Acasa » Constiinta – cum pot creste companiile (II)

Constiinta – cum pot creste companiile (II)

Un om de afaceri de mare succes dintre cunoscutii mei isi petrecea diminetile meditand. Se ducea la birou numai dupa-amiaza. Asociatii lui il dojeneau uneori „La ce responsabilitati ai, cum iti poti permite sa vii asa tarziu?”.

Din cauza responsabilitatilor, le spunea el, nu-mi pot permite sa nu vin tarziu. Descoperise ca, ducandu-se la birou cu mintea limpede, putea sa rezolve probleme cu care altii ar fi pierdut zile intregi, fara a fi vreodata siguri ca raspunsurile pe care le-ar fi gasit erau cele corecte.
– J. Donald Walters – Meditatia pentru incepatori

Nu va speriati – nu trebuie sa procedam toti ca acest om de afaceri. Realist vorbind, e putin probabil ca programul de lucru al tuturor companiilor sa se modifice, iar oamenii sa capete subit nivelul de constiinta conform caruia sa se ocupe de interiorul lor cateva ore in fiecare dimineata. Desi probabil acest lucru ar produce rezultate ideale, e doar o utopie.

Nu e o utopie insa ca 1% din angajati sa procedeze astfel – iar restul 99% sa beneficieze de pe urma ideilor creatoare ale acestora.

Nivelul specific

Am vorbit pe scurt data trecuta despre nivelul general – lucruri ce se pot face in randul tuturor oamenilor dintr-o companie. Dezvoltarea personala, prezentarea “lumii reale”, accentul pe sanatate. Sunt idei noi ce pot crea un alt climat intr-o companie, mai apropiat de transformarile pe care viitorul se pregateste sa ni le aduca.

Este adevarat insa ca prioritatea companiilor acum pare a fi supravietuirea pe timp de criza. In plus, chiar depasind aceasta si trecand la un nivel de constiinta superior, nimeni nu e obligat sa urmeze aceste lucruri. Sunt oameni care le fac deja pe cont propriu. Sunt altii care, probabil, nu le-ar face nici daca ar exista reglementari corporatiste in acest sens. Fiecare se “trezeste” in ritmul sau, fie manager, fie angajat. Si e normal sa fie asa.

Insa pentru un lider care constientizeaza vremurile deosebite (tulburi, dar in acelasi timp, transformatoare), ar mai exista o solutie. Poate ca ideea mea nu e noua, poate exista deja companii in Romania care o aplica (si chiar m-as bucura sa aflu daca e asa). Am enuntat-o ceva mai sus: 1% dintre angajati sa fie “formati” astfel incat ideile lor sa provina predominant din intuitie, din Constiinta, Esenta, Mintea profunda, Sinele Autentic, Sursa comuna tuturor.

Despre aceasta Constiinta vorbesc toate traditiile spirituale ale omenirii. Ceea ce as putea eu spune ar fi doar o palida reflectare a intelepciunii milenare transmisa pana la noi. Nu e o simpla filozofie – fiecare avem o conexiune directa cu aceasta Sursa si primim cele mai valoroase idei cand o contactam. Solutile la problemele economice se afla predominant in natura spirituala umana.

Si aici este cea mai mare provocare pentru orice lider de companie. Sa lase aceasta natura spirituala (din el si altii) sa izvorasca, sa se manifeste, sa produca solutiile sale extraordinare, poate de neimaginat.

E o provocare intrucat ego-ul, orgoliul, auto-suficienta ii vor spune ca nu are nevoie de asta, ca se poate si fara, asa cum a mers si pana acum. Dar daca ar fi mers bine pana acum, fara acestea, oare compania nu ar fi fost deja pe culmile succesului, neafectata de criza? Am mai spus ca masurile luate au fost bune pentru inceputul crizei – insa pentru vremurile ce urmeaza aproape nimeni nu a “schimbat foaia” si nu a investit inca.

Management constient

Iar ideea de crea o “capacitate de management constient” poate fi o astfel de investitie. Ce ar presupune ea?

