Dupa cum am vazut in articolul de saptamana trecuta, atunci cand nu “tace”, coachul pune intrebari. In coaching, ca si in alte forme de comunicare, este de dorit ca intrebarile sa fie putine. Puternice si revelatoare.
Dintre toate intrebarile folosite in coaching, intrebarea mea preferata este: “Ce vei face mai bine data viitoare?” (sau cu varianta ei – Ce vei face diferit si / sau mai bine data viitoare?).
De la feedback la feedforward
Probabil ca ati auzit de feedback, o tehnica de baza in comunicare si un instrument foarte folosit in management. A oferi feedback inseamna a impartasi “reactia” ta la ceva ce s-a intamplat. A comunica ceea ce a fost bine si ce ar putea fi imbunatatit in scopul dezvoltarii, conform perceptiei tale.
Marshall Goldsmith, un renumit ganditor american in domeniul leadershipului, a fost printre primii care a sesizat si limitele feedback-ului, pe langa meritele sale evidente. Astfel, feedback-ul (asa cum ne sugereaza si etimologia) se refera la trecut si este in esenta static. Mai mult, oamenii manifesta deseori rezistenta in a primi feedback.
In articolul sau, “Try Feedforward instead of Feedback” (“Incearca feedforward in loc de feedback”), Marshall Goldsmith a definit metoda de a genera resurse pentru viitor – feedforward-ul, care ar putea fi sintetizata in intrebarea “Ce vei face diferit si/sau mai bine data viitoare?”.
Forta intrebarii
Iata trei motive care recomanda aceasta intrebare:
1. Orienteaza catre viitor
Intrebarea ne orienteaza catre singurul lucru pe care il putem influenta – viitorul. Este un exercitiu de vizualizare, care ne proiecteaza deja mental si emotional in succesul din viitor.
2. Ajuta oamenii sa aiba succes
Intrebarea porneste de la presumptia de succes – cel care i se adreseaza isi poate imagina deja actiunile pozitive pe care urmeaza sa le faca. Astfel, se depaseste o dificultate, intalnita mai ales in cazul feedback-ului negativ – dorinta de a-i dovedi celuilalt ca greseste, ceea ce produce de obicei o reactie defensiva dar si disconfort din partea celui care trimite mesajul.
3. Este mai usor de acceptat decat feedbackul
Oamenilor de succes le plac metodele care ii ajuta sa isi atinga obiectivele. Avand o imagine de sine mai degraba pozitiva, este mai usor pentru acestia sa “raspunda” la o intrebare orientata catre succes si viitor decat sa se indrepte spre trecut.
Cum putem folosi aceasta intrebare?
In grupul tau de prieteni sau de colegi, poti incerca urmatorul exercitiu, care nu ar trebui sa dureze mai mult de 15 minute.
Alege un comportament pe care doresti sa il imbunatatesti: de exemplu, abilitatea de a vorbi in public. Descrie-le celorlalti situatia si cere-le optiuni legate de modul in care ti-ai putea imbunatati acest comportament in viitor.
Intreaba primul participant “Ce crezi ca as putea sa fac diferit si/sau mai bine pentru a-mi imbunatati abilitatea de a vorbi in public?”. Asculta activ, nu intrerupe, noteaza, multumeste si treci la urmatorul participant, repetand intrebarea. Ceilalti participanti sunt rugati sa pastreze tacerea si sa nu comenteze, nici chiar laudativ, nicio sugestie primita. In final vei avea o serie de optiuni din care doar tu poti alege ce ti se potriveste!
La nivel individual, o optiune este sa ne adresam aceasta intrebare cat mai des. De exemplu, ar putea fi intrebarea de la inceputul fiecarei zile – “Ce voi face diferit sau/si mai bine astazi?”.
Astept comentariile voastre, care ar putea contine si raspunsul descoperit daca va veti adresa aceasta intrebare incepand de maine.
13 răspunsuri
Foarte interesant Raluca.
Ideea asta cu „hai sa vad ce as putea face mai bine data viitoare” mi-o setasem si eu la un moment dat, chiar daca nu la modul foarte constient.
