Costumul te poarta pe tine sau tu porti costumul?

„Important la o rochie e femeia care o poarta”, amintea designerul Yves Saint Laurent. Personalitatea noastra impregneaza tinuta, o valorizeaza, ii confera sens si identitate, niciodata invers. Extrapoland in lumea profesionala, costumul te poarta pe tine sau tu porti costumul?

Prima impresie, atat de temuta si mult-studiata prima impresie, se construieste in cele sapte secunde initiale ale interactiunii. Informatiile vizuale procesate rapid, alaturi de tonul, ritmul si volumul vocii, proxemica si mimico-gestica vor avea un impact puternic asupra relatiilor tale cu ceilalti, dar si asupra propriei relatii cu tine.

Ce spune costumul?

Prima persoana pe care o vedem in oglinda dimineata, careia ii aratam tinuta cu care suntem gata sa iesim in lume, suntem noi. V-ati intrebat vreodata, cand probati un costum rigid, care comunica autoritate, daca va simtiti siguri pe voi purtandu-l? Il simtiti ca o costumatie in care sunteti gata sa va jucati rolul? Sau este o extensie fireasca a personalitatii voastre? Oamenii va respecta pe voi sau va respecta costumul?

Simpla prezenta a costumului intr-un mediu public cere respectul, fiindca proiecteaza imaginea profesionalismului. Odata ajuns la o intalnire imbracat intr-un costum transmiti un mesaj subtil, dar puternic ca detii controlul asupra situatiei.

Coplesirea personalitatii purtatorului de catre mesajul transmis de costum este vizibila in doua situatii extreme: prea bine imbracat fata de cum este obisnuita persoana in viata cotidiana si imbracat sleampat, ponosit, fata de cum ar prevedea conjunctura. In aceste situatii, tinuta devine o bariera, fractura dintre ce suntem de fapt si ce vrem sa parem.

Prea mult

„Parca se pierdea in rochia aceea pretioasa” ori „ce fastacit era, parca nu mai purtase niciodata costum”. Aceste situatii sunt frecvent intalnite la cei care poarta intamplator haine formale sau care ajung sa le imbrace ca parte a unei constrangeri legate de functia detinuta, de conjunctura etc.

Firescul purtarii unui costum, asumarea rigorii si autoritatii pe care le denota, implica purtatorul sa detina deja aceste caracteristici. Ele nu-i sunt oferite de haina. Si, bineinteles, minima doza de experienta comportamentala pe care ti-o impun limitarile fizice ale acestui gen de imbracaminte.

Totul se invata, inclusiv maniera eleganta si plina de incredere in care se poarta un smoking sau o rochie de gala. Acest lucru se obtine exersand, experimentand, construind in timp o compatibilitate intre personalitatea noastra si mesajele pe care costumul purtat le exprima.

Daca un consultant de imagine sau o persoana apropiata iti recomanda articole vestimentare cu care nu esti familiarizat si in care nu te simti confortabil si sigur, adaptateaza-le personalitatii si stilului tau de viata.

Un deux pieces pe o persoana creativa poate capata valente noi care transced uniforma profesionala si ii reflecta stilul personal. Culoarea si textura tesaturii, croiala, accesoriile, asocierile de culori, toate devin instrumente de comunicare.

Ce parem a fi (haina) tinde sa devina egal cu ce suntem de fapt (omul). Abia atunci purtatorul va fi remarcat inaintea costumului, iar acesta din urma devine o platforma de manifestare a personalitatii.

Prea putin

„Imbraca-te ponosit si vor vedea rochia, imbraca-te impecabil si te vor vedea pe tine”, ne impartasea din experienta sa marele designer Coco Chanel. Doar in contexte exceptionale in care numele tau trece dincolo de orice prima impresie, modul in care te prezinti in cadru public ajunge sa conteze mai putin.

Putini stiu imaginile cu Steve Jobs tanar, in costum, vanzandu-si si promovandu-si viziunea. Cand el ajunsese o persoana publica, iar numele sau un autograf, a renuntat la tinuta formala si a adoptat una in care confortul prima.

Directia de mers este de la costum impecabil sau tinuta impecabila la una relativ nesemnificativa, confortabila, niciodata invers, in mediul profesional.

„Avea manecile sacoului prea lungi, iar pantalonii ii stateau falduri-falduri adunati pe botul pantofului, chiar si cravata parca il strangea.” Va este cunoscuta imaginea, nu? Nu am pomenit nimic despre persoana si ce-mi transmitea. Impresia proasta lasata de costum se interpunea intre mine, receptor, si cel care urma sa emita un mesaj. Pana la a cuceri verbal audienta, ea trebuie impresionata din punct de vedere nonverbal.

O tinuta egala cu personalitatea ta este aceea in care transmiti incredere si in care te simti increzator si confortabil. O rochie sau un costum in care te simti strain, in care ai ajuns constrans sau din intamplare, va atribui discursului tau aceleasi caracteristici.

„Carapacea” vestimentara va ascunde, va perturba mesajul verbal, transmitand informatii divergente: „asa de prost sunt platiti speakerii zilele astea” sau „se vede ca e nou, parca poarta costumul lui taica-su”. Cand ea, haina, este un suport, paveaza drumul pana la mintea si inima interlocutorului cu informatii pozitive: „este un profesionist, plin de incredere, inteligent, educat, convingator”.

Sa invatam impreuna limbajul hainelor!