In primul rand, selectarea celor 1%. Nu pe criteriile uzuale conform carora se aleg managerii. Ci pe criterii reale de competenta in ceea ce priveste dorinta sincera de a contribui la succesul companiei si al celor ce muncesc in ea. Aici nu merge cu interese, cu falsuri, cu orgolii sau pretentii de a fi considerat “important”. Altfel, sursa constiintei se inchide pentru totdeauna. Aici persoana selectata, pe langa cunostintele specifice ariei sale, are nevoie de o deschidere in plus si o disponibilitate de a cauta si gasi solutii uneori “extreme”, in linistea interioara profunda a fiintei sale.

Pregatirea lor nu este ceva extrem de complicat. E adevarat, ar putea avea nevoie de un program special de pregatire avansata cu persoane competente in domeniul cunoasterii interioare, dezvoltarii personale, comunicarii, sanatatii, la multe niveluri. Toate acestea in scopul “transformarii” lor in adevarate “surse de inspiratie si intuitie” pentru provocarile prin care compania trece. Nu inseamna o dezvoltare a “capacitatilor paranormale” (desi, daca ele exista, ar fi de dorit sa fie folosite!) – ci doar o “accentuare” a folosirii si unui alt gen de solutii.

Ar fi mult de spus pe aceasta tema. E o munca de pionierat, iar semnalul transmis catre societate ar fi deosebit. Ar fi si multe piedici, e adevarat – insa si provocarea de a descoperi cat de bine functioneaza. Poate ca ar merita ca liderii sa evalueze oportunitatea si importanta unei astfel de idei. Insa, inainte de asta, ar avea nevoie de constienta in ce priveste vremurile de transformare interioara pe care le traim. Altfel, putine din acestea ar putea avea vreun sens pentru ei, acum.

Constiinta in companii e inca la inceput in societatea romaneasca. Poate vom avea timpul sa ne maturizam, sau poate timpul nu va mai avea rabdare si vom fi nepregati, fara noi repere interioare in jurul caruia sa ne reconstrum vietile. In cele din urma, insa, nu trebuie sa asteptam dupa liderii actuali, daca ei nu vor fi capabili sa faca pasul inainte.

Daca vor fi, cu atat mai bine – ii sustinem, le ducem viziunea mai departe. Daca nu, intelept ar fi ca fiecare sa lucreze acolo unde se afla, pentru el insusi si pentru cei ce doresc, de buna voie, sa i se alature.

E o responsabilitate individuala a fiecaruia – iar despre acest lucru, ca si despre responsabilitatea sociala a companiilor, vom vorbi in ultimul articol din aceasta lunga (si, sper, interesanta) serie.

WEBINAR GRATUIT: Dublează-ți Vânzările pe Social Media în doar 3 Luni

Pentru Antreprenorii care vor să profite de schimbările Algoritmului Rețelelor Sociale pentru a-și Dubla Reach-ul și Vânzările în doar 3 Luni.

Există oare o METODĂ prin care te folosești de rețelele sociale ca să obții o creștere exponențială a reach-ului și a vânzărilor?

Da, există! Vezi ce rezultate am obținut eu pentru clienții mei folosind această metodă și cum o poți replica și tu.

17 răspunsuri

  1. Imi place foarte tare ideea ta, Marius!
    E extraordinar sa poti macar sa visezi ca intr-o societate, oricare ar fi ea (pentru ca nu am auzit nici prin alte parti ca o companie sa fie condusa astfel) ar putea avea astfel de angajati, sa nu mai vorbim de manageri.

    Iti vorbesc din viziunea unui om care lucreaza intr-o astfel de institutie si care, nu de putine ori a privit neputincios (ma rog…partial :) ) cum pot fi gasite si chiar sunt gasite solutii problemelor curente. Ele sunt evidente si naturale, insa respinse din principiu.
    Vestea buna este ca, daca cei care sunt numiti in functii ce presupun coordonare si conducere sunt „prevazuti” cu limite impuse sau prin liber arbitru cu privire la spiritualitate si nu dezvolta astfel de orientari, acest handicap este compensat de salariati care au un nivel de constiinta din ce in ce mai ridicat si sunt chiar „molipsitori”.
    Daca vei avea initiativa unui proiect de genul asta, ma ofer voluntar. :)

