A fi credibil – iata ceva dupa care multa lume alearga. A inspira celorlalti incredere in tine este insa intotdeauna o provocare. Si inainte de toate, o mare responsabilitate.
Sondaje si reactii
In mod ideal, principiul responsabilitatii ar trebui sa fie luat in considerare de toti liderii, indeosebi de cei politici sau institutii. Realitatea ne spune insa altceva.
Rezultatele sondajelor de opinie de genul “Cata incredere aveti in …?” (folosite pentru masurarea credibilitatii) nu au niciun efect asupra responsabilizarii primilor clasati. Nu ii face sa simta ca ar dori sa spuna adevaruri – doar le intareste perceptia deformata pe care o au asupra lor insisi ca ceea ce fac e bine.
In definitiv, e o simpla reactie invatata. Cand mediul social iti impune anumite valori, modul in care „voteaza” populatia la sondaje si modul in care se comporta “castigatorii” sunt simple automatisme ce nu au nicio legatura cu realitatea.
E o falsa “credibilitate” – si o observam peste tot. Cand avem mintea deschisa realizam ca acesta nu e un model de urmat. Sa te lasi condus sau inspirat de lideri desemnati conform sondajelor populare (chiar si intr-o companie!) care pretind ca ceea ce fac e spre binele nostru… e o pierdere de timp…
Eroarea
Nu e surprinzator ca majoritatea se lasa dusi de nas si prefera automatismul in locul realitatii. Mass-media isi face bine treaba si formeaza opinii conforme cu interesele celor puternici – asa a fost dintotdeauna. Creaza “credibilitate” pentru anumite informatii sau persoane chiar daca si contrariul lor exista deja. Insa pentru cei putini care isi deschid mintea exista o alta cale de a afla anumite realitati.
De ce este acest lucru important? Intrucat daca ne lasam dusi de val riscam sa nu constientizam locul si rolul nostru in acesta viata. Traim intr-o eroare de perceptie – ne credem fie mai importanti decat suntem, fie mai lipsiti de putere decat suntem. In loc sa ne cream viata asa cum o dorim noi, ne lasam condusi de alte influente, si asta inseamna practic a nu trai din plin.
Si de ce percepem lucrurile eronat? Poate intrucat avem senzatia ca deja stim aproape totul, confundam starea actuala a propriei cunoasteri cu o cunoastere finala pe care poate doar Divinitatea o are.
Suntem prinsi intr-o capcana a dogmelor politice, economice, stiintifice, religioase ce nu au prea mult a face cu adevarul ci cu un sistem de credinte inventat, cine mai stie cand, pentru a servi unor interese.
Alegerea
Si ne e destul de dificil sa separam aurul de noroi intrucat, atunci cand comparam ceea ce am fost invatati (si este acceptat de toata lumea) cu ceea ce aflam din alte surse (si se opune credintelor noastre uzuale) intervine un conflict interior din care aproape intotdeauna vechiul castiga. Ceea ce consideram a fi credibil, normal castiga in fata noului “prea ciudat pentru a fi credibil”. Insa de multe ori adevarul, oricat de incredibil ar fi, e de preferat informatiei credibile false.
Din pacate, aici intervine o problema delicata. Ce alegi – sa ramai credibil sau sa spui adevarul? Si cum il spui ? Iata cateva idei (le-am “aranjat” putin) ale lui Steven Greer, autor al cartii Hidden Truth, Forbidden Knowledge (Adevarul ascuns, informatii interzise, Ed. Daksha, 2008):
Adevarul se ascunde pe el insusi. Cu alte cuvinte, daca poti prezenta o versiune credibila a adevarului, ea poate fi acceptata. Daca spui intregul adevar si dai la o parte valul care-l acopera, el se ascunde singur pentru ca nu pare credibil. Dar lucrurile cele mai ciudate sunt de fapt, de multe ori, cele adevarate. Iar oamenii nu vor sa le stie – e ingrijorator si contrar mitului in care am fost determinati sa credem.
