Poftim? Ma faci sa rad… auzi, singuratatea sa ne ajute?!
Da, exact asta a fost reactia mai multor persoane cand au auzit ca singuratatea poate fi utila, ba chiar iti poate fi un prieten de nadejde daca stii cum sa te porti cu ea.
Desigur, fiecare e liber sa creada ce vrea si sa sa-si exprime punctul de vedere.
Inainte de asta, este bine sa stea putin sa mediteze la acel subiect care trece pe langa urechile sale, sa incerce sa vada si dincolo de propriul filtru pe care si l-a format si il ia cu el/ea.
Dar cum nimic nu e intamplator, poate ca asa a fost mai bine – sa aud aceasta replica ca sa pot scrie despre acest subiect care din punctul meu de vedere este destul de vast si necesita destul de mult timp pentru a fi aprofundat si inteles cu adevarat, singuratatea.
Singuratatea ne vorbeste. Sa o ascultam?!
In primul rand, la ce fel de singuratate ne referim? Indiferent cum se manifesta ea – fie nu avem pe nimeni, singuratate in doi sau singuratate interioara – ne transmite o informatie importanta: ceva nu functioneaza chiar asa bine in viata noastra!
Cum vine singuratatea in viata noastra?
Aici este vorba despre o situatie destul de subtila, adica fie isi face loc singura, fie o chemam noi.
De ce spun subtila? Este nevoie de o anumita constientizare si de putere de confruntare cu realitatea pentru a intelege rolul venirii ei in viata noastra si pentru a putea solutiona problema intr-un mod favorabil propriei persoane.
Nu putem trece peste singuratate de pe o zi pe alta.
Singuratatea trimite cu gandul la frica, suferinta, disperare si chiar neacceptare.
In general ne ferim sa vorbim despre acest subiect, chiar si cu prietenii, deoarece atinge un punct sensibil: fie ne cream o imagine defavorabila in fata celorlalti, fie presupune un moment de sinceritate cu noi insine care necesita recunoasterea unui mod de gandire inflexibil.
Lipsa actiunii in diferite situatii care ar putea schimba aceasta realitate numita „singuratate” si de ce nu, convingerea ca noi suntem proprii stapani ai vietii noastre si doar noi detinem instrumentele necesare pentru a gasi „usa” ce ne va ajuta sa pasim in locul dorit de noi.
Sunt in pericol! Singuratatea e molipsitoare!!!
Fara sa ne dam seama, singuratatea ne transforma in oameni dominati de negativism, uneori chiar ura fata de ceilalti.
Daca acest lucru ne-ar privi doar pe noi, poate nu ar fi nicio problema, dar studiile arata ca singuratatea poate fi transmisa si, din nefericire, din ce in ce mai multe persoane se molipsesc de aceasta si uneori poate fi prea tarziu pentru retragerea din aceasta situatie.
Mai mult decat atat, singuratatea ne poate afecta sanatatea, ne indeparteaza de cei apropiati si de celelalte persoane din jur.
Astfel, ajungem sa fim nepasatori sa ne inchidem in noi insine, sa nu ne implicam in diferite proiecte si evenimente zilnice.
Dr. Nicholas A. Christakis, om de stiinta, a subliniat ca „perspectiva traditionala asupra emotiilor umane prezinta ideea ca emotiile sunt o experienta individuala.
Dar noi nu avem doar acele emotii, ci le si aratam. Ceilalti le percep, le pot copia si internaliza”. Astfel, fara sa ne dam seama, aceasta stare se transmite de la om la om, conducand spre o destabilizare a intregii societati.
Singuratatea- Care parte a monezii este buna?
Singuratatea are doua parti, asemenea unei monede.
Daca ar fi sa definim aceste parti, le-am putea imparti in partea pozitiva si partea negativa.
Cea buna (pozitiva) ne ajuta sa facem „dusul rece” pentru a ne trezi la realitate si a proceda in asa fel incat sa fim echilibrati si sa ne bucuram de viata, sa traim intr-un mod benefic noua.
Uneori, a fi singur este o alegere mult mai buna decat a trai intr-un mod impus de alta persoana.
Dupa cum spunea si Mario Vargas Llosa, „mai bine singur, decat prost insotit”.
De multe ori chiar este necesar sa petrecem numai cu noi anumite clipe, acele momente de solitudine, apoi fiind mult mai usor sa ne reluam cursul vietii si sa avem forte noi.
Partea mai putin placuta (negativa) este aceea ca, atunci cand suntem singuri, ne punem bariere, nu stim sa ne bucuram alaturi de ceilalti si sa impartasim diferite momente cu ei.
Nu stim sa socializam, devenim practic lipsiti de viata si pana la urma cedam, atat fizic cat si psihic, pentru ca nu acesta este rolul nostru, sa traim in carapace, ci sa invatam sa ne exteriorizam, sa traim alaturi de ceilalti.
Cele doua parti nu se pot desparti.
Nu se poate vorbi doar despre una singura.
E nevoie de un echilibru, de o contopire a celor doua, pentru ca finalul sa fie unul POTRIVIT pentru fiecare persoana in parte.
Singuratatea- modalitati de combatere.
Desi se pot da multe sfaturi si se pot fabrica diferite retete, un singur ingredient poate face minuni: FII TU INSUTI in orice situatie!
Nu este usor si nu vom reusi din prima, dar cand stim cine suntem, ce putem si ce ne dorim, rezultatele vin mai usor si singuratatea se evapora incetul cu incetul.
Cand suntem ceea ce vor ceilalti, ne fortam si jucam roluri care nu ni se potrivesc, iar singuratatea isi creeaza un drum sigur in viata noastra.
