Povestea mea nu este cu mult diferita de cea a altor persoane care aleg aceasta profesie, de coach, dupa ce s-au aflat in situatii dificile in viata si au fost mai intai in postura de client. Am aflat de existenta acestei „meserii” in momentul in care m-am confruntat, in 2009, cu situatii dificile in viata personala si profesionala. Am avut norocul ca primul meu coach sa fie Ramona Lacatus. Am lucrat cu ea aproape noua luni. Ce am invatat in acea perioada a fost despre a avea ordine in toate domeniile din viata.
O schimbare de obiceiuri nu se face de pe o zi pe alta. Este nevoie de angajament, perseverenta si viziune. Cateodata nici nu eram atenta la cate aspecte din viata mea erau de imbunatatit. Recunosc cinstit ca la acea vreme aveam doar angajamentul sa fac o schimbare in viata mea care sa imi aduca multumire sufleteasca. Habar nu aveam cum o sa arate.
Am inghitit elefantul pe bucati
Pe masura ce am lucrat cu mine insami, am tot curatat din incarcaturile emotionale care-mi creasera blocaje la nivel celular, care nu-mi permiteau sa-mi accesez resursele interioare. Este un proces de durata, insa pe masura ce lucrezi, incepi sa descoperi alte fatete, neslefuite inca, ale personalitatii.
Una dintre scolile de coaching mi-a pus la dispozitie instrumente de coaching pentru a obtine echilibru intre minte, suflet si trup. Scoala a investit ani de zile in cercetarea puterii mintii umane si a dezvoltat stiinta Mind-Kinetics (Cinematica Gandirii) care sprijina oamenii sa inteleaga de ce fac ceea ce fac. Atragem in viata noastra acei oameni care sunt reflectarea noastra. Ei oglindesc aspecte din viata noastra de care nu suntem constienti. Ne invita sa cugetam si stau acolo pana cand invatam lectia.
Cand abordarea este completa – minte, suflet si trup – transformarea se intampla mult mai rapid. In final suntem ca o lampa cu gaz… cu cat sticla este mai curata, cu atat lumineaza mai bine.
Pentru mine coaching-ul a devenit un mod de viata
Mi-a dat acces la resursele mele interioare. Asa am inteles ca fiecare dintre noi face, in orice moment, cele mai bune alegeri pentru ca sa evolueze, indiferent cum arata acele alegeri in planul material.
In procesul meu de coaching am pornit de la managementul timpului si am ajuns sa identific misiunea mea in viata. In domeniul profesional mi-am sustinut doctoratul. In domeniul coaching-ului am absolvit cursurile a doua scoli internationale.
Am ales sa devin coach cu inima, simtind ca daca eu am avut atat de multe beneficii, ar fi bine sa dau mai departe ce am primit. Ce simt acum este ca sunt ca o picatura care produce valurile care duc mai departe schimbarea benefica.
Coaching-ul este un proces benefic. Porneste de la principiul ca fiecare dintre noi suntem capabili sa ne gasim cele mai potrivite solutii pentru problemele cu care ne confruntam. Am creat o metafora despre procesul de coaching: o sesiune de coaching este ca un consult oftalmologic – cand mergem la oftalmolog, daca nu vedem bine nu cerem ochelarii medicului. El are grija sa gaseasca lentilele potrivite astfel incat sa vedem cu claritate.
Fiecare client descopera cele mai bune solutii pentru provocarile pe care le are. Coach-ul este acolo pentru ca sa-l insoteasca in acest proces de (self) discovering.
Motto-ul care ma inspira in aceasta profesie este:
Cea mai mare descoperire in viata unei persoane este atunci cand realizeaza ca poate invata tot ce este nevoie pentru a-si atinge obiectivele stabilite.
– Brian Tracy
Invitatia mea catre voi este sa va antrenati ca in fiecare moment sa fiti in echilibru si sa manifestati energie pozitiva prin gand, cuvant si fapte pentru a va transforma viata si a obtine rezultatele care va inspira.