Prin urmare, in mod ironic, pentru ca adevarul real al unor chestiuni este atat de departe de credintele conventionale, este dificil de spus tot. Eu ma lupt cu asta de aproximativ 12 ani. Dupa ce am ajuns la acest nivel de cunoastere ascunsa mi-am zis: “Cui naiba sa-i spun asta?”.
Intelepciunea cere impartasirea adevarului care poate fi inteles de ascultator. La ce poate folosi sa-l inveti pe un copil de gradinita care abia afla cat fac doi si cu doi calcule complicate de matematica?
Insa la un moment dat ajungi sa spui adevarul chiar daca te discrediteaza – intrucat devii mult prea tulburat de cunoasterea unui anumit tip de informatii si nu mai tii cont de faptul ca nu le poti impartasi pentru ca nu vei mai fi credibil.
Calea
Am spus mai sus ca pentru cei putini care isi deschid mintea exista o alta cale de a afla anumite realitati. Steven Greer (si multi altii ca el) sunt un astfel de exemplu. Putem afla de la persoane ce au experiente care depasesc “limita” admisa de credibilitate.
Oficial, nu e nimic dincolo de moarte, cancerul si SIDA sunt incurabile, suntem singuri cel putin in sistemul nostru solar, tehnologii bazate pe surse infinite de energie sunt ipotetice… si multe altele. Insa exista oameni care au avut experiente personale care contrazic toate acestea – si care se lovesc de lipsa de credibilitate cand incearca sa spuna astfel de adevaruri.
Daca pentru noi e dificil sa acceptam, imaginati-va cat de dificil le este lor sa traiasca intr-o lume plina de minciuni… Da, si aici trebuie sa avem grija sa discernem, pentru a nu cadea in alte capcane. Dar e un pas inainte, dincolo de amorteala pe care mediul social ne-o impune.
Si depinde doar de noi sa iesim din ea si sa accesam si alte tipuri de cunoastere, ce ne pot fi de folos in crearea propriei vieti.
9 răspunsuri
Fain articol, dar tema aceasta ma sparge :) Deci nu inteleg ce atata tam-tam pe credibilitatea vreunui adevar in lumea asta. De fapt inteleg, oamenii sunt prea incuiati ca sa inteleaga odata petru totdeauna ca absolut orice e posibil in realitate, dar absolut orice…de ce nu ar fi? Realitatea e mai interesanta si mai ciudata cu mult decat fictiunea…de ce nu ar fi? Si ce poate fi mai inestetic decat o minte inchisa?
Sincer nu imi pasa, de ce mi-ar pasa? Fiecare nu are decat sa creada ceea ce doreste. Nu este problema mea. Pana la urma urmei, ce anume face pe cineva o autoritate in vreun domeniu? Absolut nimic. Totul e relativ, iar tu ar trebui sa fii singura ta autoritate, ghidat de propria ta intuitie si minte preferabil cat mai deschisa.
Hehe ai dreptate dar putini gandesc asa. Oamenii sunt obisnuti cu chestii sigure pe care le invata la scoala. Cand dau de informatii care contrazic normalul acceptat, majoritatea ridiculizeaza, neaga sau resping.
De exemplu, cati crezi ca ar acccepta ca fiind real ceea ce spune Steven Greer din experienta lui ? La nivel oficial, inca dezbatem daca exista bacterii (viata) pe alte planete…iar NASA nu a gasit nici o viata inteigenta (hihihi)
Hohoho cati oare stiu ca in iarna lui 2003 un corp ceresc de 2 ori cat Jupiter a intrat in sistemul nostru solar si a fost deviat de un fel de plasma ciudata desprinsa din soare? NASA a publicat filmuletul cu pricina pe site-ul lor si cand oamenii au cerut lamuriri l-au scos si l-au postat din nou „cosmetizat” si cu o explicatie stupida. Exista poze facute de pe Pamant ale acelei „comete” imense. Se presupune ca era Nibiru. Baietii stiau ca se apropie impactul, dar nu au facut nimic public fiindca au crezut ca suntem pierduti definitiv.
