Am cunoscut zilele trecute o persoana care mi-a povestit urmatoarele:
Nu pot gasi barbatul care sa ma faca fericita, niciunul dintre cei pe care-i voiam se pare ca nu ma voiau. Am trecut de la un barbat la altul, asa cum majoritatea oamenilor trec de la un magazin la altul. Am schimbat multe relatii pentru ca eram atrasa de barbati care nu erau potriviti pentru mine, deoarece nu stiam cine sunt si eram rupta de atat de multe frumuseti din mine.
Barbatul pe care l-am iubit cu adevarat mi-a spus intr-o zi ca nu mai poate sta cu mine pentru ca stia ca o sa-mi dau seama candva cine sunt cu adevarat si o sa-l parasesc. Ma simteam rau si ma comparam mereu cu o casuta mica, cu doua camere ce are nevoie de reparatii.
Intr-un moment am realizat ca toti prietenii mei imi trimiteau inapoi, ca o oglinda, imaginea lipsei mele de dragoste de sine.
In momentul in care a inceput sa-si asume aspecte din ea cum ar fi frica, ascunzisurile si afectarea, nu a mai trebuit sa atraga in viata ei parteneri fricosi, ascunsi si afectati. A inceput sa atraga barbati care sa-i oglindeasca aspectele pozitive, barbati dornici, care o iubeau si o respectau asa cum era.
Iti spun toate astea deoarece consider ca asumarea se numara printre etapele esentiale in orice domeniu de dezvoltare personala, fiind un proces esential de vindecare a unei vieti pe care sa o iubesti. Asta pentru ca nu putem accepta ceea ce nu ne asumam.
Daca exista in noi un aspect pe care nu-l acceptam vom atrage in permanenta in viata noastra oameni care manifesta acest aspect.
Majoritatea am ingropat atat de multe aspecte neasumate incat am si uitat ca acestea au existat vreodata si astfel nu ne putem da seama in ce privinta suntem persoana pe care o privim cu dezgust. Daca in viata ta apare acelasi tip de persoana sa stii ca acesta e motivul.
Ce faceam eu?
Atrageam in viata mea multi oameni nepunctuali. Aaa, am uitat sa-ti mentionez, uresc nepunctualitatea. Nu puteam intelege oamenii care intarzie… si ma deranja foarte tare, crezand ca e o lipsa de respect. Acceptam scuzele, explicatiile si vina aruncata asupra traficului sau asupra altor motive externe.
In interiorul meu insa, se declansau niste sentimente pe care nu reuseam sa le descifrez. Eu sunt o persoana extrem de punctuala, nu cred ca am intarziat vreodata la vreo intalnire si daca am facut-o am sunat si am anuntat ca intarzii maxim 3 minute.
Problema mea era insa alta: in viata mea personala nu reuseam sa fiu punctuala. Amanarea era problema mea esentiala. Imi faceam liste si program cu termene limita si mereu sa gasea o activitate pe care sa o aman sau sa uit de ea.
Odata ce am desoperit acest comportament la mine am putut constientiza ca eu sunt de vina si ca fiecare om e asa cum e, cu bune si rele. Mi-am dat seama ca judecam oamenii numai atunci cand ei dovedeau o caracteristica pe care nu o puteam accepta la mine insami.
Am invatat sa nu judec niciodata un om pana nu intru in pielea lui.
Exista o multime de modalitati de a aborda asumarea propriilor tale trasaturi.
- Incepe prin a te concentra asupra celor care nu-ti plac. Fa o lista cu oamenii care nu-ti plac sau pe care-i urasti si examineaza fiecare trasatura. Asuma-ti fiecare din aceste trasaturi pentru ca procesul sa functioneze.
- Incearca (probeaza) fiecare din aceste trasaturi ca si cum ai incerca o jacheta, vezi cum te simti in ea si imagineaza-ti ce ai de facut pentru ca sa ti se potriveasca.
- Imagineaza-ti cum te-ai simti daca o persoana pe care o iubesti te-ar categoriza in felul acesta.
- Analizeaza ce judecati de valoare emiti cu privire la fiecare trasatura pe care o emiti despre oamenii ce o poseda.
- Evita sa te compari cu ei in favoarea ta sau sa faci diferente intre comportamentele lor si al tau si nu-ti lasa ego-ul sa se justifice propriul comportament.
- Da-ti voie sa simti si sa exprimi tot ceea ce se afla in interiorul tau.
Din momentul in care pui pe foaie aceste trasaturi, ele trec din inconstientul tau in constient si astfel vei realiza ce te deranjeaza si ce nu, vei putea descoperi mai usor cine esti.
Oprah Winfrey spunea foarte bine: “Transforma-ti ranile in intelepciune.” In loc de a te crampona de resentimente, mai bine am invata din ele. Examineaza cat ai beneficiat de pe urma ranilor tale.
Unde te-au dus ele?
Ce persoana e acum parte din viata ta si nu ar fi existat daca nu ai fi avut o experienta neplacuta?
Cum te impiedica faptul ca inca te cramponezi de ranile tale pentru a-ti duce la indeplinire visele?