  2. Buna Marius,
    Cred ca ai mult curaj sa spui acestor lucruri pe nume si te felicit, fiindca vorbesti despre schimbari greu de acceptat chiar si de oamenii cu mintea deschisa. Eu una stiu ca fac eforturi sa ma debarasez de mentalitatea cu care am trait si de grijile care ma trag in jos, sa descopar lucrurile cu adevarat importante pentru mine ca persoana si pentru viata pe care mi-a fost dat s-o traiesc. Iar daca nu fac zilnic un efort constient, un pas cat de mic, ma trezesc trasa inapoi.
    Pe de alta parte, chiar daca idealul pe care il prezinti tu in aceasta serie de articole pare (aproape) imposibil de atins, stiu ca ne putem apropia de el doar ramanand cu privirea atintita asupra lui. Un multumesc si din partea mea!

  3. Melania – foarte interesanta ideea ta cu ‘managerii prevazuti cu limite’. Din pacate asa e, omul simplu are acces la constiinta mai liber, solutiile ii vin mai usor – dar daca cel de deasupra sa e obtuz si le respinge, se numeste cooperativa munca in zadar. Nu mai bine lasam noi compania sa se autodistruga pe mana incompetentei managerilor, decat sa o ‘salvam’ cu ideile bune ale salariatilor, daca ele nu sunt bagate in seama ?

    Bine, nu e vorba de acesta solutie extrema – era mai mult o ‘gluma’. Insa, serios vorbind, pentru ca ‘proiectul’ pe care l-am prezentat sa aiba succes e nevoie de sprijinul unuia (sau mai multor) lideri ai companiei. Adica sa vina ‘de sus in jos’ – invers nu prea merge. Da, e greu sa gasesti lideri cu deschideri catre constiinta, indeosebi in multinationale, unde nici ei nu prea pot sa faca ce vor. Intr-o companie mica sau medie cu patron roman, s-ar mai putea incerca ceva.

    Intr-un fel, am scris aceasta serie de articole despre companii – 6 cu ‘constiinta’ si 2 cu ‘viziunea’ (si mai urmeaza unul singur cu ‘responsabilitatea’ si gata !) – pentru ca simteam ca am o ‘datorie’ fata de compania unde lucrez. Unele din aceste idei (nu toate, e adevarat) le-am prezentat cu ceva timp in urma unor manageri de top de la noi…nu au fost bagate in seama. Nu m-am suparat, am inteles si de ce ei nu pot intelege, de ce ei vad lucrurile altfel – poate adevarul e la mijloc, cine stie. Probabil a fost si ‘vina’ mea ca nu am stiut cum sa le prezint mai bine…asta e, pe viitor, daca o sa mai am ocazia sa le prezint altor companii, stiu ce am de facut.

    Asa ca daca un astfel de proiect va exista intr-o companie si o sa am ocazia sa lucrez si eu la el, categoric colaboram ! Succes !

  4. Dana – multumesc ; poate ca pare imposibil, insa daca astfel de idei nu ar exista, n-am avea la ce sa ‘visam’ pentru un viitor mai bun. Eu cred ca nu sunt doar vise frumoase – ele pot fi si aplicate. Insa e nevoie de ‘omul potrivit la momentul potrivit la locul potrivit’…o fi si destinul o fi si vointa proprie, or fi si altele…

    Continua sa faci acele mici eforturi constiente zi de zi – ele se acumuleaza si la un moment dat iti va fi din ce in ce mai usor. Succes !