Desigur, aici pot interveni nuante de genul „ce e bine pentru mine poate e mai putin bine pentru altii”, si atunci apare un soi de impas. Dar cred ca daca exersam si privim lucrurile cu maturitate si bun simt nu are cum sa nu ne reuseasca.
Mi-a placut articolul si m-a facut sa ma gandesc mai profund la anumite lucuri :)
Il astept cu nerabdare pe urmatorul :)
Ioana Dumitrascu
Ioana, multumesc pentru comentariu!
Ai sesizat o nuanta foarte fina, care deseori ne pun in incurcatura: cum stiu daca ceea ce e bine pentru mine are un impact pozitiv si asupra celorlalti?
In teoria sistemelor, acesta este o problema de „ecologie”, de a verifica si legaturile cu mediul. Un pas ar putea fi sa ii iau in calcul, nu in sensul de a ma lasa „definit” de exterior, dar a tine cont ca nu sunt „singur pe lume”, ci sunt intr-o interdependenta cu tot ce ma inconjoara.
Raluca
Acest raspuns este parte din articolul postat pe
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/SOCIO-PROFESIONAL
Am pus o astfel de intrebare unui grup de 15 oameni: Ce trebuie imbunatatit la modul meu de a scrie? Iar raspunsul a fost foarte simplu, dupa caracterul fiecaruia:
– daca citesc, ce nevoie ai de comentarii?
– daca iti spun oricum nu vei urma sfatul meu – eu nu l-as urma !!…
– daca iti spun – orice om cu scaun la cap se va supara… daca nu te superi nu esti om normal !!
– da, este bine, citesc tot ce trimiti, dar eu nu scriu, nu le am pe astea cu scrisul !!
– tacere… nu am nici o parere…
– da-i mai departe, vad eu ce citesc !!
– cineva frustrat: vad ca tu nu ai altceva de facut decat sa-ti treaca timpul… spun asta pt ca puteai sa mergi cu noi la munte in loc sa stai acasa si sa scrii…
Etc… variatiuni pe aceeasi tema
– Un om mi-a detaliat aspecte din care am invatat. Pentru ca a trebuit sa remodelez 17 capitole de carte, si rezultatul nu a fost concret si rapid, nu ma crede nici azi ca tot ceea ce este foarte bun azi este rezultatul acelei discutii. Mi-a schimbat optica si nu crede acest lucru. Mi-a schimbat viata si nu stie acest lucru…
concluzia nr. 1: oamenii judeca dupa neputintele lor pe ceilalti, nu dupa o atenta verificare a realitatii incredintarilor proprii !!
concluzia nr. 2, legata chiar de subiect: o astfel de politica, chiar daca este esec 99% din cazuri, acel 1% ramas poate schimba viata unui om. Nu exista esec, exista numai neputinta de a vedea ceva ceva UTIL in orice situatie.
concluzia nr. 3: ei nu au primit din partea mea raspuns, care ar fi putut sa le schimbe si lor optica. De viata, de familie, de discutie cu oricine…
Ceea ce m-a interesat pe mine in ultimele 4-5 luni a fost sa fac fata unui forum de site pe care sa-l conduc eu insami. Dureros sa descoperi emotii extrem de puternice in fata celor straini care citesc si judeca critic ceea ce scrii… Nu faceam fatza emotiilor mele pana ce aparea un raspuns… Poate ca multi dintre voi ati trecut macar si un strop prin acest fel de emotii… Eram obisnuita sa vorbesc, sa scriu, sa discut pe net … doar cu prietenii mei, sa incasez chelfaneli de la ei… dar erau ai mei, STIAM CA MA IARTA, INDIFERENT DE ATITUDINEA MEA… era cert asta… Incertitudinea venea din exterior.
