Tot in ideea de a discuta concret, astazi vom vorbi despre importanta definirii problemei in gasirea solutiilor si despre structura pe care o urmeaza gandirea.
Cuvantul cheie: structura
In masura in care reusim sa-l retinem si sa-l folosim, un lucru ne va deschide zeci de posibilitati: gandirea urmeaza o structura. Asa este natura ei – pentru ca procesul sa aiba loc, are nevoie sa „urmareasca” ceva anume. Gandirea inventiva si creativitatea nu fac exceptie.
Atunci cand urmarim sa ajungem la solutii creative (care aduc cu ele nou si/sau neobisnuit), directionarea gandirii ne foloseste daca stim sa alegem structuri care ne deschid posibilitatile si nu structuri care ni le limiteaza.
Daca initial am ales structuri care ne limiteaza posibilitatile creative, putem sa optam pentru alte structuri care re-directioneaza procesele gandirii. Directionarea, respectiv re-directionarea presupun sa ne folosim de resursele noastre interioare (gandire, imaginatie, experienta) ca sa gasim drumul de la situatia cu care ne confruntam pana la un anumit punct ales pentru directionare.
Exemplu: vrem sa gasim intrarea intr-o curte imprejmuita de un gard inalt si alegem ca element de directionare a gandirii conceptul „meleu”. Cum ne poate folosi un meleu pentru a intra in curte? Daca dorim doar sa ajungem la niste raspunsuri logice, nu este nevoie sa ne indepartam atat de mult. Este insa necesar sa punem niste intrebari cu privire la aspectele de interes.
Trebuie retinut ca procesele gandirii decurg mai usor si sunt mai eficiente atunci cand sunt subordonate unei directii decat atunci cand ne „scufundam” in informatii care ne vin haotic din jur, fara a avea un scop anume. Cand mergem la doctor, de exemplu, el ne intreaba despre simpome si incearca sa vada daca, si in ce masura, acestea corespund unor anumite modele care caracterizeaza o boala sau alta. Daca nu ar avea in minte acele modele (structurile de care vorbeam mai devreme) nu ar avea la ce sa „lipeasca” informatia pe care i-o dam noi.
Structuri care directioneaza gandirea
O structura poate fi cam orice: o regula, o formula, sau opusul lor, un model, o analogie, o strategie, o imagine, un desen, o schema, un concept (un cuvant), un semn, o distanta, o marime, un sentiment, o senzatie, o intrebare, o relatie (intre niste elemente).
Structurile pot fi si combinate. Atunci cand vrem sa ajungem la solutii originale, nu trebuie decat sa ne alegem structuri neobisnuite pentru situatia-problema cu care ne confruntam. Cu cat alegem structuri mai departate de ceea ce in mod normal presupune situatia, cu atat mai mult vom nascoci solutii surprinzatoare. De exemplu, o analogie cu un domeniu neinrudit de cel in care cautam solutii ne poate oferi strategii de mare ajutor.
Gardul Deliei
Acum va propun o aplicatie pentru ceea ce am expus mai devreme. Am intitulat-o „Gardul Deliei”. Sa spunem ca Delia, mergand prin parc, a ajuns la o zona imprejmuita de un un gard inalt prin care nu se poate vedea dincolo. Delia poate deduce ca zona respectiva este imprejmuita pentru a restrictiona accesul.
Daca este o persoana curioasa, ar putea sa inceapa sa-si puna intrebari. Daca mergea special ca sa vada despre ce este vorba in locul respectiv, atunci isi va pune cu siguranta niste intrebari. De exemplu: Am voie sa intru sau nu? De ce nu am voie sa intru? Cum as putea sa ajung in curte? Unde este poarta? Ce este dincolo? Cum pot sa aflu asta?
Capacitatea noastra de a gasi solutii la o problema depinde foarte mult de modul in care ne definim problema. Partea buna este ca acest aspect ne sta la indemana. Adica suntem liberi sa ne alegem un mod permisiv de a defini problema si nu obligate sa operam cu unul limitativ.
Daca Delia isi explica situatia sub forma unei interdictii („nu am voie sa intru”) sansele sa gaseasca intrarea scad foarte mult. Daca, in schimb, se intreaba cum ar putea sa intre, atunci sansele cresc simtitor. Daca se intreaba cum poate sa afle ce este dincolo, sansele cresc si mai mult. Intrebarile directioneaza gandirea.