De fapt noi nu trebuia sa mai fim aici, fiindca impactul asupra intregului sistem solar ar fi fost devastator, dar suntem…deci cineva are grija de noi :) Nu pot decat sa ma bucur de fiecare clipa a vietii, iar adevarul cel mai important si credibil ar fi ca nu avem decat prezentul, si chiar nu merita irosit…indiferent cate probleme ne ridica sistemul asta nenorocit si toate porcariile din societatea asta creata atat de aiurea si de ostila vietii, eu aleg bucuria si crearea frumosului. Ce am de pierdut? :)
Chestia cu 2003 parca a spus-o Nassim Haramein, nu ? Insa eu nu vorbeam de adevaruri auzite de la altii (gen acesta, sau Zeii reptiloizi care au existat pe pamant de mii de ani sau razboaie in spatiu langa pamant). Ci de adevaruri traite de tine insuti.
Cum ar fi – cineva caruia i se spune ca are cancer sau SIDA si e pe moarte, mai are cateva luni de trait – si in mod ‘miraculos’, prin rugaciune sau meditatie, se vindeca si se bucura de o sanatate excelenta. Sau cineva care a avut personal, dincolo de orice ‘plasmuire’ a mintii, o ‘intalnire de gradul 3’ cu ET (fizici sau energetici).Sau cineva care a descoperit dispozitive care extrag ‘energia infinita a punctului zero’ . Deci ceva de genul asta. Lucruri pe care putini le cred pentru ca oficial nu se poate – dar tu ai descoperit ca se poate…
Stiu despre ce vorbesti ,Marius,eu am trait ceva minunat si nu doar o singura data! Si iti spun ca despre lucrurile astea nu poti vorbi decat cu oameni care inteleg ca in afara de lumea asta mai exista ceva ,mult mai frumos” Lumea Reala ” despre care vorbesti si tu in articolele tale. Dar nu poti cunoaste aceasta lume decat atunci cand esti deplin prezent,atunci cand te trezesti din”visul formei”.Se poate ,Marius! Cand traiesti asa ceva chiar si o singura data in viata, intelegi ca nu exista bucurie mai mare pentru un om in lumea asta.Dar pentru ca nu traim zilnic macar cateva secunde acele clipe de experienta mistica,avem mereu un gol in inima noastra care trebuie umplut cu cate-o masina,vila,droguri legale sau ilegale sau orice altceva ce poate sa sa ne dea senzatia de implinire sufleteasca.Insa,pacat ca nu pot spune tuturor ceea ce am trait pentru ca as fi catalogata rapid ,fie nebuna fie mincinoasa.Dar sunt si oameni care traind o experienta asemanatoare, stiu foarte bine despre ce vorbesc acum.
Beauty is beyond the brain….
:)
Marius,
exista doua adevaruri ‘grele’:
-cele care au ca sistem de referinta persoane (x a spus ca s-a intilnit cu ingerii care i-au aratat viitorul omenirii etc.)
-cele care au dovezi materiale sau care pot fi probate (persoana y a avut cancer, exista analize, a fost externata pentru ‘a muri acasa’ dar, in mod miraculos, traieste dupa 10 ani, pentru ca … a cerut ajutor unui inger)
trebuie sa facem aceasta diferenta importanta, deoarece tot ce e legat strict de subiectiv (eu am simtit, am auzit, am experimentat) poate fi interpretabil si usor incadrabil intr-un sindrom psihiatric, in functie de radicalitatea declaratiilor.
in rest, subiectul este deosebit de generos si ar fi bine sa-l abordam mai des. multumesc pentru articol :)
Si asta e adevarat – si ma refeream strict la cei ce pot proba cu dovezi, nu la cei care au ‘viziuni’ ce cu greu pot fi dovedite.
