Gratie “stiintelor” partinitoare de previzionare, gratie econometriei si statisticii, daca bombardezi un oras si apoi il reconstruiesti, datele prezinta un urias salt economic.
– John Perkins – Confessions of an Economic Hit Man
Prea multa lume acuza in ultima perioada capitalismul, prea multi specialisti se grabesc sa afirme ca recenta criza financiara dovedeste falimentul acestui sistem. Ne lasam purtati de valul acestor zile, ne lasam patrunsi de importanta momentelor, ne place prea mult ideea ca in aceste clipe se faureste istoria. Si tocmai de asta ne plac verdictele, ne plac lucrurile spuse solemn, ne place sa cantam prohodul sistemului care pana acum ne-a oferit tot ceea ce avem.
Zambim malitios atunci cand spunem ca se prabuseste capitalismul, fara sa ne dam seama ca de fapt in acesta fericire se ascund toate frustrarile noastre. Da, din punct de vedere psihologic, e normal ca un om care castiga pana in 50.000 de dolari pe an sa se bucure atunci cand bancherii, acei moguli cu salarii de zeci de milioane de dolari, se prabusesc. E normal ca un om care se chinuie luna de luna sa-si plateasca ratele sa se bucure atunci cand bancile si intreaga economie pare sa se prabuseasca. E vorba de acel “ba pe-a matii ba!” specific fiintei umane.
Haideti sa ne dam insa un pas in spate, haideti sa ne depasim conditia de simple fiinte instinctuale. Simtim asta, dar haideti sa ne gandim si la consecinte. Pentru ca negarea capitalismului este periculoasa, este cel mai periculos lucru care se poate intampla in aceste zile.
Singurul sistem complex care exista astazi ca o alternativa pentru capitalism este socialismul. Nu comunismul, pentru ca acesta, asa cum este definit de Marx si Engels, reprezinta stadiul final, ideal al socialismului, o etapa la care nu vom putea ajunge niciodata, ci un stadiu premergator acestuia. Asta este solutia de pe buzele tuturor, la asta ne gandim in aceasta perioada.
Posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului
Uitam insa ca insasi posibilitatea de a gandi se datoreaza capitalismului, insasi posibilitatea de a vorbi despre asta se datoreaza libertatilor castigate odata cu explozia economica. N-ar trebui sa le oferim pretexte celor ce abia asteapta o renegare a capitalismului de catre chiar adeptii sai. Nu avem la ce sa ne intoarcem, nu avem cum sa ne intoarcem si mai ales nu avem de ce sa ne intoarcem.
Da, am intrat intr-o perioada de recesiune, dar trebuie sa acceptam ca lucrurile s-au schimbat, nu sa ne repezim sa anuntam sfarsitul sistemului. In doctrina capitalista exista criza, ea este acceptata, iar in urma ei economia va deveni cu siguranta mai puternica.
Nu putem sa ne aruncam sacii in caruta si sa plecam la prima problema aparuta, asta este iresponsabil. Cel mai mare pericol in momentul unei crize in sistemul bancar o reprezinta oamenii ingroziti care isi scot banii din banci, si totusi nimeni nu face un apel la calm, analistii cred ca libertatea de exprimare ii scuteste de raspundere civica.
Criza ar trebui sa ne faca mai responsabili
Ar trebui sa luptam pentru sistemul nostru acum, in momentele in care acesta sufera. Interventia statului nu trebuie vazuta ca o prabusire a liberalismului, ci ca o simpla rafinare a conceptelor lui Adam Smith si Friedrich Hayek. Pietele trebuie lasate libere, cu mentiunea ca trebuie controlate pasiv pentru a nu abuza de aceasta libertate.
Iar legi care sa stabileasca mai bine cadrul legal pentru desfasurarea activitatilor economice sunt elaborate in aceste zile. Creditele vor fi mai greu de obtinut, bancile vor fi mai precaute, cresterea economica va fi incetinita. Recesiunea insa este perceputa gresita. Nu ne intoarcem in anii 70 ci facem lucrurile asa cum trebuie si asa cum ar fi trebuit sa le facem de la inceput. Nu pierdem nimic, pentru ca nu am avut cu adevarat decat iluzii.
Pentru fiecare dolar real, in lume exista inca noua dolari virtuali. Avem proprietati, avem obiecte, insa nu avem lichiditati. Avem iluzia ca aceasta criza este ceva spontan, virulent, insa trebuie sa intelegem ca in acest moment exista un sistem foarte bine pus la punct, un sistem care nu greseste niciodata, un sistem care, atunci cand eventual se va prabusi, va duce la haos.
Criza adevarata, daca va exista vreodata, va duce la distrugerea unei mari parti a umanitatii. In general, oamenii castiga si pierd, pierd si castiga. Exista insa si beneficiarii unui sistem, cei care castiga intotdeauna. Fireste ca, neintelegand exact cum functioneaza acest sistem, este greu sa il acceptam.
Continuarea in curand.
Un răspuns
Inca un articol bun de-al tau – felicitari !
Ultimul paragraf incepe sa ne duca inspre Lumea Reala, de care vorbesc de 1 an pe site-ul cu acelasi nume. Exista, intr-adevar, cineva care castiga intotdeauna – cel care a creat sistemul de la inceput si care trage sforile din umbra.
Momentan nu spun mai multe – astept continuarea promisa. Sunt curios pana la ce nivel vei merge cu descrierea functionarii sistemului (ca sa pot sa adaug si eu cate ceva…)