Sa zicem ca Delia se intreaba cum ar putea sa ajunga in curte. Primul lucru pe care il face este sa caute poarta (adica incearca sa cunoasca mai bine situatia). Inconjoara suprafata imprejmuita dar nu gaseste poarta. Poate ca gardul are o poarta dar ea nu a vazut-o. Sau poate ca gardul nu are o poarta.
Plecand pe ideea ca gardul are o poarta, Delia poate sa-l cerceteze din nou, de aceasta data cu mai mare atentie. Posibilitati:
- poarta sa nu aiba maner (sau acesta sa fie ascuns);
- poarta sa fie actionata de un buton aflat fie pe gard, fie in alta locatie;
- poarta sa fie altfel decat am concepe-o noi in mod obisnuit.
Oricat ar parea de ciudat, este posibil ca gardul sa nu aiba poarta! In acest caz, intrarea s-ar putea face pe sub el, pe deasupra lui, sau prin el. Daca intrarea se face pe sub gard, ar fi potrivit sa cautam prin jur un pasaj, o gura cu sau fara capac. In acest sens ar putea fi util sa ne departam de „problema” si sa exploram vecinatatile ei. Poate ca „gura” respectiva este apropiata de gard, sau poate ca se afla la o distanta mai mare, in parc, de unde, printr-un tunel, se poate ajunge in interiorul suprafetei imprejmuite.
Daca „intrarea” se face pe deasupra gardului, Delia ar putea sa exploreze posibilitatile de a-l sari sau escalada. Poate ca va folosi o scara. Sau o saltea flexibila care sa o proiecteze peste gard. Sau poate ca va folosi o prajina in acest sens. Poate ca va aduce o macara. Poate ca isi va monta niste arcuri la picioare, care sa o ajute sa sara mai mult. Poate ca isi va monta pe spate un sistem care sa o poata propulsa in aer, intai pe verticala si apoi pe deasupra gardului. Daca Delia doreste sa intre „prin” gard, atunci poate sa cheme pe cineva care, pur si simplu, sa faca o gaura/o poarta in gard. In acest caz, am inlaturat presupozitia ca orice gard sau zid are deja o poarta (daca nu o are o putem crea noi!).
Pana in acest punct, cred ca Delia are la indemana indeajuns de multe solutii la ceea ce initial parea un obstacol de netrecut. Totusi, ea poate rezolva problema mult mai elegant si cu mult mai putina bataie de cap. Asa cum am spus mai inainte, depinde foarte mult de cum a definit ea problema. Ce ati spune daca in loc de „Cum as putea sa ajung in curte?” se intreaba „Cum pot sa aflu ce este in curte?”?
De exemplu, Delia poate gasi un orificiu in gard (neobservat initial), prin care sa priveasca in curte. Sau poate sa „trimita” in curte, pe deasupra gardului, un aparat foto sau o camera. Sau poate sa foloseasca un binoclu pentru a privi in curte de pe o movila. Mai este posibil ca Delia sa aiba acces la imagini luate prin satelit sau sa faca apel la clarvazatori Sau, poate ca exista persoane care ar putea-o ajuta pe Delia. Daca gaseste pe gard o inscriptie cu numele proprietarului sau al contructorului gardului, ar putea sa mearga sa-i intrebe ce se afla in curte.
Iata cum am reusit sa identificam cca 20 de posibilitati la problema Deliei! Sunt convins ca mai exista si altele. De asemenea, sunt convins ca fiecare dintre noi poate gasi cel putin tot atatea solutii la situatiile cu care se confrunta, daca din cand in cand isi exerseaza capacitatile.
Incepand de duminica viitoare, cel mai probabil, va voi prezenta in exclusivitate un articol care constituie primul capitol dintr-o carte pe care o voi scrie treptat, treptat, saptamana de saptamana, pe Empower.ro.
Bineinteles, este despre creativitate, inventivitate si problem solving. Pot sa va spun ca vom face o calatorie prin Univers. Printr-un univers al posibilitatilor infinite. Pana atunci, nu uitati ca ne lovim de ziduri la fiecare pas dar ca depinde de noi sa gasim portitele! Gandirea ne foloseste numai daca avem rabdare sa o folosim!