Cei ce se vindeca de o boala incurabila sau inventeaza un dispozitiv care oficial e ‘inexistent’ si imposibil de inventat sau cei ce primesc ‘intuitii’ cum sa evite un dezastru si chiar il evita, in ciuda neincrederii altora – acestia sunt persoane care isi pun credibilitatea in joc. Si asta pentru ca au experiente contrare credintelor de masa…
Si chestia cu sindromul psihiatric e adevarata – dar atunci oficial ar trebui declarati nebuni toti cei care au avut intalniri de gradul 3 cu ET (intrucat, bineinteles, ET sunt fictiuni, noi am descoperit doar niste microbi in univers…). Probabil 90% sunt false, dupa cum sustin multi…dar restul 10% ? In fine, aici e mult de comentat…
Cred ca autorii cartii ‘Ce naiba stim noi, de fapt?!’ exact asta au vrut sa ne spuna.. ca nici fizicienii nu spun altceva decat ceea ce li se pare ca ar trebui sa fie in spatele unor lucruri care apar asa.. sau asa.. si care se schimba la un alt moment dat, si apoi ei re-modeleaza ceea ce au crezut.. Pentru ca, in fond, fiecare dintre noi avem dreptul sa avem incredintari, sa ni le schimbam, sa ni le modelam.. Ei nu se cearta decat filozofic, noi ne certam sanatos si o a treia categorie, politicienii, foarte credibili, profita de incrancenea noastra pentru a ne pune armele in mana in numele unor ‘adevaruri’ care de fapt nu au cu nimic de-a face cu realitatea..
Eu accept ca altul nu poate vedea inca ceea ce vad eu, nu poate simti ceea ce simt eu si, in timp ce eu spun ca nu i-a venit randul, celalalt spune lucruri urate despre mine!! Bine barem ca nu ma arde pe rug!! Istoria omenirii din ultimele 6 7 milenii este istoria felului in care conducerile au prostit popoarele, maltratandu-le psihic. Iar noi ne maltratam intre noi. Avem invatatura zdravana..
Cine au fost adevaratii psihopati ramane la incredintarea fiecaruia dintre noi sa si-o spuna…
Traim in casa cu un Petrucchio care vrea sa castige un pariu. Cati nu l-am admirat pe Petrucchio.. uitam ca Femeia indaratnica avea un tata care voia sa scape de ea.. Dom’le.. barbati adevarati!! Si in final, cand totul se termina cu bine, admiram femeia imblanzita si ne propunem sa fim oricum numai sa gasim un barbat ca Petrucchio!!
Faina treaba!! Spunem ca afara este ziua, cand de fapt este noapte.. Spunem orice ca sa castigam ceva, fiecare dintre cele doua tabere vrea sa aiba ceva, vrea sa ajunga undeva, nu conteaza cum. Toti vrem sa ajungem undeva, dar multi nu cu pretul tacerii. Ne smulgem botnitele si mergem mai departe.
Asta am invatat-o de la un preot. El nu mai avea botnita. Sau daca nu va place varianta asta, mai am alta.. isi scosese capul din traista cu ovaz.. Radea in soare!!
Am ales sa fiu tot atat de incredibila ca si el!! Mi-a parut rau doar pentru ca m-am speriat de cateva ori si am dat inapoi. Revenirea a fost incurajata chiar de catre cei care ma condamnasera candva. Ne-am zdruncinat reciproc si ne am sprijinit reciproc mai departe, sa stam drepti in soare.
Asta da treaba faina!!! :)
P.S. Eu il aleg pe Cervantes.. Sa invingi Inchizitia in casa ei……. :) :) Nu cred ca a invins-o cu fictiune…… Cred ca a fost foarte credibil… incredibil de credibil…….