Cei care au plecat

Din aceasta lume. Sau din viata noastra. De langa noi. Sau de langa ei. Fiecare om are o poveste nescrisa si neaflata de nimeni, decat poate dupa ce muntii, apele si cerul isi vor inainta factura de plata. Fiecare persoana are un tel interior, mai mult sau mai putin constientizat de catre cei din jur, ori chiar si de catre ea! E acel cuvant care ii face ochii mari si inima mai calda decat soarele. E acea semnificatie cu iz divin care lumineaza brusc un chip plin de griji.

In iarna lui 2002, Leonard Doroftei a fost la un pas de infrangere. Dupa 4 reprize, argentinianul Raul Balbi il umpluse de sange. Propriul sau antrenor a gresit tactica si l-a expus unui devorator. Arbitrii deja se consultau daca sa opreasca meciul.

Realizand imensa gafa pe care o comisese, antrenorul Stefan Larouche a jucat ultima carte posibila. “Lupta pentru copiii tai!” i-a strigat acesta, incercand in acelasi timp sa schiteze un zambet de protocol pentru ziaristii de pe margine. Mai tarziu, avea sa declare ca niciodata in viata lui nu a fost cuprins de spaima mai mult decat atunci.

Sportivul roman a invins cu un punct diferenta dupa meciul balanta al carierei sale. Era trecut de 30 de ani si inainte de confruntare i se spusese ca isi joaca viitorul in lumea boxului profesionist.

Povestile trecute in uitare

Leonard Doroftei s-a intors in Romania si dupa ce a vazut ca e marginalizat de catre Federatia Romana de Box, si-a deschis o mica afacere in Ploiesti. De cate ori am mai auzit de el si de frumoasele sale ispravi? Pe la cate o emisiune la care e adus sa le faca rating celor de acolo, prin cate o reclama… Si cam atat.

In Romania, viata e dura in primul rand fiindca am uitat sa povestim.

Asteptam sa moara cate un sportiv (din fericire, Leonard e tanar si viguros) pentru a umple toate stirile cu asta. Ii decoram post-mortem si ridicam ipocrizia la rang de virtute.

Cati dintre noi am aflat povestile medicilor care opereaza zi de zi pe creier, de exemplu? Cati le suntem recunoscatori pentru asta? Cati dintre noi ne aducem aminte de profesorii care au avut o contributie decisiva la formarea persoanelor care suntem astazi? Sunt multi oameni in viata care de fapt au plecat de langa noi. Si asta pentru ca noi i-am alungat, mai mult sau mai putin voit.

Elevii romani trebuie sa afle ca in tara asta exista si persoane de calitate. Ca unii dintre noi au ajuns pe scena lumii si au primit aplauzele unei omeniri cazute in admiratie. Nu au venit cu propriul X5 la scoala in clasa a XI-a. Dar si-au condus propriul destin.