  5. omule esti tare!
    hai sa-ti spun si eu o mica povestioara:prin 2002-2003 fiind angajat la Dacia, dupa ce venisera francezii, de vreo 2 ani, se punea problema implementarii noilor proceduri aduse de ei, privind calitatea, protectia mediului si gestionarea deseurilor si altele, „planul progres” era denumirea actiunilor-un fel de „empower.ro”, daca ma intelegi!
    bun! sistemul de sugestii era unul din coordonatele in care se urmarea depunerea si compensarea financiara a initiatorului….eh, aici am venit cu o sugestie: 5-10 minute dupa inceperea programului(se lucreaza pe trei schimburi!) sa se organizeze un program de gimnastica de relaxare/inviorare cu toti angajatii!………surpriza….cand am depuso(sugestia)pentru avizare, am fost ridiculizat, nici nu ma asteptam la altceva, eram tanar angajat(am terminat fac in 1999)…..bineinteles ca nu s-a acceptat!

    acum, crede-ma ca ideile care le-ai descris aici de ceva timp mie mi se par revolutionare, iar constientizarea in intreprinderi cu siguranta, va avea un impact major in viitor, dar „care viitor” sa fie ala?
    crezi tu oare ca vor fi multe entitati care isi vor permite sa motiveze „oameni constienti”…..corect este poate sa imi spui ca motivarea acestora nu este numai cea financiara(se simte pe undeva, spre exemplu ca patriotismul este o alta forma de motivare, poate o simt eu mai mult ca nu prea am ce face la locul unde lucrez, si citesc pe net tot mai multe comentarii ale anonimilor la diverse articole in special cu ce se intampla cu romania, dar pana la urma si un „constient” are nevoie sa-si implineasca niste visuri, dorinte….care costa, zic!

  6. Am primit un feedback de la un cititor pe care-l cunosc de mult timp (cred ca 10 ani), desi nu ne-am mai vazut direct de 7-8 ani. Desi nu-mi plac ‘laudele’ (si sunt convins ca ideea a venit si altora, nu e ‘proprietatea’ mea) vreau sa-l pun aici intrucat persoana ‘stie ce spune’ in materie de spiritualitate si constiinta.

    „Felicitari din inima, Marius, pentru vizionarismul tau. DA, probabil ai gasit o varianta, posibil chiar unica, in care cresterea individuala -eventual inteleasa si sprijinita de manageri deschisi- sa poata fi pusa in valoare de catre corporatii. Acum, stii cum e cu viziunile, ele trebuiesc preluate si sustinute, tot din supraconstienta, de cat mai multi, pentru a se putea si…materializa.”

    Ii multumesc lui Octav pentru cuvinte. Cum spuneam mai sus, in raspunsul pentru Melania, o asemenea vizune ar trebui sa vina ‘de sus in jos’ – de la unul (sau mai multi) lideri deschisi catre masa de angajati (din care multi deja impartasesc astfel de lucruri). De jos in sus, fara sprijinul nimanui, sansele ca astfel de initiative sa fie ignorate sau chiar blocate sunt destul de mari. Vorbim aici de o transformare extrem de profunda la nivel individual, corporatist sau chiar social (prin extinderea modelului). Insa, cine stie, poate se va trezi cineva. Pana atunci, fiecare lucreaza la nivelul sau.

  7. Nicolae – ideea ta era foarte buna – si eu m-am gandit la programe de relaxare/vitalizare etc – am propus cuiva asta (si alte chestii ceva mai ‚avansate’) si mi s-a spus ca nu exista reglementari corporative in acest sens si deci nu se poate.

    Cred ca liderii companiilor ar avea nevoie sa inteleaga ca viata unei fiinte umane nu poate fi reglementata prin proceduri etc –insa, asa cum am spus, la munca nu mai esti ‚fiinta umana’ – esti o ‚fiinta sociala’ ce joaca roluri (manager, salariat, roman, expat etc) – deci esti ‚impartit’ pe standarde…Intr-un fel e normal, dar cred ca se poate face un ‚compromis’ intre cele 2 identitati, totusi…

    Ai dreptate cu motivarea financiara – uite, recitind comentariul tau, chiar acum mi-a venit o idee – multumesc ! (poate nu e noua, o mai fi venit si altora, dar acum m-am gandit si eu). O idee despre ‚motivarea non-financiara constienta’ – am sa scriu un articol despre asta ! (ahhh, ziceam ca nu mai scriu decat un singur articol despre companii, dar se pare ca vor fi doua). Cred ca peste 2 saptamani va apare. Mai ‚comentam’ si atunci despre asta !

