Multi dintre cunoscutii cu care pornesc o discutie pe teme economice ma interpeleaza cu asemenea intrebari. Pe langa faptul ca nu vad multimea semnelor „de vanzare” pe care le intalnesti in oras si in zonele nou construite dar neterminate (cum este cartierul unde locuiesc eu), pe langa faptul ca nu ignora stirile falimentelor bancilor de aiurea de pe mapamond, continua sa nege evidenta doar pentru ca bolul lor de supa e inca pe trei sferturi plin.
Au aparut primele stiri despre disponibilizari in constructii si in industria romaneasca ce produce subansamble pentru industria mondiala de automobile.
Fabrica de la Mioveni isi intrerupe tot mai des productia. Acestea sunt primele semne. Sunt doar varful iceberg-ului.
Dar semnele sunt de mult in economia mondiala. Ce am observat in ultimul timp este o intetire a articolelor pe tema crizei in blogurile de specialitate si o intensificare a tonului catastrofic, ce ma determina sa cred ca lucrurile stau mai rau decat au crezut cei realisti.
Traim intr-o lume interconectata.
Cand il aud pe presedinte si pe prim-ministru cum declara emfatic la televizor ca Romania nu va fi afectata decat minor de criza, ma intreb cat o sa-i mai creada lumea. Sunt sigur ca stiu cum stau lucrurile dar mascheaza situatia acum, inainte de alegeri.
Voua, celor care stiti engleza, va propun o scurta lista de articole din blogurile pe care le urmaresc, articole aparute in ultimele zile. Daca Romania va fi lovita doar cu jumatate din forta uraganului economic ce il prognozeaza specialistii la nivel mondial, efectele resimtite la noi vor fi la fel de dramatice, pentru ca economia noastra este de departe mult mai fragila decat a statelor care mesteca pilaful capitalist de sute de ani.
Pension funds are next up as victims of the current bear market.
A Hardship Letter to Countrywide – A Family on the Brink of Disaster.
9 răspunsuri
Foarte adevarat, Luca.
Peste 6 luni va fi rau, iar peste 1 an…dramatic.
Noi romanii suntem extrem de naivi…De fapt, cam intrega omenire e masa de manevra pentru cateva grupuri. Practic, in urmatorii 5-10 ani se joaca soarta planetei din multe puncte de vedere, nu doar economic sau social. Ce vremuri frumoase traim…
Hmm… „cam” da, inca li se pare unora (stim noi cine… ) ca noi „pipalii” astia stupid-stupid, suntem departe de… uite, de net, de pilda.
Vesti vin de peste tot, semne sunt demult… Lucrez in banca si „intamplarea” face ca sunt pe o zona direct legata de alte banci. De vreo doi ani (se) tot fuzioneaza colosii bancari prin lume, si se sustin unul pe altul, dar… ce iese oare, cand sunt doi care se tin de manutza pe un teren mlastinos? Nu mare bine…
De curand, o mare banca din State, super-big-one, ne povestea ca a reusit sa iasa „la mustata” in parteneriat (=fuziune) cu o alta, care a obtinut-o la batalie grea cu unul din colosii bancari de la ei. Se bateau pe o felie destul de buna, dar… faptul ca se luptau acolo, si venise si Federal Reserve sa dea o portie de ajutor aluia mai „obraznic”, arata ca sunt pe acolo „neste” lucrusoare nu tocmai „smooth”… Altadata, nici nu s-ar fi gandit ei la asa ceva, mai ales ca ziceau ca e loc sub soare pentru fiecare. Asa o fi, dar vezi ca unii stau sub soare dar nu se pot bronza, nici scoate frunze-flori-fructe, ca le pun altii umbrela… sau le iau sezlongul (respectiv, terenul arabil)…
Una peste alta, e bine de tinut oarecum carma in avalansa asta de vesti si de vazut daca si cum ne luam dupa ele. Nu de alta, dar timpul vietii noastre e extrem de pretios, ca resursa, si conteaza fantastic cum il folosim. Eu ma uit cu coada ochiului la stirile astea si ma trag din ce in ce mai mult spre proiectul meu de casa la tara, cu moara de vant si panouri solare. Si laptop, evident…
Astea, in schimbul apartamentului de doua camere din Bucuresti, pe care POATE(daca ma misc repede) l-as (mai)putea vinde contra casa batraneasca pe deal/fantana/doi meri+doi peri… Astept provincia…
PS Multzam de ponturile cu blogurile. Super ‘teresante!