Am mai scris aici, prin alte parti… 4 luni de tabacit, cu forumuri aprinse de certuri pe teme religioase in special, cu atacuri urate la adresa sustinatorilor mei… Am invatat sa TAC si sa fac unelte din reprosuri. Nu am facut arte martiale caci sunt un om cu corp de plush, sensibil si periculos de repede resimtit de pe urma eforturilor fizice, dar am invatat citind despre ele, urmarind cu un interes aparte filmele de aventuri extreme. Am raspuns intelectual la intrebari acide, insinuante, am invatat din viata de toate zilele sa extind ceea ce vedeam ca are efect. Am invatat sa apar idei, sa sustin idei, sa dezvolt sau sa inhib altele. Am primit corespondenta de la oameni care m-au incurajat si au multumit ca prin atitudinea mea i-am incurajat sa-si depaseasca tot felul de handicapuri emotionale.
Si eu mi le-mam depasit pe ale mele…
Si sunt convinsa ca mai am si altele de observat, analizat, modelat… remodelat..
Nu mi-a intrat comentariul de mai sus imediat, astfel incat nu am putut sa-l mai remodelez.
Am de adaugat urmatorul lucru, Raluca: cele de aici sunt cu adevarat DEZVOLTARE PERSONALA, fiecare luru pe care il invatam aici ori ne invata ceva nou, ori ne consolideaza increderea in cele pe care le-am cucerit deja.
Indiferent daca am ajuns sa ne folosim de trecutul sau de viitorul ce se naste, relatiile cu mediul sunt temelia avansarilor noastre. Doar ca unora le e frica de analize: interioare sau exterioare. Le doresc sa-si depaseasca greutatile, caci depasindu-le astfel li se deschid noi cai de traire, de viata adevarata… Nu am cuvinte sa descriu cat m-au ajutat pe mine aceste ultime 4 luni, in care am facut permanent analiza RASPUNSURILOR PRIMITE – CHIAR DACA OAMENII SE FERESC SA OFERE RASPUNS DIRECT. Trebuie mladiata intelegerea nuantelor, subtilitatilor pe care le sesizam din ce in ce mai profund pe masura capatarii de experienta. CU CAT ACEST EXERCITIU ESTE MAI LUNG, CU ATA T EFECTELE SUNT MAI PROFUNDE… Mai ramificate… Ele pot sa incurajeze sau sa descurajeze, trebuie sa le impartasim altora, caci poate doar noi vedem efectul descurajant, altii ne pot incuraja, la randul lor… Nu toti oamenii sunt insensibili, rauvoitori, poate in acest fel de deschidere pe care o avem la adresa lor ii determinam chiar pe cei invidiosi, recalcitranti, banuitori sa isi remodeleze caracterul sau sa dea la suprafatza ceea ce voiau sa ascunda, din varii motive… Acel ceva bun din ei… Cand am primit o palma nu am fost selectiva (cu acesta nu mai am texte !!) ci am continuat sa comunic in continuare, fara sa schimb felul de a fi, decat in putine cazuri, cand doar am imbracat o dojana in haine elegante…
Oamenii se pot schimba, noi putem sa vrem sa vedem viitorul – asa cum spuneai, Raluca – prin prisma atitudinii de azi… Imbogatind lumea, nu saracind-o…
Viitorul imi este astfel mladiat prin insasi calea pe care am invatat sa o deschid acum… Stiu ca asa voi proceda in continuare, am invata acest lucru in aceste ultime 4 luni. Nu neaparat referitor la forum, la site, ci la multe participari la discutii cu orice fel de oameni, pe orice fel de teme… Simt remodelarile viitoare, simt directiile in care ele se pot indrepta, astept efectele din care se vot naste altele noi. Ma simt motivata si incurajata. Voi fi mai calma, mai calda, mai intelegatoare, poate mai ferma (e un curaj sa fii ferm !!) Voi avea si caderi, dar voi avea puterea sa ma ridic…
Acum 4 luni nu credeam ca ma voi ridica dupa primul dispret… Acum sunt in discutii frumoase cu primul meu dispretuitor… Conteaza al naibii de mult !!!
Doresc curaj la toata lumea !!!
Buna Cristiana,
Multumesc pentru comentarii si mai ales pentru CURAJ!