11 răspunsuri
Ionut, te rog mult sa corectezi! Era bine cum scrisesem. „Mileu” nu „meleu”! E chiar „mileu” , oricat ar parea de ciudat (de fapt, am pus intentionat un cuvant care aparent nu are legatura)! Inainte, mai gaseai pe cate o masuta frumoasa de sufragerie un mileu deosebit.
Tocmai l-am gasit in DEX. Insa nu se scrie cum am crezut eu ci „milieu” (si vine din frantuzescul milieu = mijloc).
Milieu, milieuri = Obiect din panza (brodata) sau din dantela, care se aseaza (ca ornament) pe o mobila.
pagina 634 din DEX, editia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1996.
Haha, uite ce inseamna creativitate. Am crezut ca vrei sa zici „meleu” (gramada, ca la rugby ma gandeam). Gasesti niste prieteni/oameni care sa faca o gramada de rugby si sari gardul. :) Super tare, nu? La asta ma gandeam…
Lasa asa articolul, a iesit bine pana la urma, poate e util comentariul asta al meu. :)
:)
Foarte frumoasa si ideea ta! M-a amuzat mult!
Si ce-mi place cel mai mult este ca fiecare poate vedea altceva in acelasi lucru… e ca si un tablou in care ne regasim toti, dar fiecare in mod diferit.
Un articol „out of the box” :) Mi-a placut!
Un articol foarte bun pentru o zi de duminica .Adica, iti da subiecte pentru „directionarea” mintii.Imi place .Tocmai vroiam sa sustin o parere oarecum diferita de a ta,in timp ce citeam articolul.Am citit insa si comentariile si am realizat ca nu mai e nevoie :ati demonstrat voi ceea ce vroiam eu sa sustin;si anume ca adevarata structura care directioneaza mintea este conceptul(cuvantul);celelalte(reguli,formule,modele,strategii etc . , enumerate de tine)sunt niste sisteme nou create tot cu ajutorul cuvintelor,care au directionat gandirea pe un anumit traseu.
De aceea „meleu”-ul lui Ionut a transformat gardul Deliei intr-o problema cu o singura solutie,pe cand „milieu”-ul originar ar fi lasat mai multe spatii de umplut dupa imaginatia fiecaruia…
Va multumesc tare mult! Si tie, Alexandru! Si tie, Ionescu!
Sunt curios in ce domenii lucrati si daca va ajuta ceea ce gasiti pe empower.ro!
@ Ionescu
Ai mare dreptate cu cuvantul, structura fundamentala! In majoritate, celelalte sunt forme cu grad mai mare de complexitate, construite cu ajutorul cuvintelor. Exista si o exceptie mai importanta: semnul. In fapt, cuvintele sunt alcatuite din semne; deci semnul are gradul cel mai mare de generalitate.
Pentru mai multe detalii despre rolul cuvintelor in reprezentare, va sugerez:
http://www.octavdafinoiu.ro/2008/01/27/de-la-imagini-reprezentare-la-realitate-si-invers/
http://www.octavdafinoiu.ro/2008/01/19/cuvantul-ca-arma/
Din necesitati de cursivitate a expunerii, am renuntat la niste detalii pe care doresc sa le adaug acum.
In scenariul ca gardul are o poarta, cele trei posibilitati aratau initial astfel:
-poarta sa nu aiba maner (sau acesta sa fie ascuns) si sa fie atat de bine potrivita incat partile unde se imbina cu gardul sa nu se observe;
-poarta sa fie actionata de un buton aflat fie pe gard, fie in alta locatie (in apropiere, spre exemplu);
-poarta sa fie altfel decat am concepe-o noi in mod obisnuit. Adica: 1. sa se declanseze prin impingere (in interior), urmata eventual de culisarea laterala a respectivei parti de gard; 2. sa se deschida prin rotatie nu pe verticala, cum se intampla in mod obisnuit, ci pe orizontala (avand axul situat fie central – la mijlocul gardului, adica o bara in jurul caruia poarta se roteste si ramane suspendata jumatate inauntrul curtii, jumatate inafara ei, fie in partea superioara sau inferioara – caz in care ar lasa deschizaturi laterale cam incomode; 3.”poarta” sa fie, de fapt, o gaura sau o usita ascunsa de cca 30 pe 30 de cm, de tipul celor pe care le vedeam in desenele animate cu Tom si Jerry (fie gaura din perete a lui Jerry, fie usita pentru animale situata in partea de jos a usii casei).