  8. o mica completare, care este pe undeva necesara, la ce am ascris mai sus…sa nu credeti ca motivarea non-financiara nu este luata in seama de marile companii, eu acum privesc de afara (nu mai sunt angajat la dacia), insa in ultimii ani, au vazut si ei(francezii) ca implementarea constiintei, si implicit si motivarea non-financiara, prinde la romani in special, si se practica(am facut curs de management social ii spune in interiorul sitului-unde se pune accent pe atentia pe care trebuie s-o acorzi omului, nu angajatului, dealtfel aici ii spune „operator” nu „muncitor” cum se utiliza!, acum deh, interesul e ca sa se micsoreze costul de productie aci….pe unii, mici menageri ii prinde pe altii mai putin, dar se practica constientizarea, dar si dezamagirea personalului si asta e destul de dureros!

  9. Nicolae – da , e adevarat ca exista motivare non-finaciara in companii. Insa ideea care imi venise se referea la un alt tip de motivare non-financiara, un pic mai ‘inalta’, sa-i spun asa. O sa scriu peste 2 saptamani.

  10. de ce oare?
    motivarea in companii poate fi un subiect legat de constiinta, si ‘i destul de interesant zic….asta numa’ daca te-ai tot plictist sa scrii la unii „pereti” poate!

  11. Nu, nu m-am plictisit hihi insa mi-am dat seama ca deja mult din ce voiam sa zic am scris in Constiinta – cum pot creste companiile (1). Ce as fi spus ar fi fost o ‘re-aranjare’ a acelorasi idei in alta forma, si n-avea rost.

    Insa e si ceva nou ce mi-ai venit in minte – nu cred ca e prea mult de spus pentru un articol separat. Am sa vad insa cum simt subiectul si scriu in functie de asta.

    Oricum, multumesc pt primul tau comentariu – de la ultimele cuvinte de acolo mi-a venit ideea !

  12. Ideile lui Marius ne expun adevarata stare de normalitate.
    Ele nu sunt teluri greu de atins sau fragmente dintr-o lume ideala. Cu totii avem sadite in noi semintele acestei normalitati. Dovada ca ne plac, rezonam cu aceasta perspectiva numai ca ceva nu e in regula in a le accepta ca fiind practice.
    Aceasta veriga lipsa eu cred ca este vointa individuala. Prea multi dintre noi ne identificam cu sistemul in care traim, ne ignoram sinele si traim din ideile altora…putini la numar. Astfel ajungem sa ne anihilam capacitatea de a experiementa personal sau chiar ajungem sa luptam impotriva ei.
    De aceea schimbarea trebuie sa inceapa din noi insine…cu noi insine. Apoi, incet, incet, se vor vedea schimbari si in jurul nostru pana la cele mai inalte nivele.

    Marea problema a sistemului actual este aceea ca ne indeparteateaza de sinele individual…pana la ruptura. Toate problemele, din perspectiva lui, au o cauza exterioara si rezolvarea lor se afla intodeauna in exeriorul nostru.

    In realitate, sursa problemelor este in interiorul nostru si rezolvarea lor tot acolo isi are locul.
    Trebuie sa devenim convinsi ca noi putem modifica starea lucrurilor. Nu invers… Acest fapt il pot numi vointa proprie.
    Din interiorul sistemului nu putem vedea CUM vom putea schimba lucrurile. Deprogramandu-ne, eliberand sinele de educatia in care am fost crescuti lucrurile vor veni aporoape de la sine. Vom sti mereu ce avem de facut…

    E multa munca personala, psihanaliza, observare de sine…dar e singura cale de a produce cu adevarat o schimbare majora.

  13. Consider ideile tale foarte atractive si in aceeasi masura juste; totusi ca si alti comentatori le consider inca de domeniul utopiei sau macar a nisei; apropos de nisa, ai zis in unul din articole ca ar exista deja companii deschise catre astfel de abordari: dezvoltarea constiintei angajatilor, chiar considerarea constiintei ca valoare de business; ne poti ajuta cu un exemplu?

  14. Florin Nicolae : nu cred ca pregatirea a 1% din oameni pentru anumite scopuri e utopie, eu spun ca e perfect realizabil daca exista nivelul de constiinta de a intelege necesitatea si beneficiile sale.