Eu ma bucur de viata cat pot, dac’o fi sa hie – apoi sa hie! – dar daca nu… nu am ratat buna dispozitie !!! Singura mea afacere este in capul meu si asta ma face sa ma simt MINUNAT !!! :)
(Sigur ca mi-e mila de cei ce sufera… dar om vedea daca.. si cum.. )
Oricum Mikka, la bagajul tau de buna dispozitie… sper ca mergi cu noi la vara la munte..ii??!! Promitem sa fie bine !! :)
Mda, intrti pe Google Imagini si tastati „Kondratieff”. Interesant, nu?
Cand ai ce pierde, adica lucruri de care tii cu dintii stii ca ‘dintii’ sunt si ei legati de tot ceea ce este facut de altii…. ajungi sa fii un Kondratieff.
Dar mai este un aspect care poate fi luat in seama: poti fi si Mary Poppins, cand simti ca viitorul este de o frumusete care iti taie respiratia: tot asa cum este si trecutul, din stravechimi care nu numara nicidecum coboratul din copaci…. Daca chiar crezi ca omul se trage din maimuta, atunci este normal sa crezi ca lucrurile stau asa…
Dar daca iti plac laolalta: viata simpla si frumos traita in mijlocul naturii, oameni linistiti care isi vad de viata lor avand mereu ceva de facut, de reparat, de curatat, de slefuit, de ajutat si pe altul, de mancat ceva simplu in timp ce privesti un apus de soare… Atunci lucrurile care urca si coboara departe, in zarea smogata a unui oras, nu te mai afecteaza.
Si eu sunt un om care tine cont de tot ceea ce ii poate oferi societatea in mod echilibrat (altfel nu discutam de la un computer), si pe mine ma afecteaza material lumea asta si am trait dramatic timpurile anilor ’80 dar cu cele mai mari reusite personale din viata de pana atunci (desi prigonita de cateii securitatii). Am facut o casa si am renuntat la ea de buna voie, am renuntat chiar de buna voie la multe pentru a castiga liniste si sanatate… AM REUSIT SA IMI CREEZ FARA SA STIU O INCREDERE IN PUTEREA MEA DE A FACE FATA LA GREUL DIN LUME incat azi fac in continuare exact ceea ce mi-am facut mie: ridic moralul la oameni care vin la mine exact pentru asta…
Nu este un optimism inconstient. Este PUTEREA omului de a-si trascede neputintele (si la mine au fost multe, crede-ma).
Stii ca este criza? intareste-te sa o treci…
Stii ca esti legat ce exterior? invata sa iti dezvolti interiorul…
Ti-e frica?? INVATA SA NU-TI FIE !!!
Draga Cris,
Siiiigur ca merg la munte! Mai ales ca acum, in plina criza, mi-am luat trek-eri de 3,4 mio (lei vechi)… Tre’ sa le dau de lucru, nu? Pe niste ani buni…
Multzam de invitatie! Ma antrenez de pe acuma cu ceva cantece, poezii si povesti.
@Mikka
@Cristiana
dragilor,
voi ati facut pasul de dincolo de articol si ati dat solutia :) sau cel putin una dintre solutiile viabile la problemele ce apar inaintea noastra. ati ajuns si mai departe decit mine :D
voi sinteti exceptia de la regula. din pacate o mare parte a oamenilor nu reusesc sa vada realitatea decit in momentul in care nu mai au ce pune in farfurie. atunci e mult prea tirziu. cum poti determina acesti oameni sa vada problema din timp? cu atit mai mult, cum pot sa gaseasca solutii cind raul e deja inradacinat?
despre asta e vorba. din pacate tonul articolului este unul amar, pentru ca exista o groaza de bloguri, inclusiv citeva in limba romana, care au urmarit situatia si au atentionat din timp.
omul obisnuit nu crede decit in momentul in care lucrurile apar la TV, dar atunci e prea tirziu. mass media are alte chestii de facut decit sa educe.