POARTA DELIEI
* este posibil ca eu sa nu fiu indeajuns de motivata ca sa gasesc poarta si in acelasi timp sa dezvolt o stare de neputinta in a rezolva problema ?
* este posibil sa vreau si sa nu vreau in acelasi timp sa gasesc intrarea ?
* cum pot sa inteleg daca eforturile mele au fost indreptate spre gasirea unei solutii sau au fost doar momente in care am dorit sa stiu ce este dincolo ?
Cred ca depinde mult de firea celui care traieste evenimentul. In raspunsurile de mai sus vedem doua tipuri de gandire (cel putin !) : firea unui om practic si firea unui un obisnuit cu conceptualizarile: teoretizare, care permite mai departe o expandare pe diferite alte planuri. Viata de zi cu zi ne pune in diferite ipostaze de care ar trebui sa tinem cont, dupa firea noastra: suntem curiosi; suntem saritori la implicare; suntem mereu manati de necesitati care nu suporta amanare, etc. Cineva curios din fire, indiferent daca are sau nu treaba sau timp, se lasa zgandarit doar pentru ca undeva este ceva care iese din cotidian; cineva care are mereu impulsul de a se implica in cate ceva, se va implica gasind ca i-ar putea fi de folos sa dezlege ‘ghicitoarea’; cineva manat de necesitati permanente (nu inchipuite, asta ar fi altceva, ci chiar reale) trece mai departe: daca este istet din fire remarca curiozitatea si o va spune cuiva, doar pentru ca sa gaseasca cineva un posibil raspuns si sa i-l comunice si lui; daca este prea adancit in ganduri si concentrat asupra drumului, ar putea nega si faptul ca asa ceva poate exista (dupa exemplul ‘girafei vs Parlamentul englez’ !!! exagerat, dar foarte real !)
Multi ne lasam condusi de impulsul momentului si actionam fara sa tinem cont ce ne-a scos in cale viata: ce pornisem sa facem si ce am ajuns sa facem; obisnuinta gandirii – si traim acum epoca vorbirii si gandirii – este tot ceea ce poate fi mai bun in zilele noastre, cu conditia sa gandim la obiect si sa ne relaxam chiar de gandire, pentru a oferi astfel putere gandului atunci cand este vremea lui. Structura care directioneaza gandul (subiectul nostru) este foarte importanta – si nimeni nu ne prea invata in scoala acest lucru – poate fi o structura care implica o sinteza a unor cunoasteri anterioare, integrarea momentului actual in aceasta sinteza si extrapolarea experientei totale obtinute: de fapt expandarea ei in intelegerea unor elementele care tin de trecut (intelegem ceea ce nu am inteles candva) si viitor (acumulare de experienta pentru viitor). Iata de ce un om practic ar face bine sa se obisnuiasca sa gandeasca structural (am dat doar un exemplu, fiecare poate gandi cum vrea) pe orice directie, cum ii este felul, doar s-o faca. Sa ne redirectionam gandirile catre rezolvarea evenimentelor vietii noastre, fara sa ne fie frica de ele (multi oameni fug de diverse situatii doar pentru ca nu s-au GANDIT la asa ceva vreodata).
@ Maria
Ca sa intri in suprafata imprejmuita, este evident ca ai nevoie de solutii. Totusi, este adevarat, inainte de asta trebuie sa te intrebi daca vrei sau nu. Si daca da, de ce vrei sa intri.
Brian Tracy vorbea intr-una din cartile sale despre oamenii care vin sa-l intrebe cum sa devina mai motivati. De fiecare data el ii intreaba „Care sunt obiectivele tale?” si ei raspundeau ca nu au.
Daca iti este indiferent sa ajungi sau nu in curtea imprejmuita, atunci – foarte probabil – nu vei cauta solutii si nu vei intra. Daca in curtea respectiva este posibil sa se afle o planta care ti-a fost recomandata ca leac pentru o boala foarte grava de care suferi, banuiesc ca nu vei mai sta pe ganduri si iti vei pune mintea la treaba ca sa te convingi daca este sau nu, si – in cazul in care planta se afla acolo – sa ajungi inauntru.
Tu ce zici?