    Robert Rabbin vorbeste in cartea sa de care am pomenit despre companii din SUA la care el a venit cu abordari spirituale inca din deceniul trecut si managerii de top erau deschisi. Eu am spus ca la noi in tara nu cred ca exista nici macar o companie, medie sau mare, care sa inteleaga si sa aplice astfle de lucruri. Ce am spus in cele 2 articole cu cresterea se poate aplica predominant pt companii mici si medii cu patroni romani, la multinationale e mai greu din multe motive…Dar asta nu inseamna ca nu se poate incerca…

    Marius, ai dreptate cu vointa individuala si sistemul. E greu sa ii faci pe oameni sa se rupa, sa se deprogrameze. Desi in unele cazuri schimbarea trebuie sa inceapa cu noi insine, in companii e cam greu…daca nu vine de la lider in jos, cam greu sa vii tu de la nivel mic spre varf, vei fi blocat de interese de tot felul…De asta cei mai inteligenti sunt in afara companiilor, eu nu sunt foarte inteligent daca inca sunt acolo sau inca nu am reusit sa determin vreo schimbare hahaha asta e, lucrez la asta…

  15. Revin cu niste ganduri.
    Am in familie un exemplu de sefi (sot si sotie, patroni de companie) care sunt exact genul de oameni pe care iti doresti sa-i vezi mai mult la conducere (de fapt ne dorim cu totii). De exemplu, ei cunosc personal familiile angajatilor, organizeaza brad de Craciun pentru copiii acestora, pe care i-au vazut crescand (firma are vreo 15 ani) si cu care stau inclusiv de vorba pentru a-i indruma in viata, si nu au concediat pe cineva decat pe motivul lipsei de respect aratate angajatilor de pe pozitii inferioare (nu inventez, este real).
    Eu nu am lucrat multa vreme ca angajat, dar cand am ales aceasta cale am facut greseala de a avea in minte modelul companiei si al patronilor din familia mea, pe care nu l-am regasit decat intr-o masura mai mica in firma la care am lucrat, si la un nivel ierarhic inferior – de aici conflicte si dezamagiri. Din pacate, acest model nu a ajutat firma unchilor mei in contextul crizei economice, dar sper din tot sufletul sa reziste pentru ca ar fi pacat sa dispara, chiar daca persoanele influentate de el vor duce mai departe cate ceva din caldura sufleteasca si relatiile personale care le-au caracterizat viata la serviciu.

  16. Dana – ma bucur sa aud astfel de lucruri. E exact ce am spus – acest model se potriveste cel mai bine companiilor mici si medii cu patroni romani. La multinationale e foarte greu, alta lume acolo…

    Probabil ca rudele tale aplica deja o parte din „masurile” de care am vorbit – si daca tu consideri ca ii poate ajuta, ofera-le aceasta serie de articole pentru a le citi. Nu vreau sa ma ‘laud’ cu ceva , insa m-as bucura daca ar gasi vreo idee care sa le fie de folos. Si de ce spun asta :

    Probabil ca modelul nu a fost complet din moment ce au dificultati datorate crizei. Nu spun ca toate companiile care aplica ce am zis eu scapa de criza definitiv – ar fi ‘nebunie’ din partea mea. Dar spun ca acele companii care isi vor forma special oameni (macar 1%) care sa vina cu solutii de dincolo de mintea obisnuita au cele mai mari sanse de reusita. Spre deosebire de cele ce urmeaza solutii obisnuite, asa-zis ‘verificate’ – care ar putea avansa mai greu sau chiar continua sa aiba dificultati.

    Si asta a fost deja verificat (am vazut ca si Robert Rabbin vorbea de ceva asemanator, in SUA, in cartea sa de care am pomenit ; si sunt convins ca nu numai el a observat asta….)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


litera.ro
2 SESIUNI LIVE cu același conținut

Înscrie-te la webinar

Pentru Antreprenorii și Marketerii care vor să profite de schimbările Algoritmului Rețelelor Sociale pentru a-și Dubla Vizibilitatea și Vânzările în 2024.