Comunicarea Nonviolenta (III): apreciere, multumire, stralucire.

Asa cum ne reprezentam iubirea sub forma unei inimioare roz ar trebui sa reprezentam aprecierea sub forma unei ploi de artificii stralucitoare: cand iti exprimi aprecierea tu te simti ca la un foc de artificii iar persoana careia ii multumesti straluceste toata.

Spuneam saptamana trecuta ca mi s-a parut potrivit sa abordez exprimarea aprecierii in Comunicarea Nonviolenta ca un articol separat. Si asta pentru ca e mult si concentrat de spus iar asa un sentiment merita, spuneam eu, sa straluceasca singur. Hai sa vedem de ce straluceste aprecierea si care e legatura dintre ea si petreceri.

Ce se subintelege si ce pierdem

Idealul nostru este sa fim intelesi din priviri. De cele mai multe ori asta e una din definitiile pe care le atasam unei relatii importante pentru noi. “Ma intelege din priviri”, “E nevoie doar sa ma uit la el si stiu cum se simte.”

Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente. Oricine intelege ca un zambet larg, care crapa de fericire si o privire cu luminite in ea inseamna “Multumesc! Multumesc mult!”.

Ce pierdem? Pierdem plusul de bucurie si de senzatie placuta generate de sinergia care apare cand impartasim ceva. Comediile sunt mai amuzante cand radem alaturi de cineva, mancarea e mai buna cand o oferim si altora, Sighisoara si Brasovul sunt si speciale pe langa fabuloase pentru ca le vizitam cu cineva…

Pierdem diferenta de la placut la fabulos.

“Asa da” si “asa nu” ale aprecierii nonviolente

Spunem rar cuvinte bune, de apreciere. Poate ca nu suntem obisnuiti cu ele. E explicatia pe care o gasesc eu faptului ca adesea, cand auzim o lauda ne gandim inauntrul nostru “hmmm, si-acum ce vrei de la mine?”. Percepem laudele ca incercari de manipulare indreptate asupra noastra, ne temem ca suntem… “dresati”…

Marshall Rosenberg foloseste la un moment dat o anecdota tare hazlie pentru a ilustra acest lucru: un nene vrea sa-i arate altuia cum aplica el tehnici de incurajare calului sau. Isi duce prietenul suficient de aproape de cal si incepe sa-i spuna “vaaai, ce cal harnic si rapid si muncitor am eu, cel mai tare cal din imprejurimi!”. La care calul se intristeaza si-si spune: “ia uite, m-a si inlocuit, si-a luat un alt cal!”.

Modul in care se exprima aprecierea in Comunicarea Nonviolenta elimina astfel de neclaritati. In Comunicarea Nonviolenta aprecierea si multumirea se exprima mai elaborat si direct. Daca vreau sa-i multumesc sincer surorii mele pentru ca restituie la biblioteca si cartile mele atunci cand eu nu mai ajung, voi spune:

Si azi ai dus cartile la biblioteca in locul meu. Multumesc, m-am bucurat si m-am linistit in acelasi timp pentru ca uneori simt ca nu mai pot sa fac fata dar stiu ca tu esti aici si ma ajuti.

Daca sunt o tanti care vrea sa-si exprime aprecierea fata de prietena ei care ii asculta mereu problemele, multe si complicate, am sa spun:

Iti multumesc pentru ca m-ai ascultat si de data asta, cum faci tu mereu. Am nevoie sa vorbesc despre problemele mele si cand vorbesc cu tine simt ca am un sprijin.

Dupa cum ai observat, tiparul e asemanator pentru exprimarea oricarui sentiment intr-o maniera nonviolenta: situatia prezenta + ce simt eu despre + nevoia mea. La exprimarea aprecierii, a multumirii, e la fel. Doar ca e cu artificii de bucurie.

Bataia pe umar la modul general (“esti un baiat bun”) poate fi interpretata ca manipulare pentru ca lipsesc coordonatele clare: cand si cum am fost baiat bun si mai ales, ce inseamna bun? Cand oferi coordonatele generezi mai multa bucurie si mai multa claritate: te referi la o situatie anume si apreciezi acea prestatie.

Aprecierea e o sarbatoare!

Diferenta dintre o lauda care poate parea manipulativa si aprecierea exprimata in limbaj nonviolent se gaseste la nivelul intentiei.

Daca vrei pur si simplu ca omuletul sa mai faca ce-a facut ca a fost bine, nu se cheama ca-ti exprimi aprecierea fata de comportamentul lui sau fata de el. Pentru a-ti exprima aprecierea nu ai nevoie de un motiv anume. Cand iti exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru ca o actiune a celuilalt a venit in intampinarea uneia dintre nevoile tale: s-a intamplat o mica magie. Nu vrei nimic in schimb, desi probabil ca vei primi cel putin un zambet fericit.

De fapt, sarbatoriti impreuna: cel care ofera vorbele de apreciere si cel care le primeste. Exprimarea aprecierii e o petrecere in doi: ca sa iasa bine e nevoie ca aprecierea sa fie primita. Fara modestie falsa, fara a ne subaprecia, doar cu gratie. Un secret: un zambet te scoate din multe incurcaturi si presupune si mai putin efort, atunci cand nu stii ce sa spui sau daca e cazul sa spui ceva.

Ce poti face tu:

1. Gandeste-te ca toti avem nevoie de apreciere, chiar daca am fost educati sa nu ne aratam slabi, vulnerabili si sa nu cerem. Ne place sa o primim, chiar daca facem pe modestii.

2. Propune-ti sa-ti exprimi aprecierea de doua ori pe zi, pentru inceput. Ai putea incepe cu persoane cu care te simti mai in largul tau: un anumit membru al familiei sau un prieten special. Tu vezi daca e mai bine sa spui multumesc cuiva caruia i-ai mai spus sau unei persoane careia nu i-ai multumit niciodata pentru ce a adus in viata ta.

3. Cat mai multe “sarbatori”, sincere si cat mai dese, ca in zicerea cu pauzele si succesul.