa comunice cu oameni din Romania si alte tari din lume pentru a invata cat de mult putea de la oameni de succes.
Au fost opt luni in care viata lui s-a schimbat total
De la prieteni, la limbajul folosit, la gradul de incredere si pana la perspectivele asupra viitorului. Daca se uita inapoi la cei doi ani de esecuri si eforturi de a invata atat de multe lucruri noi, nu avea niciun succes remarcabil, insa daca se uita la cine devenise, se simtea mai bine cu sine decat in orice alt moment al vietii sale de pana atunci.
Au mai trecut cinci ani si azi era la povestea cu Andrei. Acum se uita din nou inapoi si la viata sa din prezent, iar ceea ce vedea il facea sa se simta un om fericit. Avea o familie unde se iubeau zi de zi ca in prima zi in care s-au intalnit, el si sotia sa, iar cu opt luni in urma se nascuse si Bianca – un inger de fetita. In prezent avea trei afaceri unde era actionar principal si alte trei unde era investitor. Era invitat la conferinte de antreprenoriat in toata tara, iar viata lui personala era brodata de cel putin o vacanta de o luna pe un alt continent.
Andrei, in tot acest timp se intreba ce i-au adus toti ani acesti ultimi sapte ani in care tot ce a facut a fost sa invete pe bancile facultatii si sa isi gaseasca un loc de munca unde este platit cu un salariu ce nu ii ajunge sa isi intemeieze o familie, iar concediu nu a mai avut de pe vremea cand era student si primea bani de la familia sa.
A avut si el visuri, insa isi dadea seama ca orice ar fi incercat nu avea resursele de care avea nevoie – nu stia suficienti oameni in Cluj, nu avea suficienti bani, nu era un om important. Stia ca ceea ce il astepta daca ar fi ales sa isi urmeze vreun astfel de vis, ar fi fost doar o actiune nesabuita ce l-ar fi condus catre un esec.
Revenind la tine, nu stiu cum te cheama si cine esti, dar te intreb: in ce poveste te regasesti mai mult – cea a lui Andrei sau cea a lui Alex?
Indiferent de povestea in care te regasesti, te invit sa afli si mai multe despre ce se ascunde in spatele fricii tale de esec, aici.
Un răspuns
Eu sunt un fel de Alex, in devenire:) Adica sunt un Andrei care se transforma treptat in Alex :)
Legat de esec… Imi place cum zice Henry Ford: „esecul nu este decat o oportunitate de a incepe din nou, de data aceasta mai inteligent” Ce-i drept, cu totii ne temem de esec, desi stim cat e de important. Brian Tracy spunea ca daca vrei sa realizezi mai multe, trebuie sa-ti dublezi cat mai repede rata de esec, pentru ca nu poti reusi ceva cu adevarat maret fara sa ai si parte de esecuri. Dar ai nevoie de o dorinta puternica si o incredere de neclintit, ca sa poti depasi esecurile, pentru ca, sa recunoastem, multe dintre ele sunt pur si simplu devastatoare :)
Oricum, daca ai capacitatea si vointa sa treci peste esecuri, ai succesul garantat ;)