Cu admiratie,
Raluca
EU iti multumesc, Raluca !! :)
O sugestie – un feedforward, adresat Cristianei:
Alege ce idee vrei sa transmiti – ideea principala – si in functie si de ceea ce crezi ca ar putea interesa pe cel caruia vrei sa i-o comunici. Dezvolt-o, moderat si cu cel putin un exemplu concludent; si, mai ales, nu uita niciodata ca „Vorba lunga e saracia omului!” Cu respect, Miruna
Miruna, scumpa mea, si eu cu tot respectul, unul dintre motivele pentru care eu scriu pe forumuri este acela de a invata oamenii sa aiba curajul sa scrie MULT, adica sa dea VOLUM expresiilor care se strang tumultos in sufletul lor… NU ESTE O RUSINE SA SCRII MULT, iar cei ce citesc si li se pare mult, sa stie ca AU PUTERE DE CONCENTRARE SA CUPRINDA TOTUL, AU PUTERE SA-SI CANALIZEZE FORTELE INTERIOARE PENTRU A INTELEGE TOATE IDEILE PE CARE LE POT EXTRAGE, IN LUPTA PENTRU DEZVOLTAREA LOR PERSONALA.
Un text este o avutie… Dati din avutia interioara a voastra, fara frica, fara teama… Nu va fie rusine, nici sa dati, nici sa luati. Fiti mandri ca puteti…
PENTRU CA AVETI FORTE, AVETI PUTERE…
Doar ca nu prea stim asta… Sa acceptam sa invatam…
Cu drag, Cristiana :)
P.S. Iti mai scriu ceva cand ajung la serviciu… Am intaaaaaaarziaaat !!!!!
ANTE SCRIPTUM:
Vorba lunga nu mai este saracia omului-din-greu-muncitor, caci acum avem masini rapide – nu carute, aspiratoare, masini de spalat rufe, spalat vase, radio, TV si computer care ne comunica in timp ce cuptorul destept se auto-inchide dupa 3/4 ora, iar noi putem sa savuram … ideea de a scrie pe Empower !!!
Este era comunicarii. Nu mai este era muncitului pe branci, ca sa ne formam dexteritatea mainilor sau a picioarelor. Sau sa formam averi. Ma rog, cine vrea – are dreptul sa o mai faca… Poate ii trebuie. Acum suntem insa, mai presus de cele de ieri (dar in echilibru insa) calatori cu gandul si cu sufletul, avem puteri sa o facem… nelimitat…
Inca…
Scriptum cu placere!!
Este greu sa delimitez tot ceea ce am invatat de ceea ce am de consolidat, dragele mele (dragii mei). Din sfatul tau, Miruna Tataru (mai avem o Miruna printre noi, sa ne traiti amandoua !!) a trebuit sa aleg repede intre 2 lucruri: ideea pe care o sustin de multa vreme si care a dat aripi multor oameni la scris: a scrie cat vrei; si a raspunde la obiectul discutiei.
Scrie cat vrei… cine te opreste?? daca un moderator te opreste – atunci te opresti acolo – in alta parte s-ar putea sa te ia cineva in brate si sa te stranga cu bucurie la piept… dar nu am auzit de astfel de cazuri de oprire din partea moderatorului, pana acum, decat daca se folosesc lovituri sub centura… Unii oameni nu scriu 2 randuri pt ca in 2 randuri nu se pot cuprinde cele pe care doreau sa le spuna (extras tot din studiul cu 15 oameni de mai sus). Le-am spus ca este … atat de frumos sa vezi cum curg scrierile una din alta… ‘Oameni buni… dar voi nu scrieti… voi faceti eseuri… aceasta este literatura…’ De ce sa aibe drepturi numai unii sa faca asta?? Toti avem drepturi, lumea iti contribuie la retineri pt ca nu se suporta pe ea… nu pe tine… Nu se cunoaste pe ea… cand se va cunoaste pe sine, te va cunoaste si pe tine… Atunci hai sa invatam lumea sa se suporte pe ea insasi: incurajati lumea… Batranul Norman, la 87 de ani ‘Indrazniti sa ratati !!’