Da, Luca, asa e – si eu vorbesc cu unii – degeaba…acuma isi inchipuie ca daca s-au reunit statele nu stiu unde sa caute solutii la criza, gata..la primavara totul va fi OK si omenirea va prospera …Sa vedem…
Buna Luca!
interesant punct de vedere, nu m-am gandit la asta!! nu m-am gandit acum la ceea ce am scris ca la o solutie de iesit din criza, caci la drept vorbind prin astfel de ‘crize’ as putea sa spun ca trec de multe ori… Eu nu le mai numesc ‘crize’, ci ‘evenimente’, in care imi pun mintea si sufletul la incercare, sa vad ce simt despre acel moment, ce final intrevad si ce as putea sa fac pentru a-l trece cat mai linistita si profitand de fiecare moment ca sa imi vad de treburile care ma preocupa in mod constant: studiile mele. Avand in vedere familia mea, oamenii din jurul meu pe care ii iubesc, si ma iubesc si ei – la randul lor.
Este foarte drept – m-am gandit eu – ca daca as fi legata de afaceri, cu bani investiti in marfuri, utilaje, mijloace de transport, si alte etc. uri… poate ca as fi mai stresata!!! Ii admir pe cei care fac afaceri (morale, cuminti, muncite cu bucurie) si ei sunt ingrijorati acum… Le doresc din tot sufletul sa nu sufere in acesta falsa criza… Pentru noi poate fi reala, deocamdata asta este lumea in care traim, dar imi este mila si de cei care se joaca cu stelele din sufletele oamenilor… Aceia care nu fac afaceri morale, cuminti, muncite cu bucurie… Adica ‘invarteli’… ei nu fac afaceri, chiar daca sunt pe picior global… ei nu fac nimic decat invartesc profituri, innoroind lumea, ofilind-o, sugrumand-o.
Nefericirea este ca putini oameni au o gandire strategica, iar daca o au – nu o folosesc in viata curenta, pentru a se adapta , pentru a-si adapta si astfel folosi TOATE cunoasterile pentru a depasi momentele grele sau chiar si numai parerile despre astfel de momente, care se vehiculeaza uneori inconstient. Mai ales de catre presa. Si de multe ori inconstient, si de multe ori purtand interesele cuiva. Nu este rau sa avem in vedere acest lucru, chiar daca avem puterea sa trecem peste evenimente nefaste. Poti sau nu poti explica cuiva ceea ce se petrece si astfel, doar cu linistirea (lasa, draga, baliverne!!) nu se ‘linisteste’ omul.. De aici reactiile descrise de tine: ori inconstienta, dezinteres, ori delasare din deznadejde. Unii au in vedere radacinile, dezvoltarile, efectele – dar nu stiu sa explice; altii stiu sa explice – dar explica prin prisma intereselor lor. Tine de fiecare sa-si dezvolte o strategie interioara de ‘criza’ – indiferent sub ce forma ar fi aceasta: mondiala, locala, familiala. Sa fie CAUTATOR de solutii, de solutii onorabile, cautator cu demnitate si forta de persuasiune, pentru a linisti si pe ceilalti din jur. Nicicand nu s-a dorit puterea poporului (aceea nascuta din echilibru interior, din forta spirituala), astfel incat nu ne ramane de facut decat sa invatam unii de la altii. Ne intarim unii pe altii. Ne sprijinim unii pe altii.
Si mergem mai departe. Exact cum spuneam mai sus: in onoare, cu demnitate.
P.S. Uite prima gluma cu privire la situatia americana (pe care o primesc eu!! or fi aparut si mai devreme!!)
Cum naiba cred americanii ca vor scapa de criza economica in conditiile in care peste cateva zile vor munci toti la ‘negru’???
(Doamne nu sunt rasista… am vrut doar sa destind putin atmosfera!!!) :)