Atunci cand te folosesti de aceste rani pentru a evolua si a invata, nu te mai considera o victima. Cand vei ajunge sa-ti descoperi cele mai bune lucruri din interiorul tau, nu vei mai fi atasat de nicio alta persoana sau afectat de ea. Invata de la aceste parti din tine si fa pace cu ele.
Asa ca, daca incepi sa iti accepti interiorul, nu mai e nevoie sa-ti creezi exteriorul.
Ca sa fii o persoana autentica trebuie sa permiti acestor aspecte pe care le accepti si le iubesti sa coexiste impreuna cu toate aspectele din tine pe care le judeci si le acuzi. Atunci cand reusesti sa tii cu dragoste aceste trasaturi la un loc, intr-o singura mana – fara a te judeca – ele se vor integra in mod natural in sistemul tau.
Inalta-te si imbratiseaza lumea din tine!
Succes!
6 răspunsuri
Foarte frumos si adevarat ! Felicitari !
Sunt impresionata! Ma regasesc in fiecare fraza acestei povesti- din pacate – dar ma bucur ca am avut sansa sa ajung acum aici si sa citesc acest articol. Sper sa gasesc in mine suficienta forta sa-mi asum tot ceea nu-mi place.Cel mai greu pare a fi sa-mi dau voie sa simt si sa-mi exprim trairile. Excelent articolul si extrem de motivant.
Foarte frumos articolul tau, ma regasesc momentan…in mare parte din situatiile prezentate. Stiu ca daca te simti atras or enervat de cineva, de fapt te simti atras/enervat de imaginea dinauntrul TAU in care se oglindeste persoana externa. Pentru ca daca o persoana are un impact asupra ta, inseamna ca rezonezi cu respectiva persoana (aceleasi vibratii)…Totusi, cu astea in minte ma stradui sa scap de-o colega plangacioasa, care se tanguie din nimicuri…Inca mai caut unde inlauntrul meu se oglindeste respectiva…si nu vreau s-o elimin ci s-o inteleg (atasarea asta a mea de astfel de oameni) si s-o accept…Sunt o adevarata leoaica si-mi place sa ma cred o invingatoare, privesc orice problema aparuta ca pe o provocare, ca pe o invitatie la a fi mai bun si ma calca pe nervi cand vad cate un omulet de se plange din fleacuri si mai mult mai face si din tantar armasar. Nu stiu inca de ce ma zgarie efectiv pe creier si ma stradui sa-mi pastrez calmul cand o aud sau simt cum iar inchide usa sa mi se „spovedeasca” si sa se planga de „n” lucruri/colegi/situatii in care ea e martira nedreptatita de soarta…etc. Nu vreau sa fiu cinica, dar cand ajung acasa am nu stiu de unde sunt obosita si fara sa vreau atrag tot felul de situatii negative eu insami, dupa o zi super duper la birou urmata de o repriza mancatoare de energie de „confesiuni”. Eu inteleg sa mai faci o gluma de un „dead-line” cu alti colegi, sa te miauni de una-alta…in gluma poate…da’ nu toaaaata ziua buna-ziua cautat nodu’ in papura, de parca ar fi un complot cosmic impotriva ta…Am impresia ca astfel de oameni te trag inapoi si crede-ma caut sa fug de respectiva colega (stiu cat de colegial pare… :) mai ales ca impartim acelasi birou) da’ pana nu inteleg unde-i de fapt blocajul emotional…de ce rezonez cu omu’ asta???ce l-oi fi invitat eu in viata mea cu spovedaniile ei cu tot…ei pana nu inteleg astea prefer sa pastrez distanta pana nu-mi mananca de tot nervii si energia…la propriu.
Sa fiu eu chiar asa de plangacioasa in alte planuri ale existentei mele leonine? Neaaaah…refuz sa cred asta…inca mai sondez…Or poate chiar ar trebui sa stau departe de astfel de oameni si sa nu-mi mai bat capul cu ei…
Deci am avut senzatia ca ai scris acest articol pentru mine…Ii dau eu de capat; „est modus in rebus”.
Am auzit de la cineva, paremise Bob Proctor, ce zicea „Daca nu te placi pe tine insusi dece astepti sa te placa cineva?”.
Dupa 4 ani de singuratate, am inceput sa ma trezesc dimineata si sa-mi zic in oglinda din baie ca ma plac, si ca sunt capabil de a iubi pe cineva (la fel este sugerat si in cartea lui Napoleon Hill „Think and grow rich” sau in filmul „Awaken Your Secret”-este un documentar nemaipomenit, o testare in practica a cartii lui Napoleon Hill). Cred ca mi-a luat 2 luni sa gasesc pe cineva :)
Sunt lucruri stranii si in acelas timp foarte interesante in aceasta lume :)
Incearca sa-i zici unui prieten sa faca acesta in fiecare dimineata, te va considera straniu … dar daca o legi cu un exemplu din viata ta – este considerat intimplare sau miracol.
O zi buna!
Felicitari Florina :)
Vad ca starnesti reactii.La tot mai multe. Iti doresc un drum lung si plin de realizari pe Empower.
Asumarea este acceptare!