Dar, sa ma strang totusi un pic…
AICI ESTE PARTEA MEA: de dimineata a trebuit sa aleg intre a spune ceea ce am spus mai sus si a spune ceea ce vreau sa spun acum: am ales sa le spun pe amandoua.
Dar in mod normal, cand nu am in mod expres ce sa incurajez, o trimitere directa, trebuie sa tin cont de mesaj: de PRIORITATEA mesajului. Acum, relaxata, cu cafeaua in mana scriind 2-3 cuvinte din sfert in sfert de ora, imi permit sa aleg prioritatile. Ideile. Transmiterile.
1. Ideea este sa NU ma arunc in raspuns. Am invatat asta. Acum consolidez, cu ajutorul tau. Trebuia sa le fi scris pe toate impreuna. Nu pe fuga, cu o mana pe blugi si cu alta pe tastaura.
Putem face si asta. Depinde unde.
Tocmai asta spuneam mai sus: cu prietenii iti permiti ORICE. In public – nu. E drept, voi sunteti prietenii mei. Dar totusi…
Am invatat sa nu-mi mai permit orice nici cu prietenii mei. Daca ei isi permit, nu ma deranjeaza, chiar imi face placere. Chestie de optiune. Ei spun ca … sunt mai maleabila acum… E bine.
2. A fi la obiect: NU am fost la obiect cu raspunsul pe care l-am oferit de dimineata – dar am folosit prilejul de a comunica ceva. Vorba lui Ouspensky: avem semitonuri in care putem introduce o gama noua, cupland-o pe aceea permisiva, pe semitonurile proprii.
Nut si feder.
Sunt situatii in care trebuie sa ma refer la obiectul discutiei. Iar in cadrul ei sa aduc in mod elegant atentia asupra celuilalt element. Este, daca vreti, rafinarea prioritatilor. Nu m-a invatat nimeni. Sunt economist cu talent la scris, atat. Nu face nimic, invat acum.
Invit si pe altii sa invete.
Multumesc, Miruna Tataru !!! :)
Multumesc, Raluca Mohanu !!! :)
Multumesc, Empower !!! :)
Post scriptum: Zau ca mai putin de atat nu pot… acum!!! Dar cred ca voi reusi, caci fac in alte parti sinteze peste sinteze. O sa incerc chiar aici. Ureaza-mi spor !!!
Cristiana,aseara am intrat pe blogul tau si mi-a placut mult ce am citit.Mai ales articolele despre spiritualitate!!! Te-am descoperit din intamplare dar sigur o sa revin ! Felicitari pentru ceea ce faci!
Si felicitari pentru ceea ce o sa faca. O sa faca, nu-i asa, Cristiana? :)
Multumesc mult de tot, Elena!! O clipa parca te-am simtit langa mine…
Poate ca nu sunt agreata de multi, de aceea ma bucur cand simt ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Este drept ca ceea ce scriu nu este usor – nici nu urmaresc sa scriu ceva usor. Este drept ca sunt folosite azi multe teorii perpetuate din experiente care nu se mai potrivesc cu posibilitatile intelectuale actuale. Multe sunt inca acum care trebuie sa se termine… Altele vor lua avant, chiar daca cu greu…
Multumesc Daniela, multumesc mult de tot… Ceea ce vine din partea ta este ceva special pentru mine… Sper din tot sufletul sa nu dezamagesc … De muncit – nu ma dau in laturi, asa incat ‘la tortue’ merge cu siguranta si drept pe drumul ei…
Va doresc un week end frumos !!
Cu drag, Cristiana
Am folosit si folosesc feedforward atat la mine cat si in interactiunea cu altii. Concluzia: merita, merita, merita! :)
Si apropos de asta, un mic gand pe care a trebuit sa il exprim cu voce tare la un moment dat pentru ca oarecum am ajuns in cealalta extrema ;)
“Nu ignor problemele, doar ca gandesc in solutii.”